Ce pasăre frumoasă
Ce pasăre frumoasă,
Cântă la geamul meu.
Cu penele de aur...
Parcă a fost trimisă din rai
De însuși Dumnezeu.
Ca în nopțile de vară
Când pe cer stelele strălucesc.
Să-mi aline dorul!
Cu glasul ei ceresc.
poezie de Vladimir Potlog (3 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nopțile de vară
Cât sunt de frumoase nopțile de vară
Când ne iubim pe malul mării!
Lumea îmi pare atunci
Un amurg la lăsatul serii.
Cât de minunate sunt nopțile de vară
Când ne iubim pe nisipul fierbinte!
Dragostea îmi pare atunci,
Un poem scris din trei cuvinte.
Cât de fermecătoare sunt nopțile de vară
Când ne ținem de mână.
Marea îmi pare atunci
Mai calmă, mai frumoasă și mai senină.
poezie de Vladimir Potlog (10 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce duminică frumoasă
Ce duminică frumoasă.
La început de această vară.
Soarele e sus pe cer
Și se aud cum cântă păsările afară.
Tu ești îmbrăcată în rochie albă de mireasă
Și eu stau mândru lângă tine.
Ce duminică frumoasă, inima cântă în mine.
Ce duminică frumoasă!
La început de această de vară.
Tu ești de acum mireasă, neprețuita mea comoară.
Ești ca un pom în floare.
Care răspândește parfum îmbătător.
Ce duminică frumoasă, sufletul îmi cântă de dor!
Ce duminică divină la început de acestă vară.
E o zi caldă și senină
Și ne cântă o vioară.
poezie de Vladimir Potlog (5 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine e fata care cântă la pian?
O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Și ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Și ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Și vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Și toți se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?
poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Căpriană, lumină lină
O, Căpriană, minune sfântă,
Care ai fost înălțată de un voievod bun și faimos,
Chiar și îngerii în cer te cântă,
Lumină lină, trimisă de Hristos!
Tu luminezi această palmă de pământ,
Trădată, vândută mereu.
Căpriană, logos sfânt,
Ești ca o mană trimisă de Dumnezeu!
O, tu, mireasă a lui Hristos,
Zidită cu multă trudă și sudoare,
Ești un scut pentru neamul meu
Contra hoardelor barbare.
Căpriană, lumină lină,
Ești un simbol divin
Pentru omul cu inima de har plină
Și care crede în al său destin.
poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă pianul
Cântă pianul undeva departe
Un cântec de iubire,
Și eu nu mă mai tem de moarte
Căci inima îmi este plină de fericire.
Melodia lui mă înfioară
Și în suflet am o dulce armonie,
Cântă pianul ca pentru ultima oară
O frumoasă simfonie.
poezie de Vladimir Potlog (20 februarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldova, țara mea de dor
Moldova, țara mea de dor,
De cântec și baladă.
Ești ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.
Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din țara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!
Care a fost un domn viteaz și mare,
El a apărat cu credință a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingașă floare.
O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Ești țara poporului meu.
Moldovă, dor nemărginit,
Ești ca un strugure de poamă,
Plaiul meu prea mult iubit,
Unde m-a născut a mea mamă!
poezie de Vladimir Potlog (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, cât de mult
O, cât de mult, iubite,
Aș vrea să-ți spun
Că sunt numai a ta,
Și sufletele noastre
Vor fi unite mereu,
Chiar dacă tu te-ai dus
Sus la cer, lângă Dumnezeu.
Vreau ca-n nopțile târzii
În vis la mine să vii,
Să-mi spui că dragostea
Nu a murit!
Și să ne iubim, cum niciodată nu ne-am iubit.
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am visat
Te-am visat că erai
O copilă frumoasă de crai,
În genunchi stăteai
Și lui Dumnezeu te rugai.
Ochii blânzi și păr bălai aveai,
Parcă erai un înger
Care a coborât din rai,
O, tu frumoasă fecioară de crai!
Eu te vedeam și așa îți ziceam.
O! ce frumoasă ești,
Zână din povești, tu mândră crăiasă
Fii a mea dulce mireasă.
Tu mă auzeai și privirea
Înspre mine ți-o întorceai,
Și așa ziceai că mă iubești,
Și a mea pe veci ești!
poezie de Vladimir Potlog (7 octombrie 2004)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu de mare îmi va fi dor...
Tu marea mea frumoasă, și albastră precum cerul
Cu pescărușii veseli ce-ți tulbură albastrul
Mă voi gândi la tine de câte ori misterul
Îmi va trimite vise, pe raza unui astru!
Voi retrăi în vise, povestea de o vară
Venită în toamna vieții, precum un nor de fum
Timidă, tandră, dulce, ca glasul de vioară
Să îmi aline dorul, să nu-l prefac în scrum!
La malul tău timidă, eu mi-am cântat iubirea
Mireasă m-ai făcut, cu spuma unui val
Simțeam cum mă cuprinde în brațe nemurirea,
Și cum mă-drept spre Rai, pe coama unui cal!
Un vis frumos de-o vară, romantic și fierbinte
Sub soarele ce parcă, vrea lumii să dea foc
Cu tine mare dragă, noi am spus jurăminte
Și-am vrut iubirea noastră, să își găsească loc!
poezie de Elena Bulancea (19 septembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele strălucesc
Nu-ți întoarce privirea
Peste nopțile reci,
Ți-e sufletul plin,
Nu-i momentul să pleci.
Gândurile-apasă
Duhul tău ceresc,
Mai rămâi o clipă,
Stele strălucesc!
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumoasă ești
Ce frumoasă ești când
Cu ochii blânzi mă privești,
Și îmi spui că mă iubești,
Și numai lângă mine vrei să trăiești,
Ce frumoasă ești când
Cu buzele tale îmi șoptești,
Că niciodată nu o să mă părăsești
Și toată viața o să mă iubești,
Ce frumoasă ești.
poezie de Vladimir Potlog (4 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă astăzi viața
Dorul meu,
Deschide-ți cartea pecetluită,
Și-ți răsfiră-n soare, și-ți răsfiră-n vânt
Paginele-n care, peste-albastru-ți cânt,
Și-a cernut tăcerea pulberea-i cernită...
Dorul meu,
Deschide-ți cartea pecetluită,
Și mă-nvață iarăși cântul bunei vești,
Să mi-l cânt, cum cântă florile-n ferești,
Oglindită-n geamul larg deschis în soare...
Dorul meu,
În suflet mi-a crescut o floare!...
Apăr-o de vânturi și dă-mi viers s-o cânt...
Dorul meu,
În geamul larg deshis în vânt
Cântă astăzi viața, cântă-nfiorată,
Cald ca nicăierea, sfânt ca niciodată!
poezie clasică de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Parfum de vară
Ce frumos miroase iarba
Într-o zi caldă de vară.
Când e cosită de un fecior voinic...
Om simplu de la țară.
Ce frumos miroase pâinea
într-o zi caldă de vară.
Când este coaptă de o mândră fată,
Țărăncuță de la țară.
Ce frumos miroase ploaia
Când spală pământul.
Într-o zi caldă de vară,
Ce liniștit mai bate vântul.
Ce frumos miroase floarea
Cea de tei și de salcâm.
Ce frumos mai cântă cucu
Cocoțat pe un stog de fân.
Ce frumoși mai sunt copiii
Cu cireșe la urechi.
Jucându-se cu veselie,
Alergând perechi, perechi.
Iată așa trece vara
Cu zile calde și senine.
Cu miros de pâine coaptă
Și cu inimi de bucurie pline.
poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânețea nu este o povară
Bătrânețea nu este o povară,
Nu este o haină grea.
Ea este o comoară pentru acei,
Care sănătatea o pot păstra.
Bătrânețea nu este o povară
Ea este o cunună de Lauri.
Trimisă de zeii cerești,
Dacă știi viața cu adevărat s-o prețuiești!
Bătrânețea nu este o povară.
E un amurg frumos de vară
E un strop de rouă,
Este un început de cale nouă.
Bătrânețea nu este o povară
Este o frumoasă melodie
Cântată la o chitară,
Este o splendidă poezie!
Scrisă de bunici pentru nepoți și nepoțele.
Bătrânețea nu este o povară,
Este ca cerul presărat,
Cu mii și mii de stele.
poezie de Vladimir Potlog (20 iulie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre a fi, pur și simplu
Palmierul de la marginea minții,
Dincolo de ultimul gând, se înalță
În depărtarea de bronz.
O pasăre cu pene de aur
Cântă în palmier, fără nici un înțeles omenesc,
Fără nici un sentiment uman, un cântec străin.
Tu știi că nu acesta este motivul
Care ne face fericiți sau nefericiți.
Pasărea cântă. Penele ei strălucesc.
Palmierul stă la marginea spațiului.
Vântul se strecoară domol printre ramuri.
Penajul de foc al păsării se închide rotund.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Cartea "The Necessary Angel: Essays on Reality and the Imagination Paperback" de Wallace Stevens este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.Tărâmul meu din povești
Mi-a fost dor de vară,
De cerul senin.
Și soarele să se reflecte,
Într-un pahar cu vin!
Mi-a fost dor să beau
Din nou apă rece de izvor
Și să gust pâinea albă ca fața mamei
Coaptă de bunică în cuptor.
Mi-a fost dor de plaiul meu natal
Să mă primbl cu căruța trasă de un cal
Și să culeg cireșe din livada
De peste deal.
Mi-a fost dor de vară,
De prispa casei păritești.
Și de a mea țară,
Tărâmul meu ca din povești.
poezie de Vladimir Potlog (8 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâmul meu din povești
Mi-a fost dor de vară,
De cerul senin.
Și soarele să se reflecte,
Într-un pahar cu vin!
Mi-a fost dor să beau
Din nou apă rece de izvor
Și să gust pâinea albă ca fața mamei
Coaptă de bunica în cuptor.
Mi-a fost dor de plaiul meu natal
Să mă primb cu căruța trasă de un cal
Și să culeg cireșe din livada,
De peste deal.
Mi-a fost dor de vară,
De prispa casei păritești.
Și de a mea țară,
Tărâmul meu ca din povești.
poezie de Vladimir Potlog (8 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost blestemată de zei
Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp.
Mamă îmi este marea, tată cerul sfânt!
Ți-am auzit glasul, o biet nemuritor
Și sufletul mi-e sfâșiat de durere și dor.
Am fost blestemată de zei,
Să mă nasc pe Muntele Olimp
Aș vrea să fiu nemuritoare,
Dar nu pot, nu sunt!
Aș vrea să fiu o femeie cu chip urât,
Dar să am inima plină de iubire și suflet fericit.
Aș vrea să fiu alături de tine mereu!
Să te iubesc și să te venerezi ca pe un zeu.
Dar am fost blestemată să fiu cea mai frumoasă din Olimp!
Și port această cruce, cum pot și oricând.
poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crinul
Ce parfum îmbătător are floarea cea frumoasă,
Care crește în pridvor și vrea să fie de cineva culeasă.
De un om cu inimă bună și suflet blând,
Ca să împletească din ea cunună, ca s-o poarte când e ploaie și când e vânt.
E floarea crinului albă ca luna de pe cer,
E floarea destinului plină de splendoare și mister.
Ce miros îmbătător ai tu, floare de Dumnezeu aleasă,
Ca să răspândești în jurul tău dragoste, amor și să faci viața mai frumoasă.
poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!