Zbor
Zbor peste ape murmură-aproape,
Aur pe-orbită ecoul uită,
Mainile tale-s dansuri letale,
Foaia-i de cer, clipele zbier,
Ochii se simt, soarele-i strâmt,
Respir adânc dorul cel prunc,
Mă doare-n crâng ramul tău stâng,
De-atâta verde câmpul se pierde,
Pași călători, purpură-n zori,
Pașii de seară, inimă-n gheară,
Te strigă vântul gâsindu-mi cântul,
Mă doare-o zi din miazăzi,
Vrajă-n retine, stele saline,
Se-aprinde plină luna divină,
Un felinar murmură iar,
Tihna se lasă, tu ești frumoasă,
Joacă cuminți stele-n arginți,
Degete grele cad din inele,
Eu noaptea ard c-un os de bard,
Tu-n gene-mi zbori, zeii-i cobori!
poezie de Aurel Petre (29 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre jocuri
Citate similare
Valuri
Ard ascunse răni în soare,
Vremea varsă nesfârșitul,
Pier în val vieți și hotare,
Doare-n rădăcini sărutul.
Toarnă focul dor sălbatic
Peste guri fierte de fiare,
Și pedepsele pe coapse
Unduiesc argint în mare.
Țese vara ziduri mute,
Vraja sânilor s-ascundă,
În miresme flori iubite
Încolțesc dureri în undă.
Mere verzi cresc în văzduh,
Seva norilor sorb ape,
Nurii cresc pe trup de duh
Cu iluzii să m-adape.
Curge seva-n sânge verde,
Din înalt, buimac descânt,
Iar în trup de fum se pierde
Suflet de baladă-înfrânt.
În adânc îmi bântui lerul,
Decolteu de stele-n noapte,
Pe cărări întinde cerul
Ochii visele uitate.
Pași-mi cad în oase grele
Cu păcatele-n amoruri,
Sentimente urcă-n stele,
Aburi ce îmi fac favoruri.
În al veacurilor cuie
Naște-naltul din izvoare,
Tu în pori, melancolie,
Ai morminte cu zăvoare.
poezie de Aurel Petre (21 iunie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
În numele Femeii
Cad versuri de pe trupul tău
răsare soarele din ochii tăi
și moartea se aruncă-n hău
ninge în mai cu zurgălăi
Răsare soarele din ochii tăi
ți-aruncă noaptea stele-n pat
și-n degete îmi cresc văpăi
când mă întorc și sunt bărbat
Ți-aruncă noaptea stele-n pat
iar moartea se azvârle-n hău
și toate-n cer s-au întâmplat
cad versuri de pe trupul tău
Răsare soarele din mâna ta
începe-o eră nouă dragostea
hipersonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie, poezii despre ninsoare, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre iubire
Sonetul primăverii
Cobori pe raze ce străbat în lume
ca o zeiță și îmi ești, în vis,
un dar ce cred că e din cer trimis,
spre-o nouă viață pașii să-mi îndrume.
Sărutul tău e roua dimineții
ce stinge setea unui trandafir,
iar cântul tău e-o șoaptă de zefir
venită dintr-o lume a blândeții.
Din ochii tăi se-acoperă cu verde
pământul, plantele ce se trezesc,
iar ruga ta, ce înspre zări se pierde,
aduce aripi care se grăbesc,
cu mângâieri, natura s-o dezmierde.
O, primăvara mea, cât te iubesc!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre primăvară, poezii despre trandafiri, poezii despre rouă sau poezii despre plante
În zori
e seară în lume
adoarme frunzișul în crânguri
se scutură amotimpuri în vremuri de tină
o mierlă mai cântă pe ramuri
se miscă ace de ceasornic în cer
mișcări pure
se închide o clipă în somnul de gală
o frunză a căzut în palma uitării
căutam în lume, a vieții aromă
văzduhul plutea în ani peste ape
se adunau amintiri, mai trecea un timp pe sub pleoape
în zori, copacii își deschid coroana spre zare
în cuiburi, păsări vin să adoarmă
ce lung este drumul spre casă
dansează clipa în zbor peste mare
se răspândește în jur abur de soare
se aprind mesteceni în crâng
stol de grauri, foc de aur
cântă copacul cu limbile de foc
un pom, o pasăre și un zbor
ard flăcări pe cer
pe jos, frunza se lasă
noaptea a plecat să se culce
inima crește
a iubire, a visare...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre copaci, poezii despre păsări, poezii despre frunze sau poezii despre foc
Boarea iernii
Boarea iernii - Aurel petre
Vine-o boare cu miros de iarnă,
nori-au puful în balsam de nea,
ochii reci au început să cearnă
moale,-n amintiri din strada ta.
Vântul se despică-n plete albe,
râvnind frunzele din ultima rugină,
slujesc nașteri catredale dalbe
în văzduhul spintecat cu smirnă.
Îngeri hibernali steluțe-așează
peste pașii zilelor desculțe,
iarna-n jocul lor fiori ornează,
glasul tău din suflet să asculte.
Cuiburile-n fumuri s-au pierdut;
păsări s-au săltat spre stele calde;
viața, aripă de cer, zbor a țesut
hora peste frunze cu smaralde.
Frigul râde-n lut și sentiment,
duhul lui pe drumuri moi dă vestea;
sufletele vinul și l-au fiert
și-n zăpezi își retrăiesc povestea!
poezie de Aurel Petre (10 decembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre suflet, poezii despre alb, poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre zăpadă sau poezii despre zile
Amurgul serii
Amurgul serii se lasă ușor,
Peste pleoapele, falnicilor codrii
Numai izvorul se-aude nițel,
Și freamătul lin al dulcelui vânt.
E seară si noi ne-ntindem pe iarba,
Cu colțu-i firav, de-un verde deschis,
Spre cerul albastru si luna cea plină,
Acum ne-ndreptăm privirea în sus.
Sunt stele ce par șirag de mărgele,
Întinse pe bolta eternului cer,
Și luna se-aprinde cu a ei strălucire,
Și astăzi și măine, magia-i la fel.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre prezent sau poezii despre albastru
Mai urci din când în când...
Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc și verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.
Și-mi sorb din tine focul și vâltoarea
și-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira și glasuie chemarea!
Prin tine versuiesc fantasmul vieții,
și-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineții
din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceții
Și-mi rătăcești prin cer cu-al tău contur!
poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre lumină sau poezii despre dimineață
Se lasă noaptea..
Se lasă voalul nopții peste lume,
O stea se pierde-n valuri, printre nori,
Cu ochi de înger, mari, strălucitori,
E steaua mea ce-și caută un nume.
În noapte, des, cărările își schimbă,
Strângând în mâini un felinar aprins,
Cu-o rază tremurândă m-a atins,
Iar pe pământ regretele se plimbă.
După un nor, o simt, se-ascunde luna,
Subtila ei prezență mă-nfioară,
Uitate amintiri încep să doară,
Dar ea le-alungă, una cate una..
A mea e noaptea asta până-n zori,
O simt cum mă-nfașoară, mă cuprinde,
În sufletu-mi alte lumini aprinde,
Cu luna ei, cu stele și cu nori..
poezie de Marilena Ion Cristea (25 mai 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre plimbare sau poezii despre nori
Ochii tăi
Când se lasă roua, de cu zori
Și-altă zi senină se-ntrevede,
Ochii tăi răsar ca două flori
Într-un colț de iarbă veșnic verde.
Dacă vântul suflă la amiază
Aducând toți norii mai aproape,
Ochii tăi înlăcrimați veghează
Peste munți, păduri și peste ape.
Când pământul stă o clipă-n loc
Și se-aude zvon de bucurie,
Ochii tăi, ca frunzele de soc
Se lipesc de brațe numai mie.
Iar spre seară, când în albu-i var
Blând spoiește luna toți pereții,
Ochii tăi - două grămezi de jar -
Vor s-aprindă zorii dimineții.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți
E noaptea suavă și osânda plăcută
E noaptea aproape-nspre orele două,
Când visele strâng nectarul din sâni
Și scutură pulberi albastre prin rouă
Privirea-ndrăzneață din ochii păgâni.
E noaptea atinsă... de o vie chemare,
Când coapse nebune... și albe mă vor,
Adânc a pătrunde în miezul de floare,
Năvalnic... ca apa, semeț... ca un zbor.
E noaptea plăpândă, sfioasă și plină,
Când clipe rebele în cupe se ascund
Și fluturi ce aleargă spre clipa divină
Turna-vor în tine... amorul... profund.
E noaptea suavă și osânda plăcută,
Când fulgeră gânduri și astrele cad
La porți de izvoare, iar luna-i tăcută,
Ca cetina verde... sfințită... de brad.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre brazi, poezii despre tăcere sau poezii despre ore
Ecoul gândurilor vii
Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri clipe, ani și gânduri își vorbesc.
Ce își spun? - o știe lacul, dar el tace, liniștit,
Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Și-au plecat să-și zburde-n lume viața plină de frământ.
Lacul... tace, dar, în taină, strălucește, uneori,
Când pe malu-i, mai pe seară rar se-ntâmplă și în zori
Se așează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară și-i reflectă ce-a aflat.
Cântul ei, ecou de gânduri, se înalță spre tării
Și, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre apă, poezii despre vorbire sau poezii despre virginitate
Ninsoare
Florile-au înghețat pe lacul alb,
Nuferii-s sub stele de zăpadă,
Murmură sculpturi în bradul galb
Visătoare urcă-n escapadă.
Iar pe înălțimi, munții, cât veacul,
Lunecând privirea, stele-și lasă
Plete peste stânci, de-a berbeleacul,
Să ne fie iarna-n rai crăiasă.
Ard în cer adânci flăcări de stih,
Laurii-i cuprind în cânt, departe,
Înghețate-n în versuri de distih
Lumi ce se iubesc veșnic pe marte.
Ninge-n vers, desculț, un monostih,
Ninge cu simțiri ce nu au moarte!
sonet de Aurel Petre (17 ianuarie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre sculptură
Visul și cântarea dintâi a ceasornicarului tânăr
doar vântul acesta îmi cântă
adânc în urechi
cântecul florilor de foarte departe,
cântul fecioarelor din împărăția de briliant,
cântul ceasurilor vechi cu rotițe de aur
cântul pădurilor de baobabi bătrâni
precum zeița-mamă și zeul-tată;
numai vântul acesta mă călăuzește
cu ochii lui de balaur de catifea
până la marea mărilor,
zorii zorilor,
până la fata din nori care e și acolo departe
și aici, în noaptea din mine, undeva
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre urechi sau poezii despre tinerețe
Zile de toamnă
Trec zilele ca picurii puri din bolți și retine,
în verigi de decor, visătoare-n curcubeu de abstracții,
cu oxid în nervuri au viața-n rătacire de spații,
dar o zi e un pas, e un zbor inocent către tine.
Iar copacii și-adorm mătasea imprimată pe poale,
cu stelele-n ramuri pe o undă-n pulsare-anonimă,
rătăcește prin frunze cerul de la inimă,
când emoția verde foșneste-n ochii tăi, moale.
Beții colorate cad din povești azi pe pământ,
o ultimă tortură asfințește-n durere prin rană,
plutesc amintiri în adierea răzleață de vânt,
Din puls stropit de azur sufletul mi-l condamnă.
Păstrez din fiorii de taină al tău cuvânt sfânt,
căci ai chipul flăcării așezat pe sărutul de toamnă!
sonet de Aurel Petre (17 octombrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre sfinți
Si stele cad din ochii mei
Luna de pe cer aș vrea
Să strige acum în locul meu
Ce dor îmi e de chipul tău
Și te iubesc "suflet al meu"
Și-n seara asta-s fără tine
Și stele cad din ochii mei
Dar tot mai sper la nopți senine
Că reapar prin norii grei
Sunt tristă iar că tu nu poți
Să te cobori acum pe-o rază
Și să veghezi la chipul meu
Cum ai facut o viață-ntreagă
Speranta-n suflet nu dispare
Că în curând vei apărea
Să ne iubim o viață-ntreagă
Așa cum sufletul o vrea.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe
Neliniște
Grai adânc se pierde în tăcute umbre,
Biciuind pământu-n ochii grei de piatră,
Încolțesc grăunțe din înghețuri sumbre,
Somnuri se afundă-n firea idolatră.
Amintirea ninge, din adânci crevase,
Sentimente vechi în miezuri de străzi,
Ieri mai pâlpâiau stele-n vis de șanse,
Astăzi dau târcoale vulturi ce văd prăzi.
Nostalgii flămânde ni se tot invocă,
Ziduri ridicând și zări condamnate,
Dragostea se-afundă în altă epocă,
Iar din mituri vechi se zidesc palate.
Vinovat de toate este-o ceața cruntă,
Suflet oropsit, - noaptea te inundă!
sonet de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut sau poezii despre palate
Stele căzătoare
Mă stinge tăcerea, mă arde cuvântul,
Mă-nalță văzduhul, mă-ngroapă pământul,
În brazde de cuget, în susur de ape,
Suspină și gândul, suspin e în toate
Și cad mii de fluturi din dor de lumină,
Răpuși de-ntuneric, de griji și de vină,
Bătaie de aripi în umbră apune,
Când nori de tristețe mă strigă pe nume
Doar ochii tăi tandri mai pot să-mi arate,
Că sigur iubirea există în toate,
Și poate de-aceea alerg înspre tine,
Când teamă îmi este că nu vei fi mâine
Îmi strigă tăcerea, îmi plânge cuvântul,
În suflet mi-e rece și bântuie vântul,
Atunci când nu ești, universul dispare,
Cad stele din cer și lipsa ta doare
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre plâns
Boală
Mi te cobori cu pasul tău ușor
pe treptele de amintiri lânoase
și te visez din noapte până-n zori,
iubirea mea cu firile întoarse.
Ești și nu ești cu chipul tău plăpând
atât de clară strălucind ca luna
și strălucești de dragoste în gând
precum zâmbește soarele întruna.
Mi te cobori în negrul absolut
al nopților în care mi-e furtună,
iubirea mea din carne și din lut,
cât te iubesc acum și totdeauna.
Mi te cobori în vise când adorm
pe raza stelelor încercănate
și mă trezesc udat din al meu somn
și te rostesc strigând întreaga noapte.
Ești și nu ești cu chipul tău plăpând
și râd și plâng amarul deodată,
iubirea mea prea mult este de când
ești tot aici, cu mine niciodată.
Și visul ține până-n zori de zi
și ziua mea nu este luminată,
ascult pădurea, scriu și poezii
și-ncep să uit și vreau să zbor odată.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre ziua de naștere
Tăcerea dintre gratii
Am vrut, atunci când te-am eliberat,
Să zbori acolo unde îți doreai,
Să nu îmi reproșezi că te-am legat
De inima-mi în care ai cântat
Când mă iubeai.
Ai dispărut în zările albastre,
Iar cântul tău se-aude,-acum, din cer
Ca un ecou al visurilor noastre
Ce se-mpletesc în dansuri printre astre
În plin mister.
Tu ai plecat - așa a fost să fie! -
Iar aripile tale-au prins puteri
În zborul peste bolta azurie.
Din locul tău, în vechea colivie,
Îmi plâng tăceri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre dans, poezii despre astre sau poezii despre aripi
Luna de pe cer
Îți promit că ies la noapte, sus pe cer
Să caut luna, ce se ascunde-n nori
Și, dintre mii de aștri călători
O să ți-o aduc, golită de mister.
Din razele pe care le va geme
O să îți țes o scară fermecată
Pe care să te urci, frumoasă fată,
Spre alte înălțimi ce-or să te cheme
De va fi timp, pe-acolo prin înalt
Îți voi culege și un buchet de stele
Să înțelegi, uitându-te la ele,
Că ești de necuprins, că ești de neuitat
Din luna de pe cer, și stele, și comete
Luminei care ești o să-i aduc lumină
Și poate că atunci, firească și deplină,
Iubirea mea va ști o clipă să te-mbete
poezie de Constantin Cucu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre frumusețe