Dosarul secret al lui Bacovia

Dosarul Secret al lui Bacovia

îl scrie ploaia
pe frunze
pe garduri
de drumuri desfundate de melancolie

Pianul cântă răstignit
Do Re Mi Fa

Serenada privighetorii
cheful meu muzical

De-atâta singurătate
nu mai simt nici ploaia

Muzica îmi intră sub piele

Fulger de plumb
postum

poezie de Costel Zăgan din Elegii bacoviene (30 iulie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Bacovia

E Bacovia fără un sfert
în loc de rugăciune
îngenunchez
şi
recit
Lacustră

Ploaia repetă monoton

Amin

Mă ridic

În jur
persistă
Bacovia

poezie de Costel Zăgan din Hipebole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă pianul

Cântă pianul undeva departe
Un cântec de iubire,
Şi eu nu mă mai tem de moarte
Căci inima îmi este plină de fericire.

Melodia lui mă înfioară
Şi în suflet am o dulce armonie,
Cântă pianul ca pentru ultima oară
O frumoasă simfonie.

poezie de Vladimir Potlog (20 februarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul uituc

De câte ori dragoste de tine mi-e sete
sufletul meu cântă pian al râului Lethe

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (2 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi ploaia

Când ploaia scrie versuri, mă contopesc cu ea
Şi-mi place să o simt cum se prelinge lin,
Este atât de blândă, în mângâiere sa
Şi-n versul ce îl scrie, prea dulce şi divin!

Mă las cuprinsă-n braţe, de picături purtată
In valsul lin al ploii ce cade pe pământ,
Mă simt ca o regină iubită, adorată
Atât îmi e de bine, şi-mi place să mă alint.

Şi dacă se întâmplă cu ploaia să te întorci,
La tine-n braţe atunci m-aş cuibări, timidă
Alintă-mă şi spune-mi că nu o să mai pleci
Că ţi-a fost dor şi că nu port eu vină!

Că vom dansa cu ploaia, şi nimeni niciodată
Să poată să despartă ce noi vom reclădi,
Vom fi din nou iubiţi, cum am fost altădată
De-a pururi fericiţi, şi ploaia va zâmbi!

poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovia, George

George Bacovia: drumul cel mai scurt dintre plumb şi aur.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (11 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge, plumb, toamnă

Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţ de-atâta dor...

pe sub haina mea de piele intră frig şi îmi e frig,
nu mai eşti să-mi fii acolo, îmi e dor şi-n gând te strig,
tu-mi erai căldura verii, erai focul arzător,
nu-mi păsa de am pe mine, haina mea de călător...

acum vântul mă pătrunde şi îngheţ de-atâta dor,
mă simt mort în trup cu sânge, curge parcă-i stătător,
mă simt trist şi mi-aud paşii, paşii tăi nu-i mai aud,
pomii, florile mă-ntreabă, unde eşti, ce ţi-am făcut?

ce răspuns să le dau, doamnă, nici nu ştiu de ce-ai plecat?
ai stat prea puţin, o toamnă, şi-acum sunt un disperat
când credeam că-mi eşti jumatea inimii din pieptul meu,
te-ai topind cu tot cu noaptea şi-acum tremur, tremur rău

mă petrec cu tot cu luna şi constat că haina mea
mi-e iubită totdeauna şi mă strânge cum vrea ea,
o bate vântul şi ploaia dar nu pleacă undeva,
mă urmează răzuită, pe la gât e mucava

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel de aripă

De nervi vioara lui Bacovia nu mai cântă ţipă

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (1 iulie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte poştală cu muzica sferelor

Iubito din zori şi până seara
Bacovia ne scrie cu vioara

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (18 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovia: binecuvântată melancolie!

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odaia itinerantă a poetului

Cine-i Bacovia bănuieşte poate numai ploaia
dar de ce Doamne mi-a fugit pe ferastră odaia

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Îmi lipesc fruntea
De geamul rece,
Afară plouă
Şi s-a lăsat amurgul
Mă simt atât de singur...
Cu mine,
Nu mai e decât Bacovia,
Cu plumbul
Aripilor reci,
Sunt singur
În această lume...
Mă tot întreb,
Cine mai sunt
Şi ce rost
Am avut în lume,
Afară plouă
Şi sunt singur...
Un ultim pescăruş,
Pierdut pe cer,
Ce caută
Cu disperare
Un ţărm,
El zboară
Prin furtună...
Un simplu scriitor,
Fără talent
Ce scrie poezii
Fără înţeles,
Doar ploaie
Şi singurătate...

poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovia a surprins pe toţi cu un volum de Plumb!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (2 iulie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă mărunt... Mă gândesc că n-am cincizeci de bani...
Sss... spune frunzişul uscat... Cerul e de plumb... Vântul loveşte cu ploaia subţire...
"Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei cântă din drâmbă... Vrea iubire..."

George Bacovia în Pe maidan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia ne-a sculptat pe noi cum a sculptat Rodin Poarta Infernului. Rodin a fost mai rapid, lui i-au ajuns trei ani, în timp ce ploaia a avut nevoie de milioane de ani. Dar el avea unelte şi Camille Claudel l-a ajutat mult. Însă ploaia nu are învăţăcei, nu are nici iubit, nici amantă, al cărei talent i-ar putea folosi. Ploaia e singură şi dezarmată.

Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul flămând al privighetorii

Zău din palma lui Dumnezeu
ciuguleşte chiar sufletul meu

distih de Costel Zăgan (3 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia la pian

primele clipe
ale acestei dimineţi,
tu şi ploaia
tandemul unei iubiri
în toamna purpurie

acorduri limpezi -
vântul în ecou prelung
poartă gândurile

rugul de frunze
graţios se întinde
sub fereastra ta -
doi ochi surâzători
şi-o ţandără de soare

ploaia la pian
povestea vieţii noastre
melancolie...

o luminiţă
pe umbra mâinii tale
atâta linişte -
în camera curată
desculţ ating podeaua

tună departe -
conturul munţilor în
ceaţa densă

poezie de Cristina Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul lui Dumnezeu

Simt
clapele pianului
ca
pe
nişte pleoape
acoperind
lacrimile
Mării Negre

poezie de Costel Zăgan din Ornicul cu pescăruşi (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

In Memoriam "Bacovia"

E ploaie, e viscol
şi singură sunt
în nări simt şi acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi şopteşte-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
şi când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde eşti tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
şi mai strigă versuri
ce-ai scris suspinând...

"Dormeau adânc sicriele de plumb
Si flori de plumb şi funerar veşmânt..."

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine ploaia

Vine ploaia, bine îmi pare,
În grădină am o floare,
Ploaia o va face mare,
Vine ploaia, bine îmi pare.

Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului răcoarea-i place!
Vine ploaia, bine face!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!