Everest la ceruri

Îmi pare de rodire părul meu,
Se desolzeşte ochiul de ninsori,
Şi scriu cu numai fără ploi,
Duminică şi clopot, laolaltă.

Între stupină şi lăptuci de slavă,
Măcar că începui limba iubirei
S-o iubesc, "târziul lanurilor mele
Stele", zidesc un Everest de tu la cer.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tu eşti poemul meu întreg
săruturile tale crini le poartă
pe măsură ce te scriu eu înţeleg
ochiul lacrima zburând moartă.

catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi
se pare
că iubirea ta
îmi seamănă
mi
se pare
că tu o numeşti celălalt EU
mi
se pare
că îşi aduce aminte de mine

mi
se pare
că mă aduni
în străfundul sufletului tău
la fel
cum fac sfinţii -din luminele cerului
un bun al lor.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovată

Sunt singura vinovată că lumina
Ce-mi dăruieşti nu poate să străbată
Nopţile goale în care am vina
În inimă adânc îngropată.

Sunt singurătatea inculpată
De la capătul degetelor mele
Vaietul unui clopot a spart chiar acum
Timpanul vrăjit unei stele.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

nu spuneam eu
ci firul de aer
tresărind a iz de lavandă
negrului tău cărunt

te iubesc
nu spuneam eu
poemul pe care îl scriu
e toamna cu trup de biblie
care-l scrie
şi foile ei de nemoarte
e tristeţea plecării unui
zbor umil de cocori în linie

te iubesc
nu eu spun
ci oasele de înger
care îmi mişcă gura
şi carnea
carnea mea toată
care-ţi îmbracă glezna
în răcoare.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicăierile

Şi mă îmbolnăvisem de stele
Şi îmi orbeam inima cu ele
Până şi umbra mă ocolea
Nu mai era formă de mine
Nu mai trecea strada cerului meu pe la zebră
Ci se îndepărta
Acolo unde absenţa ta şi cu ea
Aveau să-şi găsească liniştea împreună
Aveau să-şi găsească niciodată drumul spre Acasă
Pierdusem cealaltă parte de eu.

Mă îmbolnăvisem de stele
Cu toate dorurile mele
Devenisem trezie de furii.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esplanadă de ninsori

Tu porţi aure deschise înspre cer, din taine vii,
Iar dragostea? ne-o spulberăm în aer sub aripe,
Îngeri îmi spun, nemoartea, că mă perinzi prin atrii,
Chiar umbra mea ţi-e-n casă, leac nopţilor din gripe.

Chiar drumul vechi din grindini îmi putrezeşte rece,
Un falnic tei mi-e suflet, şi n-are crengi deşarte;
Acum, că te aflai, rămâi, mai stai, petrece
Văpaie de seninuri prin harurile-mi moarte.

Atât de-aici simt forma-ţi, m-adie, mă împacă
Cu inima-mi plecată, nu numai ea, şi zborul,
Când mă-înşelam cu bezna, doar ea putea să-mi placă,
Lăsând iubirea seacă, cerşindu-ţi ţie dorul.

De mai trăiesc iar moarte, mi-e ultima dorinţă,
Îmbătrânit de îngeri şi demoni laolaltă,
Să-mi văd în tine chipul sorbindu-ţi umilinţă,
Să urc iubirea-n slavă, suflul să-ţi fiu din şoaptă.
..................
Iubirea-i vânt puternic, presimt lăuntric toamne,
Rămân crengile goale, cunune fără frunte.
Mi-e ziua vis, pun vini închipuirii, Doamne,
Iar te-am văzut, şi trebuie să mor... şi-s multe.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

buzele tale
îmi muşcă sărutul
rozele mele
îţi iau pulsul
tăcând.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mon ami la rose

mă locuieşte o zi de duminică
din care să mă scot nu pot
încep să-mi iasă fire verzi pe la sprâncene
şi iarna să-mi rămână în spate

mă locuiesc în zilele tale toate
răstignire de crini
veghez să mă părăsească toţi norii
veniţi asupră-mi nopţi albe

mă locuieşte o zi de duminică
gânduri se-njugă la falnicul meu dor
şi doar ce-ai fost în mijlocul lor
că inima mea prietenul meu trandafirul

din lumea-i nebună se ridică şi-ţi pleacă

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul ploilor de vară
nesomnului în curcubeu
Îmi spală cer armura
cu lacrimi, Dumnezeu.

catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu cel ce mă priveşti
Dă lumina mai tare
Cumplit rai îmi eşti
Şi-mi eşti aşteptare

Cer între inimă şi zare
Dă iubirea mai tare

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te iubesc
altfel

te iubesc
precum
cuvântul
în sine

te iubesc
cu literele toate

"Te iubesc altfel"

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te iubesc fără aer
sui everestul desculţă
cu luna rochie lungă pe mine
ascultând traviate din vulturii mei

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neîntunecimea

Să-ţi spună ochiul meu de rai
Lumina verde-n care stai
Să-ţi spună tâmpla mea ce gând
Deşartă nud de crini în tine

Să-ţi spună ochiul meu de rai
Petală verde înspre claruri
Bocetul ierbii unde-şi cruce
Lacrima-rouă evantai

Să-ţi spună-adâncul meu de rai
Pasăre fragedă de miruri
De ispitire Soi de cânt
Cu Lună-n piele drept perfecţiune

Să-ţi spună ochiul meu de rai
Lumina verde-n care stai
Largă tot jefuind "seninuri"
Mai rău decât vârteju-n ceruri.

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde aiurit

Poştaşul nu mai trece.
Tu scrii ninsori cu izurile pâinei.
Cătă plictiseală.
Prin marele oraş al pielii mele vin lupi şi miei deodată.
Sălbatec fără lacrimi ce mă sunt!
Mi-a dat un pom la preaiubire cu frunze până la pământ de-albastre.
De când mă plimb a méta-fore mi-e braţul rouă-acoperit.
Azi vin a verde aiurit să-ţi răvăşesc alb moartea.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai când iubesc

Numai când iubesc,
Primăverile sufletului meu, ca florile paradisului înfloresc.
Numai când iubesc,
Irişii ochilor mei, ca stelele nopţilor senine, vioi se trezesc.
Numai când iubesc,
Piramidele viselor mele, fapte reale construiesc.
Numai când iubesc,
Dărniciile altruiste mă însufleţesc.
Numai când iubesc,
Valorile sufletului meu se înmulţesc, se înmulţesc,
Fiindcă iubesc, ca mine, ca tine, ca voi, fiindcă iubesc.

poezie de Valeria Mahok (6 august 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,
numai Dumnezeu ştie,
să decodifice bine,
visele lumii şi ale mele,
,, Nimic nou sub stele"

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei "florivori"...

Iubirea
vine la cină
ca s-o mâncăm!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cruce...

Iubirea ta mă-mbracă-n parfum de patchouli,
Rămâne-aicea veghe, de potolire-n atrii;
Cum măduva-i în os poporul îngerimii,
'Nmuiat cu trunchiu-n dulce de Vino să-mi rămâi.

Iubirea ta mă umblă prin timpurile-ţi coapte,
Scot inima din teacă să-şi ia avânt pe Soare...
Murită-n Altădată când nu-exista-nviere,
Cu poalele luminii desfăşurări în bezne.

Şi-atât de tu prin soartă chemându-mi infinitul,
Şi-atât de tu nemoarte, consoartă din cel Sfânt;
Iubirea ta tulipe, certate cu sahare,
Îmi stă lipită-n taina ce îmi deschide zborul

Şi-albastrului mister De unde-ţi vine Cerul?
Cu bulbii-nseninării sbucniţi aur prin stele;
Cum îţi iubesc eu viaţa, pe vastele-mi trufii,
Aşa-ţi pândesc murirea, numai al meu să fii.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Limba Română

În limba română a sculptat Brâncuşi,
Şi şi-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuş,
În limba română a pus viaţă-n pânze, Grigorescu.

În limba română cântă aşa duios privighetoarea,
Şi tot în limba noastră toţi stejarii povestesc,
În limba română străluceşte-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.

În limba română lumea este mai frumoasă,
Şi tot în limba noastră rugile se înalţă către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.

poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fiecare întuneric
e de cer
şi-l străluceşte ploaia

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!