Herman Altman

Am mers oare pe urmele Adevărului
Oricare ar fi fost drumurile acestuia,
M-am luat de piept cu întrega lume pentru o cauză
Şi-am sprijinit pe cel slab împotriva celui puternic?
Dacă le-am am făcut voi rămâne în amintirea oamenilor,
Aşa cum am fost cunoscut în oraş în timpul vieţii mele
Şi aşa cum am fost iubit şi urât pe acest pământ;

De aceea nu-mi ridicaţi monument
Şi nici nu-mi sculptaţi bust,
Astfel, chiar dacă nu voi deveni semizeu,
Realitatea sufletului meu va fi pierdută,
Iar hoţii şi mincinoşii
Care au fost adversarii mei şi care m-au distrus,
Şi copii hoţilor şi mincinoşilor,
Nu vor putea afirma în faţa statuii mele
Că au fost alături de mine în ziua înfrângerii.

Nu-mi ridicaţi monument,
Astfel amintirea mea nu va fi pervertită de fii
Minciunii şi ai opresiunii.
Voi fi alături de cei care m-au iubit şi de copii acestora;
Voi rămâne întotdeauna proprietatea onestă
A acelor pentru care am trăit.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor pe care îi iubesc

Dacă va trebui să vă părăsesc vreodată
Pe voi, cei pe care vă iubesc, pentru a călători apoi
Singur pe Drumul Tăcerii, nu mă plângeţi,
Nu vorbiţi despre cel care am fost cu ochii în lacrimi;
Râdeţi şi povestiţi despre mine ca şi cum aş fi lângă voi,
(Cum aş reveni.. cum aş reveni dacă s-ar afla o cărare!
Dar oare lacrimile şi mâhnirea nu înalţă oprelişti?)
Iar când auziţi cântece
Sau vedeţi păsări pe care le-am iubit,
Nu lăsaţi, vă rog, nici un gând trist prin apropiere...
Pentru că eu vă iubesc aşa cum am făcut-o întotdeuna...
Aţi fost nespus de buni cu mine!
Mai erau multe lucruri pe care doream să le fac....
Multe lucruri să vă spun...
Amintiţi-vă că nu mi-a fost teamă...
Doar gândul că vă părăsesc a fost greu...
Noi nu putem vedea Dincolo... Dar asta eu ştiu;
V-am iubit nemărginit de mult...
Am fost în rai cu voi aici – cât am fost viu.

poezie de Isla Paschal Richardson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barney Hainsfeather

Dacă trenul spre Peoria
Ar fi deraiat doar, poate că aş fi scăpat cu viaţă –
Oricum, aş fi evitat să zac în acest loc.
Dar, cum trenul a luat foc, m-au confundat
Cu John Allen, care a fost trimis la Cimitirul Evreiesc din Chicago,
Iar pe John cu mine, astfel că m-au înmormântat la Spoon River.
Ca şi cum n-ar fi fost destul că administrasem un magazin în acest oraş,
A mai trebuit şi să fiu îngropat aici – ach!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herbert Marshall

Toată nefericirea ta, Louise, şi ura împotriva mea
S-au ivit din iluzia clădită de suficienţa
Spiritului şi de insolenţa sufletului tău,
Care m-au făcut să mă întorc la Annabelle şi să te părăsesc.
Într-adevăr, din dragoste pentru mine, ai ajuns să mă uraşti,
Pentru că eu am fost bucuria sufletului tău,
Chemat şi împins
Să dau un sens vieţii tale, şi nu am făcut-o.
Dar tu ai fost nenorocirea tinereţii mele –
Dacă ai fi fost fericirea mea nu m-aş fi lipit de tine?
Aceasta este amărăciunea vieţii:
Nu există fericire decât unde sunt doi –
Iar inimile noastre tânjesc după stele
Care nu ne doresc.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul mesaj

Se scurg zilele din viaţa ce-am iubit-o cu drag,
Mă voi duce de acum spre ultimul şi îndepărtatul meleag,
Voi locui şi eu, ca şi alţii ce s-au dus, printre milioane de stele,
Doar eu, cu frumoasele şi dragele, visele mele.

Voi fi mereu de acuma departe de tine;
Îţi vei mai aminti oare peste timp de mine,
Cum doream mereu să te văd şi în braţe să te strâng?
Am să fiu mereu singur şi iubirea am să-mi plâng.

Ai fost în viaţa mea o apariţie divină,
Frumoasa mea blândă şi cuminte copilă.
Plec totuşi fericit, c-am putut să te iubesc,
Cu acest curat şi cald simţământ omenesc.

Voi rămâne o mică stea în Universul acesta "infinit"
Şi voi afla, în fine, dacă acesta, care are început, are şi un sfârşit.
Te vei uita prin telescoape, ca să mă vezi,
Care te vor face să înţelegi şi să mă crezi.

Să-ţi rămân pe veci în amintirea ta aş vrea,
Femeie mult iubită, ce-ai fost iubita mea.
Şi să-ţi aminteşti aşa, fără nici un fel de apel,
De cel ce pentru tine a fost şi rămâne... Cornel.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignire

Am strigat oamenilor, "Voi fi crucificat!"
Şi ei au spus, "De ce trebuie să fie sângele tău pe capul nostru?"

Şi eu am răspuns, "Dacă nu crucificând pe cei altfel decât voi,
Cum veţi putea fi ridicaţi în slavă?"
Şi ei m-au ascultat, iar eu am fost răstignit.
Şi răstignirea mi-a adus pacea.

Iar când atârnam spânzurat între cer şi pământ
Ei au ridicat privirile ca să mă poată vedea
Şi-au cunoscut slava pentru întâia oară, pentru că până atunci
Privirile lor nu se mai înălţaseră spre cer niciodată.

Dar, cum stăteau privindu-mă, unul a strigat,
"Ce anume încerci să salvezi?"
Iar altul, "Pentru care cauză te sacrifici pe tine însuţi?"
Al treilea a spus,
"Crezi că plătind acest preţ vei căpăta gloria-n această lume?"
Apoi al patrulea a spus, " Priviţi-l, zâmbeşte!
Poate fi iertată o astfel de suferinţă?"

Le-am răspuns tuturor spunând:

"Amintiţi-vă doar c-am surâs.
Eu nu salvez – nu sacrific – nici nu caut gloria;
Şi n-am nimic de iertat.
Mi-a fost sete – şi v-am rugat să-mi daţi să beau sângele meu,
Căci ce-mi poate stinge setea, dacă nu propriul meu sânge?
Am fost inocent – şi v-am folosit rănile pentru a vă vorbi.
Am fost încarcerat în zilele şi-n nopţile voastre –
Şi-am căutat o uşă deschisă spre zile şi nopţi mai mari.

Şi-acum mă duc –
Aşa cum s-au dus şi ceilalţi răstigniţi înaintea mea.
Şi să nu credeţi că am obosit după atâtea şi atâtea crucificări.

Noi trebuie să fim răstigniţi de oameni tot mai mari şi mai mari,
Între pământuri şi ceruri tot mai mari şi mai mari."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry Carey Goodhue

Nu v-aţi mirat nicidecum, voi, neghiobii din Spoon River,
Când Chase Henry a votat contra barurilor,
Răzbunând-se pentru că fusese alungat din ele.
Însă nimeni dintre voi n-a fost destul de destupat la minte
Să-mi calce pe urme şi să afle
Că sunt fratele spiritual al lui Chase.

Vă mai amintiţi când am luptat
Împotriva băncii şi a Curţii de Justiţie
Pentru că-şi însuşeau bani din fondurile publice?
Dar când m-am ridicat împotriva celor care ne conduceau,
Pentru că-i înglodau cu taxe pe cei săraci?
Dar când m-am împotrivit celor de la salubritate
Pentru că-şi însuşeau banii noştri, scumpindu-ne viaţa?
Dar când am luat în umăr pe afacerişti,
Cine a fost alături de mine?

Apoi, vă amintiţi:
Scuturându-mă de spectrul înfrângerii
Şi de epava carierii mele,
Am scos de sub mantie ultimul meu ideal,
Ascuns de ochii celorlalţi
Şi de voioasa lor pălăvrageală,
Şi am ruinat banca şi pe oamenii de la salubritate,
Cum şi pe oamenii de afaceri cu arma prohibiţiei,
Făcând pe Spoon River să plătească preţul
Tuturor bătăliilor mele pierdute?

poezie de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist rămâne

dor de ieri, ce va fi mâine,
nu gândesc, nu vreau să ştiu,
ce în urma mea rămâne,
ştiu, e totul străveziu

şi când nimeni nu mă ştie,
nici un bun şi nici un rău,
tot ce-a fost nimicnicie,
îmi voi lua cu mine-n hău

ştiu, e trist şi trist rămâne,
pe-a cei ochii ce m-au iubit,
mult au plâns ei pentru mine,
şi-ai mei ochii s-au chinuit

au fost ochi furaţi de noapte,
cum să vadă pe-ntuneric,
lacrimi, ce au fost spălate,
de un gând ce-a fost himeric

prea-i târziu, bate la uşă,
furişându-se încet,
moartea care-i jucăuşă,
o să vrea să fim duet

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicholas Bindle

Nu v-a fost ruşine de voi înşivă, concetăţenii mei,
Când mi-a fost evaluată averea şi fiecare a aflat
Cât de modestă era? –
Voi care m-aţi tot vânat cât am trăit,
Să dau, să dau, să dau la biserici, la săraci,
Să dau oraşului – eu care déjà dădusem prea mult.
Şi să nu credeţi că nu ştiu
Că orga pe care am dăruit-o bisericii
A fost folosită de diaconul Rhodes –
Cel care m-a doborât şi m-a ruinat –
Când, după ce a fost achitat, a ţinut prima slujbă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am numărat fericirea

N-am numărat niciodată paşii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Şi nu ştiu dacă vor fi fost suficienţi!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei să ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremaţiei, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar ştiu că, pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!

N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înţelepţire!
Dar ştiu precis că, niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseţii nu le voi fi ţinut seama...
Poate le-am spus de prea puţine ori!
Dar ştiu că, pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!

N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...
Unele nu vor fi fost reuşite, din cauza propriei dureri!
Dar ştiu că, pe cele mai convingătoare, nu le-am dăruit, încă!
Nici drumurile pe care le voi fi străbătut
De dragul Dreptăţii şi Binelui, nu le voi fi memorat...
Poate voi fi mers prea repede, ori prea încet!
Dar pe ultimul, musai să alerg, ca să ajung la timp!

N-am numărat niciodată răsăriturile, dimineţile, amiezile
Din călătoria mea pe Pământ...
Sigur, am irosit mult mai multe decât am putut agonisi!
Dar vreau ca, apusul să mă găsească în tumultul trudei!
Nici de numărul zilelor în care am îngenunchiat
Pentru a mulţumi Fericirii, nu m-am învrednicit...
Poate Spaţiul şi Timpul nu-mi vor fi fost îndeajuns!
Dar în fiece noapte slăvesc cerul, dăruit de Tatăl Însuşi!

poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Julian Scott

Până la sfârşitul zilelor mele,
Adevărul altora a fost pentru mine minciună;
Legea celorlalţi a fost pentru mine fărădelege;
Cauzele morţii lor se constituiau pentru mine în motive pentru a trăi;
Ceea ce îi făcea să fie vii, pentru mine însemna moarte;
I-aş fi ucis pe cei salvaţi de ei,
Dar i-aş fi salvat pe cei ucişi.
Şi am văzut cum un zeu, dacă ar fi fost nevoit să locuiască pe pământ,
Trebuia să se conformeze situaţiei existente,
El n-ar fi putut trăi în lumea oamenilor
Şi merge umăr la umăr cu ei
Fără a avea continuu confruntări.
Pulbere pentru cei care se târăsc, cer pentru cei care zboară –
De aceea, o, suflete, ale cărui aripi au crescut mari,
Ia-ţi zborul, înalţă-te la soare!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa stâncii de bazalt

Să nu mă întrebaţi nicicând
Cum am trăit –
Căci n-am să spun,
Nu veţi afla
Trăirea mea
Şi, neştiind, nu veţi putea trăi aşa
O viaţă-ntreagă
De trăit
Şi fericit.

Cum am iubit?
Nu spun şi nimeni nu va şti
Că am iubit neîncetat
Şi am privit, în nopţi senine spre o stea
Ce-a fost a mea,
Dar nu vă spun şi nimeni
Nu va şti.

Nu cred că aţi putea şi voi,
Ca stânca-n apele puhoi,
Să rezistaţi necontenit
Şi nemişcaţi
În timp ce apele, prăpăd,
Se-agită,
Urlă,
Vă lovesc,
Şi vor din voi, în lumea lor,
Ce nu le daţi
Şi n-aţi voit
Să le cedaţi
Dar nu, nu cred că aţi putea

Să fiţi voi stânca ce-a căzut
Din locul ei
Din munte-nalt
Şi s-a jurat
Să fie stei
Sub greu asalt,
Ca stâncă dură din bazalt.

N-am să vă spun cum am trăit
Dar spun,
Aşa,
Doar pentru voi,
C-a fost frumos
Tot ce-am făcut,
Tot ce-am iubit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursor de iubire

Dacă Columb a fost descoperitorul
Lumii Noi;
Eu am fost precursorul iubirii tale.

Dacă ar fi fost Bolivar: ca
Atlas să susţină
Lumea;
Eu aş dori mereu
Să-ţi susţin iubirea
În inima mea,

Şi aşa te voi duce cu mine
Oriunde vei dori să pleci,
Aşa te voi lua pentru totdeauna
Viaţa sufletului meu.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cassius Hueffer

Mi-au dăltuit în piatra funerară cuvintele:
"Viaţa lui a fost blândă, elementele care îl alcătuiau astfel amestecate
Încât natura putea, mândră, declara întregii lumi:
Acesta a fost un om."
Acei care mă cunoşteau, zâmbeau
În timp ce citeau această retorică goală.
Epitaful meu ar fi trebuit să fie
" Viaţa nu a fost blândă cu el,
Elementele care îl compuneau erau astfel amestecate
Încât viaţa lui a fost o luptă
În care el a fost cel măcelărit".
Cât am trăit, nu m-am putut împăca niciodată cu vorbele mincinoase,
Iar acum, mort, trebuie să mă supun unui epitaf
Engravat în piatră de un tâmpit.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul voiaj

Am terminat tot ce mi-a dat viaţa de făcut. E ora de plecare.
Aşa că-aşezaţi-mă-într-o luntre care-alunecă spre mare.
Puneţi-mi alături undiţa de pescuit pentru c-am fost admis,
De astăzi în cel mai select grup de pescari – în paradis,

Unde-n fiecare zi voi sta pe apă şi voi da la peşte
Şi-unde tot ce inimioara-mi vrea se-împlineşte.
Nu fiţi mâhniţi şi nici nu plângeţi pentru mine,
Eu pescuiesc acum cu Stăpânul mării şi-al orelor senine.

Ne va fi dor unul de altul pentru scurtă vreme,
Dar curând îngerul din cer o să te cheme
Şi vei vedea atunci – păstrează-ţi neştirbit curajul! –
Cum noi vom redeveni în veşnicia veşniciei Echipajul.

Tuturor acelor care se mai gândesc la mine şi care
M-au iubit: Fiţi veseli, în clipa asta mă zbenguiesc pe mare!
Dacă unii se vor mira că lipsesc, spuneţi-le cinstit
C-am plecat cu Sfinţii Petru şi Andrei la pescuit!

poezie de Delmar Pepper, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert Fulton Tanner

Dacă omul ar putea muşca mâna enormă
Care îl prinde şi îl distruge,
Aşa cum am fost eu muşcat de un şobolan
În atelierul meu
În timp ce prezentam noua capcană.
Dar omul nu se poate răzbuna niciodată
Pe tiranul monstruos numit Viaţă.
Prin naştere intri în camera căreia i-ai fost destinat
Şi apoi tu trebuie să trăieşti şi să-ţi exersezi sufletul
Înotând împotriva curentului vieţii,
Sperând să existe o onoare pentru mortii care au trăit în ruşine.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul magic

Când noaptea nu va fi nici neagră, nici albă
lumina din interior mă va înghiţi,

voi uita pe unde am fost şi dacă am fost
ori am lăsat la alţii ce am avut,

mă voi despărţi cu totul de trup
chiar şi gândurile mă vor părăsi,

o umbră poate să-şi aducă aminte
de soare când m-am ascuns,

voi întra într-un labirint fără ieşire
în care şi steaua mi se va topi.

Nu voi mai simţi nici vântul, nici ploaia
somnul nu-mi va mai fi somn,

voi iubi altfel decât am ştiut
fiindcă inimă nu voi avea,

doar un ochi mă va călăuzi
de voi vedea universul întreg.

Tu, iubito, dacă vei fi undeva prin el
am să te recunosc cu ochiul magic.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât te-am iubit doar amintirea ştie...

Tu erai prinţul meu de ceară
Ce-n zorii dimineţii se topea
Dar revenea în fiecare seară,
Şi mă făcea să cred că mă iubea.

Din jurăminte ai făcut risipă
Dar nu ai înţeles că într-o zi
Se poate rupe-a dragostei aripă,
Şi-atunci regretele vor fi târzii.

Cât te-am iubit, doar amintirea ştie,
Dar jur că în curând te voi uita,
Îmi era sufletu-ntr-o colivie,
Iar dragostea în gratii se zbătea.

Şi vara-n care doruri te-aşteptau,
Cu disperări ce m-au uscat de tot,
S-a prefăcut în ger şi nu mai vreau,
Să mă împiedic de-al minciunii ciot!

Din tot ce a fost nimic nu mă mai doare
Cenuşa amintirii-o risipesc,
Şi voi uita a dorului tumoare
Pe strada-n care, îngerii zambesc.

poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă şi plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarence Fawcett

Moartea neaşteptată a lui Eugene Carman
M-a pus pe lista de promovare la leafa de cincizeci de dolari pe lună,
Aşa cum spusesem în noaptea aceea soţiei mele şi copiilor.
Dar n-a fost să fie – cred că
Bătrânul Rhodes mă suspecta că aş fi furat păturile
Şi că le-aş fi vândut pe ascuns
Pentru a plăti facturile fetiţei mele la doctor.
Apoi, repezindu-se ca ca o hultan, bătrânul Rhodes a lansat acuzarea,
Dar a promis să-mi ajute familia
Dacă mărturiseam, aşa că am mărturisit,
Implorându-l să ţină confesiunea departe de presă,
Am rugat editorii acelaşi lucru.
În acea noapte poliţistul m-a ridicat de acasă
Şi toate ziarele, cu excepţia lui "Clarion",
M-au prezentat drept hoţ.
În oraş bătrânul Rhodes era promotorul moralei creştineşti
Şi dorea ca prin mine să ofere un exemplu.
Oh, well, ştiţi cât au plâns copii,
Cât de ruşine i-a fost soţiei şi cât m-a urât după aceea,
Şi cum am ajuns să zac aici.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost norocoasă că am învăţat să nu-mi pierd timpul degeaba, astfel încât îmi rămâne suficient pentru a face tot ce-mi doresc. Dacă cineva nu-mi răspunde cum trebuie, înţeleg că nu are nimic de-a face cu mine.

citat din Chandra Wilson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amos Sibley

Nu caracterul, nici forţa, nici răbdarea
Aşa cum credea oraşul m-au ţinut
Lângă soţie, în timp ce predicam,
Urmând calea pe care Domnul o alesese pentru mine.
O dispreţuiam ca fiind cicălitoare, ca pe o femeie uşoară.
Eram conştient de adulteriile ei, ca de altfel toţi ceilalţi.
Aşa fiind, dacă divorţam de ea
Trebuia să mă las de preoţie.
De aceea, pentru sluji Domnului şi a strânge răsplata,
Am rămas cu ea,
Asfel m-am minţit pe mine,
Astfel am minţind pe cei din Spoon River!
Am încercat să ţin discursuri, să engravez cărţi,
Să candidez la alegeri, cu un singur gând în minte:
Dacă astfel reuşesc să fac bani,
O să divorţez de ea.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!