Emoţii

Există dulci momente care,
ca şi primăvara,
se transformă-n aşteptări
pentru a-ţi vedea şi observa,
sufletu-ţi ce strigă-n tăcere
un nume rătăcit printre stele.
Gânduri precum caii-n în galop
transmit forţă şi voinţă,
muzica mă poartă-ntr-un prislop
sau în depărtări private de sentinţă.
Sunt doar emoţii antice ş-adevărate,
dulci stări călătorind în absolut pe înserate,
când inima-mi îndrăgostită
se transformă-n violetă clematită,
anunţând astrii şi lumea terestră
că iubirea-i fără limită,
uneşte cerul cu pământul
ş-acum, inima-i în armonie cu gândul...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al vieţii mele caleidoscop

În acest verde fără timp,
printre zidurile antice şi tăcute
mă zbat în contratimp
de infinuturi deja în inimi trăite.
Dulci coline şi urcuşuri aride
pe parcursul vieţii mă însoţesc
momentele mele efemeride
cu speranţa mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini şi unbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roşu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munţilor de armături.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al vieţii mele caleidoscop

În acest verde fără timp,
printre zidurile antice şi tăcute
mă zbat în contratimp
de infinituri deja în inimi trăite.
Dulci coline şi urcuşuri aride
pe parcursul vieţii mă însoţesc,
momentele mele efemeride
cu speranţa mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini şi umbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roşu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munţilor de armături.

poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi peste suferinţe

Cad lacrimile pe asfalt
Şi se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare

Cad lacrimile peste noi
Şi cerul plânge îngereşte,
Prea am rămas în suflet goi,
Deşi Iubirea ne doreşte

Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Şi se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Şi îşi doreşte iar iubire

Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate şi dorinţe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferinţe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetele Pământului

Când Pământul începe a cânta,
ies flăcări, aruncând jucăuşe plete
ce se transformă-n cenuşă
şi dansează şi dansează
până la eliberarea trolilor
când se descarcă Pământul
făcându-şi muzica cunoscută.
Ca omenirea să o asculte,
muzica răsună şi zboară,
însoţită de flacăra vie
din adâncurile albastre ale pământului.
Fierb apele ce aruncă nor cenuşiu
care pătrunde în oasele
celor ce nu cunosc muzica Pământului
şi nu ascultă glasul divin
ce izvorăşte din inima Soarelui,
aşezându-se la picioarele omenirii
doar, doar, vor înţelege muzica planetei
şi glasul divin izvorât din adîncurile vieţii.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de iubire

Picături de iubire au plouat din cer peste mine,
cum soarele sărută noaptea-n asfinţit...
Picături de veselie inima mi-au cuprins în ciorchine,
zâmbetul pe buze mi-a fost zămislit...
Picături de eternitate sunt clipele de miere ce culeg
cu iubirea de tine, de el sau de ea, eu converg
spre centrul lumii viaţa-n iubire cu voi să-nţeleg...
Picături de tăcere sunt privirile tale ce respiraţia-mi taie,
ca un pui de vultur pregătit a-şi deschide aripile pălălaie...
Lămpi de pasiune izvorăsc din inima-mi fierbinte
când Îngerii mă mângâie cu dulci şi înţelepte cuvinte...
Picături de cerneală sunt cele ce-au umplut coala albă a vieţii mele,
decorând-o cu virgine emoţii ce delicat le tatuez pe a mea piele...
Picături de tine, de mine, de noi, sunt tot ce văd în fiecare fotografie...
Picături de sentimente cad peste noi, scriind cea mai frumoasă biografie.
Picături de iubire au căzut din cer peste mine,
sunt făcută din şi cu iubire,
zâmbete mi-a fost sortit să răspândesc peste omenire,
deşi uneori inima-mi plânge de crudă dezamăgire...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edificii pentru urmaşii noştri

Sunt eu firavul fir de iarbă
Ce-a răsărit pe dup-o stâncă
Sau bradul singur care umple
Sufletul nostru e norul rătăcit pe cerul de vară,
Pierind într-o clipă, într-al universului labirint,
Şi dulci adieri de vânt îl poartă
Dincolo de lumea ştiută de noi,
Pentru a nu putea vedea lumina
Ce ne înconjoară trupul pătat de păcate.
În albastru de Voroneţ, ne pierdem gândurile
Şi visele, rătăcindu-ne în noi înşine pentru ca nimic
Să nu ne mai poată despărţi de umbra noastră.
Căci singuri fiind, au termen de viitor,
De existenţă, de moarte.
Rămânem nişte sărmani stânci
Pe care sunt inscripţionate date şi nume,
Edificii pentru urmaşii noştri
Ce vor acoperi cu doliu, trupul golit de noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa gând

Imprevizibl, gândul răsare, dar unde merge oare?
Cu siguranţă greutatea-şi eliberează şi uşor,
Rămâne doar o tulpină goală şi fragilă sub soare,
Lasându-şi sămânţa noduroasă în cerul cumpărător.

Ce mult aş vrea ca bobul amintirii acaparatoare
Să nu rămână mut sensului tău cel mai surd, lipsit de dor...
Imprevizibil, gândul răsare, dar unde merge oare?
Cu siguranţă greutatea-şi eliberează şi uşor,

Trăirea-ţi surdă o transformă-n pură şi frumoasă floare
Născută sub talpa-ţi ce calcă mărăcinii din Salvador,
Hrănită de cântul unui sturz agitat de neiertare,
Pe aripa timpului ireversibil şi amăgitor...

Imprevizil, gândul răsare, dar unde merge oare?

hipersonet de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de Sânziene

Cerul se deschide,
freamătă văzduhul,
sacrul şi profanul
ating infinitul,
împletesc cununi
din flori de sânziene,
miracol şi atemporal
conectează-n astral
rădăcini din ţinut boreal,
câmpii transformă-n covor sideral.
Focuri se aprind
pe pământ arid,
departe ţin răul,
purificarea creşte,
căci ielele-n alai
printre noi coboară,
pentru ţara mea ţes o iişoară.
A lor frumuseţe
ne iau pe loc maiul,
le privim smeriţi,
un pic ameţiţi,
şi-un cântec divin,
suav, cristalin,
ne-nvăluie gândul şi plaiul.
E noaptea cu soare,
când Ion s-a născut
cu cerul şi-omenirea
prinsoare a făcut,
pământu'-a botezat
cu sevă de pom,
drăgaicele-a chemat
să pună-n atom
lumina din soare,
iubirea din floare.
Spiritul intuitiv
ne este discipul,
credem cu tărie
în orice crepuscul.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorind printre stele

Fără să-ţi dau de veste
Palmele care ning şi te mângâie vor pleca
Călătorind printre stele
Se vor aşeza la loc în cuvinte.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu dulci chemări mă sună
Din depărtări poeme,
Tăcut în jurul mi s-adună
Doar aşchii de blesteme.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci exist...

Gânduri pierdute
Pe holuri fără ferestre,
Cu uşi fără chei
Cu odăi fără zestre...
Gânduri cernute
Prin tavane-asfinţite,
Fără temeri de zei
Cu lacrimi iubite...
Gânduri vândute
Pe laice fleacuri
Ce-s fără temei
Şi fără de leacuri...
Gânduri născute
Din depărtări de-nceput,
Se-ascut de un stei
Aşteaptă-un gest absolut...

Istovite gândiri
Cad printre rânduri,
Stau de veghe-amintiri
Zidind alte gânduri...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 decembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptele vieţii

Eu aud şoaptele vieţii,
percep fiecare răsuflare
precum scâncetul copilului flămând,
cerând de mâncare.
Ascult în tăcere
foşnetul ramurei ce scutură frunzele într-un dans
cu mişcări unduioase însoţind vântul în relas.
Simt inima pulsând cu putere
când fiece emoţie înregistrează
o bucată, o notă sau un tril de cintează,
făcând sufletul să-mi vibreze
precum zbaterea de fofeze.
Culeg din străzi sunete, cuvinte şi emoţii
pentru a scrie apoi versuri
ale cântecelor mele, în paginile vieţii.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva ore de delir

În liniştitele mele zile uneori,
lentile imaginare mă zgârie rareori,
precum spinii trandafirilor în zori.
O lentă mişcare ne-a purtat
unul lângă altul şi ne-a-ngemănat nepremeditat.
Braţele-ţi puternice mă strângeau
ca şi cum lăsându-mă să plec,
raţiunea vieţii tu pierdeai
cum peştii îşi pierd viaţa-n lacul sec.
Ca o noapte întunecată în care mă pierdeam
erau ochii tăi negri când pe ai mei întâlneau.
E vie încă amintirea sărutărilor tale,
ale buzelor aspre ca lutul din vale,
a limbii tale dulci ce gura-mi explora,
furându-mi oxigenul tot
şi inima-mi în imponderabilitate apoi lăsa.
Fiecare geamăt ai dus cu tine,
picaturi de sudoare cu sărutări ai uscat,
orice mică palpitaţie ai căutat şi cu tine ai luat,
fără respiraţie şi speranţă de viaţă m-ai lăsat.
Cu toată fiinţa am aşteptat
cuvântul şi-ntoarcerea ta,
ca pe un dar binecuvântat.
Câteva ore de delir,
dorinţa de a gasi doar pentru mine un adapost,
iubire totală au fost.
Pentru tine câteva ore de renaştere,
pentru mine câteva ore pentru a muri în necunoaştere.
Cel mai înalt vârf am atins
şi-n cădere liberă apoi, în iadul singuratic am ajuns.
Mirajul contopirii noastre a dispărut,
ideea aceea de perfecţiune şi complicitate s-a pierdut
în câteva ore de atracţie fizică,
sau pasionale momente coborâte din lumea metafizică.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele serii

Ajung printre arbori rafale de vânt,
se-adună buimace în lungi rotocoale
pe strada ce încă îmi plânge în gând
cu toate iubirile scoase în cale.
De unde veniţi? Ce visuri vă cheamă
să-mi bateţi cu doruri târzii la fereastră
când umbrele serii cuprinse de teamă
vestesc în surdină întoarcerea voastră?

Aş vrea să vă chem pe toate în casă,
poveşti să vă spun despre inimi furate
la margini de timp când uitarea apasă
cu mii de regrete în urmă lăsate.
S-aprindem şi focul în soba nebună
cu-amnare şi iască din anii pierduţi,
aduse-ntr-o seară barbară din lună
cu caii-n galop printre norii căzuţi.

Să stăm împreună, aproape de sobă,
sorbind în tăcere prea dulci amintiri
întoarse acasă în straie de probă,
croite-ntr-o noapte din false iubiri.
Când ceasul va bate la poarta uitării
lăsaţi-mă singur cu gândul sedus
de umbrele voastre, la marginea zării,
plutind în derivă spre veacul apus.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele serii

Ajung printre arbori rafale de vânt,
se-adună buimace în lungi rotocoale
pe strada ce încă îmi plânge în gând
cu toate iubirile scoase în cale.
De unde veniţi? Ce visuri vă cheamă
să-mi bateţi cu doruri târzii la fereastră
când umbrele serii cuprinse de teamă
vestesc în surdină întoarcerea voastră?

Aş vrea să vă chem pe toate în casă,
poveşti să vă spun despre inimi furate
la margini de timp când uitarea apasă
cu mii de regrete în urmă lăsate,
să-aprindem şi focul în soba nebună
cu-amnare şi iască din anii pierduţi,
aduse-ntr-o seară de vară din lună
cu caii-n galop printre norii căzuţi.

Să stăm împreună, aproape de sobă,
sorbind în tăcere prea dulci amintiri
întoarse acasă în straie de probă,
croite-ntr-o noapte din false iubiri.
Când ceasul va bate la poarta uitării
lăsaţi-mă singur cu gândul sedus
de umbrele voastre, la marginea zării,
plutind în derivă spre veacul apus.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De florii

Lumini, culori, parfum, petale,
Scântei de dor şi vânt nebun,
Speranţe tot făcându-şi cale
Şi cuib... în tufe de alun.

Aburi de gând şi nori de vise,
Prejudecăţi... cuvinte seci,
Timidităţi demult prescrise,
Paşi rătăciţi... şi vechi poteci.

Tandreţuri... sau naivitate,
Melancolii târzii şi dulci,
Trupuri de-amor înnobilate
Şi braţe-n care să te culci.

Luceferi şi tăceri sfinţite,
Buze topite-n sărutări,
Priviri spre depărtări smerite,
Înlăcrimate... aşteptări.

Ramuri de sălcie... în poartă,
Eşarfe-n dar... sau pălării
Pentru iubiri fără de soartă,
Trăite-n ziua... DE FLORII

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele pisicilor

Să dai nume pisicii e o treabă spinoasă
Nu-i ceva ce te joci în concediu când eşti;
Poate crezi c-a mea minte e plecată de-acasă
Dacă-ţi spun că pisica cu TREI NUME O CREŞTI.
Cel dintâi e un nume folosit zi de zi
Precum Petru, Augustus, Alonzo sau James
Ori ca Victor sau George sau Bill, ce o fi
Toate sunt de bun-simţ în acest univers.
Sunt şi altfel de nume, ce mai dulci vor părea
Pentru domni, pentru doamne, după caz precum vezi
Cum sunt Platon, Admetus sau Electra cea rea
Dar şi ele-s banale dacă le cercetezi.
Dar pisica mai are şi un nume al ei
Un nume specific şi mult mai concret
De-aia coada-i stă dreaptă când merge pe-alei
Şi zburleşte mustaţa şi se plimbă şiret.
Eu astfel de nume pot să-ţi dau cu duiumul
Munkustrap, Quaxo sau Coricopat
Bombalurina, Jellylorum sau vreunul
Ce doar o pisică pentru sine l-a luat.
Dar mai este un nume, mai presus decât toate
E un nume pe care tu în veci nu-l ghiceşti;
Cercetează cât vrei, a-l afla nu se poate
Doar PISICA-L CUNOAŞTE, şi nu poţi s-o clinteşti.
Când priveşti o pisică meditând liniştită
Îţi spun eu ce o face tăcută să stea:
Mintea ei contemplă profund absorbită
Acel nume, acel nume, ce îl ştie doar ea:
Inefabil, efabil, complicat cât se poate
Enigmatic, profund şi mai bun decât toate.

poezie clasică de T.S. Eliot, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti primăvara mea

Tu eşti primăvara mea,
Emoţiile mele înfloresc,
Când sunt cu tine iubirea mea.
Tot ce simt este firesc
Eşti dulce ca o bezea,
Tu eşti toată lumea mea!

Sunt îndrăgostită lulea
Fără tine nu aş mai putea
Ori de câte ori te văd inima-mi tresaltă
Simt o grămadă de fiori deodată.

Nu uita, scumpa mea iubire
Că tu eşti totul pentru mine
Fără tine nu vreau să trăiesc
Şi momentul de faţă să rămână amintire.

poezie de Petruş Ida-Andreea (1 februarie 2022)
Adăugat de Petruş Ida-Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente epice

muzica şi poezia sunt structuri închegate
îmi inspiră admiraţii se oglindesc în destin
emoţii nestăpânite în suflet stratificate
gustul suprem al apei transformat în vin

cultul metafizic al nunatelor defineşte poezia
lumea ideilor care uneşte filozofi şi poeti
orgoliul de-a atinge extazul şi frenezia
reflexe sistematice născute în dimineţi

explozie de sunet şi lumină e muzica cerească
alean de mătase strălucire cernită din stele
arta inimii de a face cântecul să crească
la spectacolul lumii decorat cu imortele

din muzică şi poezie îmi extrag fericirea
în universul lor pot să cunosc nemurirea

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am rătăcit gândul

printre frunze muşcate de ger
s-a încâlcit cu stelele
lângă o puşcă care fumegă
nu mi-e mintea la ea când beau
lacrimi colorate cu rimel
din căuşul palmelor catifelate

gândul rătăcit într-o ploaie
de vară cu miros de salcâm
mă duce-n ispită când zorii
se linguşesc la fereastră

gândul rătăceşte prin depărtări
somnul vine şi trece la o mângâiere
visul ei recunosc că mă seduce

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!