Prelins spre mutarea finală

ne-au prins zorii încurcaţi în jocul preferat al vieţii şah dat simţurilor în aşteptarea remizei

ameţite de propriul parfum lumânările ard
inegal şi nedrept calul nechează obosit
între diagonale privind prin fum de trabuc

şampania trezită rotundă în cupe curge peste sînii reginei rămasă pe marginea vieţii prinsă în joc

ai ales să fii Nebunul
saltimbanc de doi lei săritori prin cercul de foc
în mutarea precisă urăşti exactitatea
am ales să fiu regina pentru că niciodată
nu voi fi regină decât pe tabla de şah

rămasă sub duşul fierbinte al nopţii
te-aşteapt să-mi cureţi iluziile
pline de fardul minciunii
machiaj cu unghiile-nfipte
în timpul prelins spre mutarea finală
şah mat

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele nebun...

Hai mai mută încă o dată în mine
Să fiu, eu, regele nebun,
Cu chipul înclinat spre tine
Precum, Manole, la zidul lui imun.

Un nebun de lângă piesa albă
Ca într–un joc de şah pe trupul tău,
Din podul palmei tale fără nici o grabă
Să–mi adap năravul ce–mi scapă din frâu.

Eu sunt nebunul de pe diagonală
Cu iubirea presărată în rău,
Pornit în cruciada demnă de finală
Pe câmpia ninsă cu verdele tău.

Printre atâtea turnuri mişcătoare,
Noi să fim un joc de primă ligă,
O partidă plină de candoare,
Unde regina dă şah şi regele câştigă.

Tu eşti regina mea şi eu nebunul rege,
Doi actori de gală cu mantie şi scut,
Pioni pe tabla vieţii unde calul merge
La păscut pătrate spre necunoscut.

poezie de David Ionel Romulus (29 decembrie 2013)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul cerc

Cercul are nevoie de o sârmă împinsă
de un copil
ca să fie încercuit de cei fără cerc...
Cercul este un strigăt de luptă!
Cercul de luptă se luptă cu cercul pământului
dar mai ales
mai ales
cu glasul părinţilor ce dansează în cerc!
Până la urmă cercul cade
iar copilul se ridică şi îşi strânge cu putere
părinţii în jurul ranei
garou.
Aşa sângerează
Cercul...
prin strângere... împins cu o sârmă
de un copil nou pentru un cerc şi mai nou.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa rămasă

Zâmbind nepoţii
Trec peste brumele noastre
Mirosind a must
De tămâioasă.
Toamna ne ţine în chingile ei
Plimbându-ne umbrele prin case.

Nepoţii zâmbesc.
Nepoţii ne poartă iubirea.
Fermecători trecem prin amintire
Şi brumele se topesc aiurea.

Vinul curge în pahare de vis.
Noi râdem de clipa rămasă.
Pe creanga ruginie
Se aşează
Piatra de la coasă.

Vom tăia, nepoţilor,
Din rădăcină răul
Începând cu visul
Ce deschide hăul!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori

Ori de cate ori văd cerul
Înstelat, mi-aduc aminte
De iubirea noastră pură
Şi de ochii tăi, iubite!

Ori de câte ori văd munţii
Şi povara depărtării,
Mi-amintesc cum tu, iubite,
Te asemanai cu zorii.

Brazii şi podoabe scumpe,
Grija vieţii, lacrimi grele...
Astăzi am albit la tâmple...
Un surâs de ploi de stele.

Mi-amintesc când văd câmpia
Macii profilând, pe seară,
Buze-n tainice apusuri
Şi sărutu-mi de fecioară.

Am trecut prin râul vieţii,
Miruind cu aşteptarea
Şi lăsând sub voalul nopţii
Ca un saltimbanc, chemarea.

Bate-n tâmplele-mpietrite!
Numai ceaţa... Doar, departe,
Plâng mustind întru-mpăcare
Visurile noastre toate...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

s.o.s

cuvinte patinate nechează delirant.
nu vede nimeni trecerea în zebră...
marcaj spre nebunia scoasă din orbite,
cu gura ştirbă, buze nefardate,
muşcate de altă nebună, gelozia
ascunsă-n vieţi îngălbenite.

sensul, ambiguu, spânzurat...
silabele... paiaţe încâlcite,
joacă şotron, neconturat,
în fabrica de litere.
o nebunie, o zi sau două,
anchilozate în promisiuni,
se-neacă lângă malul vieţii
surpat de veşnica trădare,
cu şolduri mari şi talie de pară
dansând în ploile minciuni.

hora paiaţelor,
existenţa descrisă de cuvinte îmbrăcate-n tuş,
îşi rupe lanţul din veriga fisurată
mirată să ne vadă deveniţi...
marionete amestecate-n iţe,
burţi umflate, jurăminte, sfori,
sâni dezgoliţi, căzuţi din cupe la jumate,
chelia nopţii dezvelită în culoarea neagră...
amanţi ascunşi după cortina vieţii
căzută-n faţa spectatorilor din pluş.

se-neacă lângă malul vieţii nebunia.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima oră

La marginea nopţii întârzie somnul
în gândul rămas lângă uşă stingher
pe franje de karma ce umplu ecranul
cu doruri căzute de-a valma din cer.

Le văd la fereastră venind încărcate
cu dulci amintiri regăsite-n trecut,
ce vor să-mi aducă, pe căi neumblate,
surâsul jertfit într-un ultim sărut.

Iar buza-mi crispată, rămasă rănită
în visul ce-ţi caută umbra prin cer,
mai tremură încă, de-atunci neoprită,
sub ochii-mbrăcaţi în armură de fier.

Se scurge-n pendulă şi ultimă oră
în care speranţa mă duce-n trecut
să-mi caut destinul privind de la proră,
bătrân marinar pe vapor nevăzut!

poezie din revista on-line Logos & Agape (21 octombrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge nemurirea lumii

Curge nemurirea lumii şi în ea ne-am prins şi noi,
De demult, din depărtarea ce-i rămasă înapoi,
Într-un neant fără de margini, care s-a crezut divin,
Univers fără pereche, când ascuns şi când senin,
Timpul şi necesitatea, înţelepţi sfătuitori,
Cu răbdare tot alungă, peste vremi, furtuni şi nori,
Aducând speranţă vieţii, vraja noastră de lumină,
Vis străluminând cu nimbul de creaţie divină.

În al gândurilor zbucium noi ne toarcem firul minţii,
Care dă fior iubirii, ca şi farmecul dorinţii,
Taine-ascunse în adâncuri mult prea vechi şi de pripas,
Dovedind o existenţă şi dintr-un anume ceas,
Înfruntare-n orice clipă c-un trecut şi c-un prezent,
Când în fluxul mare-al vieţii se topeşte-un afluent.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o nebună! Zâmbeşte!

Sunt o nebună!...

Înfăşurată în curcubeu
stau cu urechea lipită de înălţimi
aud cum zămisleşte noaptea roiuri de stele
aprinse pe umerii tăi.

Nu mă tem de plânsul norilor
apăruţi în palmele bătătorite ale cerului
sângerat în răsărituri.

Sunt o nebună!

Cucerită de sunete şi culori
fac dragoste traversând timpul
decorat cu revelaţii ce bântuie
sufletul dezmembrat de femeie.

Dacă te strig...ai să m-auzi?
Aş vrea să-ţi dăruiesc, zilnic, noi începuturi
să te trezeşti din somnul adânc
căzut la marginea nopţii.

Zâmbeşte, nu te teme!...

Sparg baloane create-n săpun
fumez tăgări din pachetul LM
colorat în albastru şi roşu
mă locuieşte un pătrat circumscris
ales, pueril, de rotundul vieţii.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec sub stele

Cu alesături de aur
Timpul curge prin albastru.
Jinduiesc la câte-un astru
Răsărit ca o ispită
Peste-amurgul meu de-o clipă,
Peste basmul în risipă.

Curge timpul prin înalturi
Astru poartă lângă astru,
Răzbunându-mă-n albastru.
Visul, aur prins în palme
Ca nisipurile-n ape,
Ca nisipurile-n ape
Trebuie să-l las să-mi scape.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o tablă de şah

Regina-şi mângâie coroana,
Nebunii joacă interzis,
Un cal îşi potoleşte goana
Iar regele este proscris.

În spatele cortinei tura
Urzeşte diabolic plan
Să-i fure cuminecătura
Reginei pentru un profan.

E-un balamuc în jocul minţii!
(Secunda se opreşte-n loc).
Regina-şi premiază sfinţii
Să intre, s-o ajute-n joc.

Înc-o mutare şi-ncă una
Nebunul negru cade lat.
-Să vină-ndată, sora Tura
Să îl aşeze-ncet în pat!

Înfuriată de-ntâmplare
(nebunu-i era preferat)
Propune marea adunare
Şi-şi cheamă slugile la sfat.

De astăzi, decretez o lege,
Nu o propun şi nu aştept
Să o aprobe fitecine
Că, n-are nimeni niciun drept!

Jocul de şah, ce-atât îmi place
Îl voi juca doar eu şi-atât.
Doar cu nebunul meu, în pace
Să-mi ţină, dragul, de urât.

Se duse vestea precum vântul
Până la regele-n exil;
Să fiu al dracu,-mi dau cuvântul,
Că mă voi strecura subtil,

Să îmi câştig din nou regina
Şi tot regatul ce-am pierdut.
Vai, rege prost, a cui e vina
Că n-ai sfârşit ce-ai început?

Aşa e-n viaţă, când femeia
Este deasupra peste tot;
Ea va deţine-n sine cheia,
Când are un bărbat netot...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea renaşte cu mine, cu tine...

Alerg prin romane la timpul prezent,
Semne îmi las pe vârfuri de creste
Să – mi scoată regina şi-un rege dement
Din tabla de şah găsită – n poveste.

Se spune că timpul se – ntoarce în noi
Să pună sechestru pe amintirea finală,
Când ziua de mâine o rupem în doi
Vom spune prezent la povestea de gală.

Poeme împart în poarta stelară,
Printre aplauze îţi fur un sărut.
Iubita mea cu sânge de fiară
Să râdem de moarte cum a trecut.

Priveşte în mine să prinzi de veste,
Primul semn de carte vei fi.
Veni – vor ursite să – ţi bată în ferestre
Că am plecat când noaptea e zi.

Vârtejuri galop vor sparge tăcerea,
Caii nechează prin foc şi ruine.
Citim tolăniţi legaţi cu privirea,
Povestea renaşte cu mine, cu tine.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie după cenaclu

Aceleaşi maluri se lovesc
Aceleaşi trăiri dincolo de frumuseţea unei noi adieri
De fiecare dată când mă vei întâlni.. tu vei adormi
Şi vei zâmbi la fel de frumos ca-n anii fără voce...
De ce nu vrei să mă-nchizi în sufletul tău?
De ce te mulţumeşti să-mi vorbeşti prin alţii
Am obosit să fiu minţită şi mai ales să fiu o adiere,
O risipire de energie pozitivă peste suflete singure,
În căutarea sensului vieţii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna plină

A furat lumină de la soare.
Globul ei arămiu
imită zeul vieţii,
străluceşte pe cerul nopţii
printre astre,
rotindu-se neobosit
în jurul planetei albastre
în faza ei de lună plină.

Se oferă privirii
în toată splendoarea.
Contururi şterse,
reliefuri nedefinite
îi atenuează paloarea.
Cărări ascunse,
drumuri neumblate,
împodobesc minunea rotundă.

Perdeaua de raze
îmbrăţişează discret
întunericul rece al nopţii.
Somnul noctambulilor e agitat,
dispare...
Insomniacii îşi pierd timpul
în dezmăţ şi în chefuri,
până în zorii albi ai dimineţii.

Luna blondă, rotundă,
aruncă spre pământ
priviri curioase,
iscoditoare,
după ce străpunge
cu săgeţi ascuţite de aur
pânza veşmântului nopţii
căzute în visare.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jocul vieţii

Îmi limpezesc sufletul cu oxigenul de dragoste
pe care mi-l insufli clipă de clipă
în fiecare celulă din trup
şi uită să moară.

Intră cu bucurie în jocul vieţii
până ajunge la inimă şi-n sânge,
nu se lasă infrântă,
iubirea lipsită de fior ar fi goală
ca o regină fără ecou.

Se strânge în mine şi cheamă
dorinţa revoltată
în gândul care-mi tulbura voinţa
până la anihilare.

Lumina îşi caută loc în suflet,
irumpe prin toţi porii,
tu priveşti cu ochi somnoroşi
tăcerea nevinovată a nopţii
pe care n-o poţi suporta.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul de centru

Se-ascunde lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie un far peste timpul trecut,
Adună o clipă tăcerea-n cuvânt
Când drumul o duce de unde-a-nceput,

Sălbatec o muşcă precum un şacal
Chiar frigul rămas la hotarul ascuns,
Rănită se-ntoarce cu ultimul val
Să fie scăpare din negrul pătruns,

Din drumul furtunii se-nalţă spre cer
Secunda rămasă să fie zăvor
Şi cercul se-nchide prin stele ce pier
Iar punctul de centru pătrunde în dor,

Lumina ne spală mereu de păcat
La capăt de lume să-i fim ziditori,
Iar drumul se-ntoarce de unde-a plecat
Şi cercul se-nchide din noapte în zori,

Se-ntoarce lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie cărare prin ploaie şi ploi,
În punctul de centru devine cuvânt
Ce duce păcatul pe umerii goi.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rezumat, proiectul cuprindea: pentru Ardeal, povestea lui Ion Glanetaşu, fireşte, lărgită până să ofere o frescă a vieţii româneşti din provincia aceasta; pentru vechiul regat - pământul fiind o problemă socială, deci o luptă între cei puţini, care posedă pământul, şi cei mulţi, care îl muncesc - romanul va fi o răscoală ţărănească, evident, prezentată aşa încât să ofere un tablou cât mai vast al contrastului dintre ţară şi oraşe; pentru Basarabia, deposedarea românilor de pământ prin colonizarea aici de neamuri străine şi mutarea românilor băştinaşi în alte părţi ale marelui imperiu rusesc.

Liviu Rebreanu în Opinii personale despre romanul Răscoala
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apostilă

Pentru griul perlă răspândit în plete,
pentru mersul neaşteptat al timpului,
pentru regăsirea bucuriei pure
sau poate a iuţelii de erete,
ador de ceva ani, să mă regăsesc seara,
pe băncuţa din grădină sub mărul înflorit,
privind extaziată florile albe-roz ca ceara,
când timpul nu era deloc grăbit.
Cu mine e melanconia,
cântă nostalgică amintirea de mine copilă.
Lumina divină delicat mângâie a mea pupilă.
Pe zidul din faţă, gândul pasu-încetineşte,
peste grupul de prieteni se opreşte.
Unul lângă altul devoram a noastră vară
în cireşe roşii lucitoare,
întrecându-ne a scuipa sâmburii cu ardoare
ori, întinşi la soare,
din nori albi cream imagini şi le botezam
cu râsete şi ţipete, un adevărat bairam...
Dar jocul preferat era,
umplerea buzunareler cu pietricele
culese din stradă ca şi dorinţe ale lumilor paralele.
Dulci aminitiri, fărâmă de timp,
geloasă le păstrez în inima mea de copilă,
rămasă undeva în contratimp
care stupoare încă-ncearcă în faţa muntelui Olipm
şi pe contractul vieţii pune... copilăria- apostilă.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria necunoscută a simţurilor

Ce poţi spune despre miezul nopţii trecut
prin orele scurse
prin hanoracul peticit al timpului
devenit rotund din vremea când
desenam visul tangent al neliniştii
dintre orizonturi şi liniile drepte
configurate absolut dintr-o
oarbă întâmplare?

Geometria necunoscută a simţurilor
este vinovată.
înşiră simboluri la nivelul emoţiei
zâmbeşte pe sub mustaţă când îi este frig
adeseori rămâne un conglomerat de figuri
le face cu mâna alungând îndoiala
drept răsplată.

Norocoase sunt formele rotunde
sfârcuri de cuvinte himere curbate
din economie a spaţiului
acestui poem arogant în formă nedefinită
pentru că trebuie să plec la Medgidia.

Geometria necunoscută a simţurilor...
este abstractă...
încleştată în simboluri devastatoare
ca paralelele mirate dintr-un alt poem
rămas într-o stare de veghe
înfăşurată peste singurătăţi colective.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incendiu în turn

Turnul pe tabla de şah a luat foc
îmi redecoreză casa
cu fum
trebuia să-mi montez sistem antiincendiu
umblă prin cameră
cu paşii lui de cenuşă
atrage pereţii spre el
s-a urcat în patul nostru
captiv în proprii pioni incolori
nebunii cu rugăciunile lor
caută să-l exorcize
turnul nostru de alb
acum e negru
stă între mine şi tine
nu acceptă rocada
şah mat
pe tabla întoarsă cu faţa la tine
pătratele îşi sting lumina
piesele se strâng
în aşteptarea revanşei

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt ales

La orizontul prins în noapte
Umbrit, lumina iarşi va străbate,
Inima ce bate să-mplinească toate.

Legământul e îndemnul către fapte
Un vis lăuntric care-l poartă,
Cuvântul ales e-o veche moştenire
Ideea de mai mult şi de mai bine,
Acestea sunt în ideal şi-avânt
Nepieritoare cum e viaţa pe pământ.

Tenacitatea lui e-n gând şi faptă
Rază de împlinire-a vieţii
Izbânda sa când vine-i meritată
Ţine de zorii dimineţii,
Ăsta-i ecoul demnităţii!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!