Undeva pe strada Tăbăcarilor

E frig. Încăperea arde,
Iar zidurile-s înnegrite.
Barul e colo. Mă aşez singur,
Vântul vuie. Cenuşa înţeapă.
Firele plutesc lângă mine
Şi-mi aud prietenii vorbind
Înc-odată.

Mă mut în faţa scenei
Şi preţ de-o clipă
Muzica răsună.
Închid ochii. Răsună...
tare.
Pieptul meu îşi însuşeşte
Bătăile scenei.

Dar acolo sunt doar haine.
Maldăr ars şi-abandonat
Căci focul a preferat
Goliciunea pustie
Si liniştea.

poezie de Radu Stoican
Adăugat de Radu Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă

răsună un gând
apune pe gene o clipă
pe strune de timp
se scurge o lume

mi's lacrimile reci
privirea absentă
tăcerea e lipsă
şi viaţa povară

de-a pururi un gând
se scurge într-o clipă
trec zile, trec nopţi
şi focul arde în sobă

răsună în vale un tulnic
plecau ciobani pe munte
mioarele curg, a plecare
un câine latră în cale

plecat-am în lume
doar eu şi un nume
cu aripi, pe mare
iar vântul răsună în zare

amurguri se trec
se sfarmă un gând
închid în privire
un timp, o durere

şi lacrima curge
tăcută pe strune
apune un timp
de-a pururi în grabă

în palme duc nesfârşirea
izvoarele curg
se deschide o lume
în jur e trist şi e iarnă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E frig la mine

e frig la mine în odaie
şi-n sobă focul n-a mai ars de mult
pe trupul meu
călduri se scurg şiroaie
din liniştea tăcută
mă înfrupt

vântul scutură perdeaua
şi prin crăpături aduce
miros proaspăt de zăpadă
şuierând apoi se duce

din razele de lună se adapă
flori de gheaţă la ferestre
chipul tău incremenind
în vitralii de poveste

eu mâna tremurândă-ntind
ochii tăi să îţi atingă
dar fiebinteala ei topeşte
şi lacrimi reci încep să-ţi curgă

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de turnul meu

natura se îmbracă în culorile verzi
şi aurii ale primăverii
dealurile şi văile răsună
de mugetul vitelor mânate
spre capitală pentru a fi sacrificate
zac în temniţa mea de un an
prin fereastra cu zăbrele
se simte aerul cald şi dulce
dar în încăperea mea persistă
izul de stătut
paiele ar trebui schimbate
noaptea sunt vizitat de şoareci
se tem de mine
dar vin pentru că le poruncesc
râul cunoaşterii trece prin mine
caut cu râvnă şi nu pot
găsi ceea ce caut
frunzele vin murmuitoare
să-mi citească
cu glas tare alintat
gândurile se transformă în melodii
vântul răscoleşte în vatră
cenuşa demult răcită
mulţi vin să mă viziteze
stând dincolo de uşă
încercând să evalueze starea sufletului meu nemuritor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimii mari

Când vorbesc, îţi curg lacrimii mari pe faţă
Nu te strîng în braţe şi mie lacrimile-mi vor cădea!
Dar te strâng atât de tare, încât încep să plâng
Şi închid a mele pleoape şi trag a mea perdea.

Rămân cu tine în noapte, să-ţi fiu în preajmă, strajă
Căci tu esti fructul însinemi şi eu sunt doar o coajă
Se închid ochii lângă tine, dar nu mă duc în somn!
Mă acopară a ta mână şi n-am cum să adorm.

Şi dimineaţa-mi pare, de parcă am visat
Cum îmi stăteai în braţe şi eu stăteam pe pat
Şi-ţi aud a tale buze, la ureche cum şoptesc
Îţi iubesc eu trupul, dar sufletul tot ţi-l urăsc!

Şi dinadins îmi spui, că tu eşti lângă mine
Îmi simt sângele slab şi umbra ta spre mine vine
Căci am carnea moartă şi mâinile-s de ger
Şi ochi mei de plumb, cu ploapele de fier.

poezie de Ilie Dragomir (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţ de-atâta dor...

pe sub haina mea de piele intră frig şi îmi e frig,
nu mai eşti să-mi fii acolo, îmi e dor şi-n gând te strig,
tu-mi erai căldura verii, erai focul arzător,
nu-mi păsa de am pe mine, haina mea de călător...

acum vântul mă pătrunde şi îngheţ de-atâta dor,
mă simt mort în trup cu sânge, curge parcă-i stătător,
mă simt trist şi mi-aud paşii, paşii tăi nu-i mai aud,
pomii, florile mă-ntreabă, unde eşti, ce ţi-am făcut?

ce răspuns să le dau, doamnă, nici nu ştiu de ce-ai plecat?
ai stat prea puţin, o toamnă, şi-acum sunt un disperat
când credeam că-mi eşti jumatea inimii din pieptul meu,
te-ai topind cu tot cu noaptea şi-acum tremur, tremur rău

mă petrec cu tot cu luna şi constat că haina mea
mi-e iubită totdeauna şi mă strânge cum vrea ea,
o bate vântul şi ploaia dar nu pleacă undeva,
mă urmează răzuită, pe la gât e mucava

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capăt de drum o promisiune

cândva o să văruiesc gardurile
şi cireşul din faţa casei
sub care tata
îşi ascundea tristeţile
apoi o să trag perdelele
cu mâinile împreunate
o să-l rog pe Dumnezeu
să coboare pentru o clipă
să stăm la taclale despre una alta.

închid ochii
şi-mi las gândurile să hoinărească
printre singurătăţi
o pasăre se loveşte de geam
se face linişte
în cameră e cald
respir haotic
lângă veioza de pe noptiera din colţ
sprijinite de ochelarii lui tata
câteva amintiri
două fotografii şi multă singurătate

tăcerea creşte ca un aluat

mă aşez în fotoliu
şi dizolv fiecare imagine

aud paşi...

mă încăpăţinez să cred că
cineva se apropie de uşă

e bine
Dumnezeu îmi deschide uşa

după o zi rece şi neagră
fiul meu va întoarce oglinda
va da pâine săracilor
şi va privi
la omul de dincolo...

ca o promisiune

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centrul scenei se află acolo unde sunt eu.

citat din Martha Graham
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt de-o seamă

cu coşmarul meu care se termină
de fiecare dată când deschid ochii
dar reîncepe atunci când adorm
aud un nebun care izbeşte aparatul
de cafea şi nu mă ridic să-l văd
însă aud vocea aceea pe care pot
s-o recunosc în orice vis sau amintire
oriunde şi oricând şi nu m-aş fi
aşteptat s-o aud chiar lângă urechile
mele larg deschise spre glasul dulce
şi aspru în acelaşi timp când are
o problemă de gestionare a furiei
închid ochii şi aştept coşmarul meu
care dăinuie de mai bine de jumătate
de secol de poveşti de adormit fricile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măsură ce am îna­intat în vârstă, L-am simţit pe Dum­nezeu într-un mod şi mai profund, iar rugă­ciunea de mulţumire către El, chiar şi în momentele de cumpănă, mi-a fost pe buze şi în inimă. Rostită din suflet, fie că a fost doar din trei cuvinte, fie în întreg şi­rul lor, pentru di­ferite ceasuri ori în­tâm­pinări, dar me­reu pe muzica a­ceas­ta, în­ge­rească, ce răsună fă­ră înce­tare în mine, în sufletul meu.

citat din Gheorghe Iovu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Dacă pun pâinea pe geam
chem vrăbiile
să-i ciugulească grâul
Nimeni nu mă vede singur
şi de aceea mă ascund
Câte boabe pot fi... de foame
pe o felie uscată de pâine?
Pomul preferat şi ultimul
l-am ars la foc de frig
Cenuşa o îngrop ca amintire
pe locul rămas gol
Câinele meu credincios
mănâncă carnea
şi îmi lasă mie oasele
să-mi fie de bine...
e ultimul meu amic
pe care nu am să-l ucid

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra tuturor lucrurilor există un timp, parte din mine

nu ştiu dacă sunt fericit sau trist

locuiesc printre anotimpuri şi
uneori desenez inimi
pe chipurile de pe icoane

de fiecare dată când se pleacă
aud ţipete văd noaptea
cum inundă încăperea
în care
te aşteptam
liniştea îmi mângâie fruntea
oprită între palme
ca un gând
mânjit de speranţe
printre şuviţele negre ale nopţii
stropii de ploaie zdrobiţi de asfalt
îmi desferecă singurătatea
câteva secunde mai târziu
privesc imaginar
prin ticăitul ceasului atârnat
pe albul din perete
aud strigăte
se plimbă de colo colo ca
o amintire lăsată de izbelişte

în jurul meu un gol
şi multă tristeţe

poate că doar eu voi locui
în lumea aceasta
în care
nu va mai fi niciun mâine...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce i-am poruncit lui Dumnezeu

Se jefuiesc stele pe cer
Ca-ntr-o ţiganiadă falsă
Şi din ciocanul meu de ger
Cioplesc icoana ta întoarsă.

Au adormit lalele negre
Pe o scriptură fără zei
Şi un diavol stă de veghe
La întâlniri cu farisei.

Păcatul meu, întins pe toţi,
Mă arde ca o moarte vie;
În tine sunt şi-ai să mă scoţi
Şi-apoi să mă redai tot mie!

Mi-e teamă că dintr-o aripă
O să ajung subit ateu,
Căci clipa nu mai este clipă
Cu mine şi cu Dumnezeu.

Mă-nclină univers marin
Pe o clepsidră de granit,
Mă-nclină univers alpin
Pe munţi cu piscuri de-afanit,

Ce se topesc în lava grea
A corpurilor mamifere,
Iar pleoapa lumii – pleoapa mea,
Sărută două emisfere,

Dar mă ascund într-un cocon,
Pentru o primăvară nouă,
Şi-mi pun şi ploile palton,
Să-mi fie, poate, mâine rouă.

Şi când te laşi, să mă striveşti
Până ating ce-i sub pământ,
Căci doar acolo mai trăieşti
Şi-acolo mori într-un cuvânt!

Tu, Dumnezeu, să-ngenunchezi!
Tu, Dumnezeu, să-mi spui pe nume!
Şi doar în mine să te-ncrezi,
Acum când sunt singur pe lume...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi de piatră

Nebună caut drumul spre iubire
bătând la porţi închise, în neştire
mă împiedic, cad, îngenunchez
în faţa ta eu am alt crez.

Împleticit din spini şi patimi,
ne-am ridicat podul de lacrimi
crezând că dorul meu îl învingi,
sufletul mi-ai strâns în chingi.

Mi-ai trimis fiori şi friguri,
m-au ars în piept mii de focuri
aud mereu a tale şoapte
răsună în pustiul din noapte.

În suflet simt furtuni dezlănţuite,
urlând în mine dureri nebănuite
din când în când pun lacrimi sub tipar,
scriind scrisori fără destinatar.

Câtă tristeţe ne-nconjoară,
ne face sufletul să piară
mă simt o Ana prinsă-n zid,
porţi de piatră mă închid.

poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de excepţie fac lucruri excepţionale; Paul Surugiu Fuego este el însuşi un dar care e dăruit atât oamenilor cât şi scenei.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, te rog....

vino, te rog, vino la ceas de seară,
e uşa larg deschisă, te chem a câta oară,
e camera pustie şi focul nu mai arde,
e timpul mort în casă doar ceasul iarăşi bate,
e frig, e cald în mine, mă ard văpăi de dor,
mă arde a ta privire, mă simt răvăşitor,
mă ard ca lumânarea şi mă topesc pe jos,
mă-nghite-ncet pământul cu dorul meu spumos

vino, te rog, când soarele răsare, când luna se ascunde,
când noaptea cea pustie fugită îi oriunde,
e ziua plictisită, aşa mă simt şi eu,
te-aştept tăcut în prag, îmi este tot mai greu,
e soarele pe sus, e soarele pe jos,
îţi caută şi el paşii din mersul drăgăstos,
îţi caută o lumină pe-o rază-n alb lăptos,
cu strălucirea arsă în tot ce-a fost frumos.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olivia Wenscombe (vorbind despre Angier): Vrea ca eu să lucrez pentru tine şi să-ţi fur secretele.
Alfred Borden: De ce ar avea nevoie de secretele mele? Trucul său este nemaipomenit. Dispare şi apoi apare instantaneu în cealaltă parte a scenei – mut, gras şi, dacă nu mă înşel, foarte beat. Este uimitor, oare cum reuşeşte?

replici din filmul artistic Prestigiul, după Christopher Priest
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi aşez timid bătăile inimii

[amiezi târzii]

cu o doză de înţelepciune
toamna umple cu arome
respiraţia
anotimpului

e timpul nuntirilor
spunea demult
bunica
la intrarea
în anotimpul
bogat

avem tot timpul din lume
chicoteam noi copiii
zâmbind peste umăr de parcă
nouă ni s-ar fi
adresat

cu bruma în spate
şi ochii
aţintiţi
înspre cerul albastru

îmi aşez timid
bătăile inimii
lângă stolul de păsări
pregătite de migrare

şi-mi fac tot felul
de griji
în legătură
cu drumul lor

istovitor.

poezie de Lucică Dragoş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În armonia iubirii

Noaptea a trecut ş-acum soarele ne calcă-n prag,
aş vrea să fii lângă mine să mă mângâi cu drag,
dar degetele tale au plecat la lucru şi eu mângâi un pluş,
mă ridic cu gândul la tine şi de-abia aştept să vii ca un spiriduş,
să mă cuprinzi în braţe, iar eu să te cuprind cu dor,
şi-ncet în armonia iubirii suntem purtaţi de-amor.
Uşor mă-ntinzi, să-mi poţi vedea ochii şi a mea privire,
îmi mângâi părul şi ochii mi-i săruţi cu iubire,
iar gândurile şi emoţiile cresc în iubirea ce am,
închid apoi ochii şi te simt încet,
iar lacrimile mele se scurg uşor pe-al meu piept,
iar tu lacrimile-mi săruţi cuprins de al meu dor,
dar lasă-mă o clipă încă, să pot şi eu să te ador,
că vreau a mea privire ochii tăi să-i pătrundă,
căci te-am strigat profund atunci când m-am trezit,
aveam lacrimi în ochi şi doar pluşul m-a auzit,
dar tu acum cu dragoste-n suflet ai venit,
te strâng în braţe şi speranţa iubirii noastre a revenit.

poezie de Eugenia Calancea (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca iubitor al scenei, în faţa teatrologului Valentin Silvestru te simţi... campestru.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sunt singur mă aşez lângă liniştea bisericii şi tac.

citat din Teodor Dume
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!