Revelion 2020 la România TV, cu afoni, manelişti, ziargii manipulatori (Victor Ciutacu, Simona Gheorghe, Violeta Romanescu, Cristina Şincai), fosile comuniste şi securiste, politruci (Norica Nicolai, S. Ilieşiu) ş.a. specimene din fauna autohtonă (pamflet)

I-au spus superreveion,
Dar hai să avem rezon:
E doar ceva de prost gust,
Ce produce mult dezgust.

Cu tupeu, în mod abject,
Né mint că sunt în direct,
Dar prezintă-n astă seară
Ce-au înregistrat în vară.

Sunt pe scenă-atâţi ţigani
Câţi nu vezi în zeci de ani,
Şi ne cântă-n draci manele,
Sigur, numai pe lovele.

Cântă Vali Vijelie,
Alex de la Orăştie,
Liviu Puştiu manelistu',
Adi, Asu zis artistu'.

Dar Lorenna schimbă foaia:
Cu foc cântă "Ia tigaia!",
În duet cu Marius Niţă,
Ultimul părea cam criţă.

Uluiţi privesc românii:
Una le arată sânii
(Se apleacă mult în faţă,
Să se vadă tot, pe faţă),

Şincai claia de fânaţ,
Violeta păr sub braţ
Şi aproape chiar chiloţii,
Ca să moară toţi bigoţii.

Şi Andreea, încântată,
Cracii goi ea ni-i arată,
Iar Simona crăpătura,
Întrecând cu mult măsura.

Fără gât, Ovidiu Zară,
Cică cântă, dar el zbiară,
Bagă degetele-n gură
Şi trage-o fluierătură.

Miliţoiul Abraham,
Parcă e un cal în ham;
Sâsâie Ilieşiu,
Bate-l-ar pe veci pustiu'!

Băbătia Nicolai
Muge' parcă-ar fi buhai,
Iar Ciutacu ‒ cocalarul,
Rage tare, ca măgarul.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De eşti prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orăşenii îl ştiu din carte!
Cântă cucul prin oraşe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!

Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul şi nu tace,
Primăvara la toţi ne place!

poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântăreţii au obiceiul să se mişte în ritm cu muzica. Când trupul imită pleonastic ceea ce vocea cântă e o catastrofă. Tenorul cântă cu mâna pe piept "te iubesc", dar nu-i cântă direct sopranei, cum ar trebui, ci la rampă, privind semeţ spre balcon sau, când e nesigur pe el, se uită fix la dirijor. Clişeele sunt greu de eliminat în operă. Totul e artificial la culme şi de-a dreptul caraghios. Manierismele şi clişeele abundă şi în teatru, dar totuşi actorii, în special cei tineri, au mult mai mult ambiţia să joace mai aproape de viaţă.

Andrei Şerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cvartet în familie

Soţul cântă la timpan,
Fiul cântă la vioară,
Fi'ca cântă la pian,
Soaţa e solistă: zbiară!...

epigramă de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cvartet în familie

Soţul cântă la cimpoi,
Fiul cântă la oboi,
Fi'ca cântă la vioară,
Soaţa e solistă: zbiară!...

epigramă de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine e fata care cântă la pian?

O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Şi ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Şi ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Şi vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Şi toţi se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?

poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catârul - fabulă

Pe vremuri, la o fermă bogată şi frumoasă,
Trăia printre-animale şi un catâr de "rasă".
Şi se muncea acolo într-un continuu flux,
Doar el, catârul nostru era şomer de lux.

De-aceea chiar stăpânul, nemaiavând răbdare,
Îl trase deoparte şi ţi-l luă cam tare:
- Aşa nu se mai poate, m-a apucat oftica,
Tu doar mănânci fâneţea şi nu produci nimica.

Ia uite la Mărţuică, bătrânul nostru bou
Cum trage toata ziua, în plug, ca un erou.
Sau uite la Joiana cea care zi şi noapte
Ne dă la toată lumea găleţi întregi cu lapte.

Găinile de-asemeni se screm şi una două
Ne pricopsesc deodată cu zeci şi zeci de ouă.
Chiar şi cocoşul nostru acela pintenat
Ne cântă dimineaţa să ne sculăm din pat.

Ori harnicul de Murgu, prea blândul nostru cal
Ce trage la căruţă, la vale şi la deal.
De-aceea-ţi spun cu riscul de a părea cam snob
Că-i musai azi în fermă să-ţi iei şi tu un job.

Ai două variante, de mult au fost gândite,
În două posturi cheie, puţin cam diferite.
Să tragi şareta nouă ce-o vezi lângă hambar,
Sau peste animale, să fii parlamentar.

- Stăpâne, rog mă iartă, ţi-o spun doar amical:
Sunt doar catâr, n-am trupul puternic ca un cal.
Iar varianta-a doua... să fiu parlamentar,
Doar vezi destul de bine că nu sunt chiar... măgar.

fabulă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei trei cuci din fruntea ţării: cucul Ponta – premierul, cucul Băsescu – preşedintele României, şi cucul Antonescu – preşedintele Senatului (pamflet)

Cucul Băse', ăla mare,
Cântă pentru informare:
Iese fix la ora şase
Şi ne cântă de Năstase,
Şi de Ponta mitomanul,
Şi-Antonescu grandomanul.

Cucul zis şi Antonescu
Se ia-n clonţ cu cuc' Băsescu,
Şi îl cântă, şi-l bârfeşte,
Şi deloc nu osteneşte;
Căci această creatură
A strâns multă, multă ură.

Cucul Ponta, îngâmfat,
Cântă ca un apucat,
Cântă-ntruna - din sculare
Până merge la culcare;
Ba mai mult, ăst "mare domn"
Cântă chiar şi noaptea-n somn.
....................................
De ce cântă ne-ncetat?
Cântă fi'ndcă... e stricat.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 octombrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt robul iubirii

Sunt robul iubirii
cu miros de iasomie
şi gust de trandafiri!
Sunt robul iubirii
unei oaze de cleştar
învelită-n nuferi albi
ce strâng la piept
pentru culcuş de seară
iubiri de mult uitate
de prinţi şi de regine
ce doar luna... şi nufărul le ştie!
Năluca lor în noapte
pluteşte peste ape
Iar salcia la mal...
ascultă a lor şoapte!
O broască-n stufăriş
le cântă la ţambal
iar la chitară, un greier mic
o acompaniază formând un grup hilar!
Dar răsăritul, cu o rază
Destramă vraja de pe lac
Doar nufărul rămâne
Tot el... imaculat,
îndrăgostit ca mine,
de vise ş-amintiri
cu miros de iasomie
şi gust de trandafiri!

poezie de Mariana Zoriţa Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de schimbare

Le-am complicat un pic pe toate.
De fapt... le-am complicat cam mult,
Crezând că poate-avem dreptate.
Privesc în jurul meu... ascult.

Era, cam totul, mult mai simplu,
Tot ce doream, tot ce trăiam.
Acum devine foarte amplu
Şi mă întreb de-i ce voiam.

Începem toţi cu plâns sau zâmbet,
Puţini se nasc cei ce doar tac,
Dar când apar, e totul foşnet
Şi chiar din prima zi îţi plac.

Cumva trăim doar la extreme
Şi echilibrul e precar,
Vrem demonstraţii, teoreme,
Nu mai trăim viaţa ca dar.

Poate fi simplu... nu mai este.
Pe undeva, nu este rău.
Putem trăi într-o poveste,
În vârf de munte... sau în hău

Simt că e timpul de-o schimbare,
Simt că e timpul să mai fim.
Avem o şansă... una mare.
Hai să-ncercăm să o trăim!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antigravitatie

Cărămizile nu mai sunt deloc cool,
În locul lor respir beton.
Pământul cântă
Dar toţi ascultă
Altceva.
Zilele de iunie sunt inamici
Cu grindină, furtuni
Dar şi furnici
Ce păcat,
Doar tu nu eşti aici!
Cine eşti tu?
Aleasă întrebare...
Nu am o poză,
Nu am nici măcar o iluzie,
Dar te privesc în fiecare seară
Cu-o umbră de regret amară,
Cu degetul fără inel,
Fără speranţe, totul e la fel?
Hai, râzi acum cu mine!
Pe lună totul va fi
Antigravitaţie...
Dacă degetele mele simt paşii tăi,
Păstrează-ţi bricheta!
Eu nu vreau scântei...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-ista Carmen Dan (ministru de Interne în Guvernul condus de agramata Vasilica Dăncilă) la festivitatea de la Ateneul Român, de preluare oficială de către România a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene (pamflet)

Privesc la ea încremenit:
De trei luni soţul i-a murit,
Iar ea, aproape un băboi,
Ea a venit cu umeri goi,
Pe sub veşminte transparente,
Stârnind priviri impertinente;
Dar şi adâncu-i decolteu
Arată multul ei tupeu.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când greieruşii lăutari
Ne cântă încă de cu seară,
Frumoasă e noaptea de vară,
Dar ce păcat... că sunt ţânţari!

catren de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând 9

Să smulgem fildeşii din Alifantis
Şi din Mediterană tot ce a fost Atlantis
Să-l auzim cum cade cum şoimul cel
vânat
Leneş şi în cascade, într-un alt fel păcat
Când cântă parcă moare o taină dintr-
un grec
Şi tot ce e în mine zare arată a înec
Dar nu-n sărata mare ci în ceva cu mult
mai mare.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă, lăutare!

Îţi dau paltonul meu ca suvenir
- să-mi fie voia bună-n astă seară -
Doar cântă, lăutar mai abitir,
De-ar fi să rupi o strună la vioară!

Să curgă vinul aspru în ulcele
Cât ţine banul strâns de la chimir
Şi bată pasul, tare, de podele
Acei ce ştiu hori ca în delir!

Să spuneţi că aşa-i frumoasă viaţa,
Că toate cele rele-ncet se duc,
Din noapte iar se naşte dimineaţa
Când tot la mândra zorii îi apuc!

Mai toarnă cârciumare cu iuţeală
Rubinul în butoaie învechit,
Cât bani încă mai sunt, nu ai sfială
Şi pune şi-un berbec la rumenit!

Hai, bea şi iar ne cântă lăutare
Că tot îţi mai îndes câte-o para,
C-o viaţă ne e dat' la fiecare!
Să-ncepem, bucurii a număra!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (16 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un mare amator de voce umană, indiferent de stil. Cred că la ora actuală sunt cântăreţi de manele care cântă instinctiv, dar au anumite melisme şi inflexiuni în voce care sunt extraordinar de interesante şi pe care numai ei le pot face. E adevărat că mesajul nu este mereu de mare amploare, dar apreciez şi cântăreţii de manele, eu nu ascult numai jazz sau operă.

citat din Cezar Ouatu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorii mediocri au mult mai mulţi cititori decât scriitorii geniali, iar cântătorii de manele au mult mai mulţi ascultători decât marii compozitori. Sandra Brown are mult mai mulţi cititori decât Shakespeare, iar Florin Salam are mult mai mulţi ascultători decât Beethoven. Da, dar cititorii, respectiv ascultătorii lor sunt tot mediocri, ca şi ei.

aforism de George Budoi din Aforisme şi epigrame despre Scris şi Scriitori (13 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calcanul (Scophthalmus maximus)

E-un peşte dintre cei ciudaţi,
Pe care îi privim miraţi:
Natura parcă i-a greşit
Tiparul când i l-a croit.

E-un peşte cu o viaţă lungă,
Dar care parcă-i într-o dungă*:
Cu corpu-n formă de disc plat,
La fel de lung pe cât de lat,

Cu aripioare laterale
Ca nişte franjuri corporale.
La-înot, această arătare
E-o "farfurie zburătoare".

Îi este capul rău pocit,
Pe partea dreaptă mult turtit,
Iar ochii-s mari şi bulbucaţi,
Pe partea stângă aşezaţi.

Şi fălcile-s grotesc turtite,
Cu dinţi puternici încropite;
Tot capul îţi stârneşte groază,
Iar fălcile te-nfricoşează.

Dar astă groaznică jivină,
Cu pielea ei de pete plină,
Pe cât inspiră mult dezgust,
Pe-atât de bună e la gust,

Căci carnea lui e delicioasă,
E albă, fină, savuroasă
Şi, cum ar spune moş Tănase,
Ea are doar puţine oase.

Grătar, prăjit sau la cuptor
Şi asortat cu-n vinişor ‒
Un vin alb, sec, de buturugă,
Ce cu ăst peşte se "conjugă",

Aligoté sau o Fetească,
Sau Tămâioasă românească ‒,
Calcanu-i senzaţional,
La masă este un regal.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino s-asculţi privighetoarea

Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-aşteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Şi cântă privighetoarea.

Vino, privighetoarea cântă
Din piculină şi din nai
Şi trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopţi de mai.

Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.

Vino, privighetoarea cântă
Ea ştie ce şi pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.

Vino, privighetoarea cântă
Poveşti duioase de amor
Şi melodia ei se-mplântă
În inima plină de dor.

Vino, privighetoarea cântă
Cu-atâta dor, cu-atâta foc
S-avem, atâta ne frământă
O picătură de noroc.

Vino, privighetoarea cântă
Cu pasiune şi talent
Iubirea noastră pură, sfântă
În timp ce te alint decent.

Vino, privighetoarea cântă
Să cazi în vraja lui Morfeu
Iar inimile îşi cuvântă
Când tu visezi la pieptul meu.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivul

Sunt un naiv ce crede-n omenie?
Sunt sincer şi nu ştiu să mă prefac?
Sunt natural, deci bun de jucărie?
Eu, haina de minciuni, nu pot s-o-mbrac.

Dar, ştiţi ceva? – atunci când dorm, dorm bine,
Sunt liniştit şi-n cel mai rău coşmar,
De tot ce fac, nicicând nu mi-e ruşine,
Deşi am, uneori, un gust amar.

Prea sigur, nu-s, dar am mereu dovada
Că, ori sunt anunţat, ori pot să-i simt
Pe cei ce, între vorbe, fac rocada
Şi le încurcă, dar le place: mint,

Iar când sunt prinşi, aruncă iar cuvinte
Crezând că s-o mai dreagă are rost,
Jurându-se, chiar şi pe cele sfinte,
Că eu n-am înţeles: naivul... prost.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu capul în nori

M-am însetat cu amintiri
Din cupe pline cu nimic,
Le-am tot golit, doar din priviri,
De tot ce aş mai vrea un pic.

Acum parcă sunt beat... deloc,
Trezit de ce-aş putea să fiu,
Mă simt cum ard... dar fără foc
Într-un apus de ploi, târziu.

Privesc cum nori din ceruri cad,
Sunt mult prea grei de tot ce-i gri,
Iar eu, un suflet de nomad,
Nu pot de ei, a mă feri.

Devin fără să vreau, subit,
Un ameţit cu capu-n nori
Şi deşi singuri au venit,
Eu cred că zbor... şi am fiori.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!