Scriu, pentru că vreau să-mi aud cuvintele explodând ca grenadele mugurilor, sub arcadele, de lumină şi-ntuneric, ale templului tău, Cititorule!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriind mi-au crescut aripile

Versurile despre labirint
sunt
pline de
capcane

Scriu
şi mă
îndepărtez
(de margine)

Scriu
şi mă
apropii
(de centru)

În urma
mea

Zăngănesc

Semnele
de
punctuaţie
ale
aripilor

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, aerul şi pământul: cele patru elemente fundamentale din care era formată lumea Antichităţii. Care-or fi elementele inextricabile ale universului... meu? Cuvintele, doar cuvintele!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul baroc

Am
să
scriu
un
poem

Despre
naşterea
triumful
şi
sinuciderea
poemului

Un
poem
recitat
demenţial

De-
un
critic
celebru
şi
blestemat

Un
critic
parodist
şi
parolist

Iată
scriu
şi
cuvintele
devin
lucruri

Tac
şi
tăcerea
devine
parodie

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu este fiica naturii

Poetul moare într-o poezie
şi-n alta cititorule învie

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (1 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce scriu poeme?

scriu pentru că visez,
scriu pentru că, dacă n-aş face-o,
aş muri chiar astăzi,
scriu pentru prieteni şi duşmani,
scriu pentru iubitele mele
a căror imagine o port pe retină,
scriu pentru mine
să-mi împrospătez memoria
cu fumul şi cenuşa
prin care am trecut,
închin un imn soarelui
şi mă rog să rămână acolo
aşa rotund şi frumos
pentru că el îmi dă viaţă,
închin un imn lunii şi mă rog
să rămână pe bolta nopţii
atâta timp cât va exista iubire,
scriu să încălzesc lumea cu cuvintele mele,
scriu să mă audă mama
de acolo din ceruri
că fiul ei visează frumos
şi are trupul din ramuri de frunze,
care foşnesc în razele primăverii,
mă rog să nu mă lovească
fulgerul zigurat al lui dumnezeu
care m-ar mumifica într-o cruce
la răspântii
cu mâinile întinse între răsărit şi apus,
scriu să-mi acopăr toate rănile
cu făşii de cuvinte,
să-mi acopăr inima
care sare din ţâţâni la fiecare emoţie,
să-mi astupe urechile,
să nu mai aud toate neroziile timpului,
să-mi adoarmă ochii pe visele copilăriei,
care încă nu mi s-au împlinit,
mă rog pentru toţi nenăscuţii lumii,
pentru aura şi nimbul lor,
mă rog ca locurile să nu devină pustii,
să triumfe iubirea
ca aripa pasării albastre
care se-mpreună cu azurul cerului
şi mă mai rog
ca somnul să-mi fie lin
sub umbra de cetini.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 noiembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu ca şi când aş privi:
Cuvintele îmi luminează drumul;
Ajung la capăt de zi
Când tăcerea-şi destramă fumul.

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată: câte cioburi ale Gomorei şi-n cuvintele pe care tocmai le citiţi! Acum!

Costel Zăgan în Lecturi perpendiculare: Zoharul - Cartea splendorii (15 iunie 2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Nu mai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie

Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău

Nu mai vreau să te aud
Te aud in fiecare pasăre şi adiere de vânt

Numai vreau să te imbrătişez
Te simt in tot ce ţin in palme

Nu mai vreau să-ţi ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc

Nu mai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta

Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colţ fără vocea ta

Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viaţă
Vreau tot timpul din univers

Şi tot nu mi-ar ajunge să-ţi spun cât te iubesc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare şi dorinţă

Nu mai vreau ca să trăiesc în fum,
Vreau în viaţă să-mi aleg alt drum.
Nu mai vreau să rătăcesc în ceaţă,
Vreau să-mi construiesc o nouă viaţă.

Nu vreau să trăiesc doar în minciună,
Vreau adevărul să poarte o cunună.
Nu vreau ca întunericul să mă sperie,
Vreau să primesc lumină, puzderie.

Nu vreau să mă stăpânească plânsetul,
Vreau să-mi lumineze faţa, zâmbetul.
Nu vreau privirea să-mi fie-ntunecată,
O vreau senină, de grijile lumii scăpată.

Ajunge! De prea mult rău mi s-a scârbit.
Vreau binele să fie de toţi oamenii primit.
Vreau de-acuma un soare nou să răsară
Şi-n viaţa mea să fie veşnic primăvară!

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii spre cer

privesc cerul şi aştept un răspuns
nu, nu este prejudecată creştină
cu rugăciuni de suflet l-am străpuns
să plouă peste mine fericirea senină.

la răspântiile firii e credinţa-n Dumnezeu
zilnic mă gândesc la bunătatea Lui
valuri de taine-l acoperă mereu
bolte de lumină pe turnul templului.

nu vreau să-mi frâng aripile-n tăcere
cuvintele deschid porţile cerului
sunt chei de dezleagă a lumii mistere
cutia Pandorei, norocul binelui.

chem iubirea divină inima o cere
să uşureze patimi, povara sinelui.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Numai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie

Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău

Numai vrea să te aud
Te aud in fiecare pasăre şi adiere de vânt

Numai vreau să te imbrătişez
Te simt in tot ce ţin in palme

Numai vreau să-ţi ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc

Numai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta

Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colţ fără vocea ta

Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viaţă
Vreau tot timpul din univers

Şi tot nu mi-ar ajunge să-ţi spun cât te iubesc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub aripa Ta Divină

Ţie Doamne mă închin
Şi te laud te slăvesc
Prin credinţă iată vin
Să îţi cânt mai pe deplin
Căci Isuse te iubesc

Mă vreau Doamne-n braţul Tău
Sub aripa Ta Divină
Să-mi fii Domn şi Dumnezeu
Cinste să îţi dau mereu
Trăind viaţa în lumină

Fiu al Celui Prea Înalt
Îţi aduc acum onoare
Pentru viaţa ce ne-ai dat
Pentru Duhul Tău curat
Ce ne-ai dat s-avem salvare

Cu atâta mulţumire
Eu te laud te cinstesc
Plin mă fă de-a Ta iubire
În har şi-n neprihănire
Numele să ţi-l cinstesc

Calde flamuri de iubire
Să-mi inunde a mea fiinţă
Tu fiindu-mi fericire
Să îţi cânt ca în neştire
Toată viaţa prin credinţă

Mă vreau în a Ta lumină
Şi în Adevărul Tău
Măna Ta ca să mă ţină
Ca fiinţa să-mi devină
Crin ales pe placul Tău

În lumina Ta cea vie
Pentru veci ca să mă scald
Să-ţi cânt slava-n veşnicie
Fiinţa Ta pururea vie
Eu în Tine ca să ard
03-12-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu pentru ochii paginii albe.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o operă literară

Aud Bacovia

văd Eminescu

miros Macedonski

pipăi Arghezi

lăcrimez Esenin

cânt Baudelaire

exist Shakespeare

picur Verlaine

în fine

doar Maiakovski

pune la cale

altă poezie

invadatoare

însă

mă descurc

Costel Zăgan

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măria Sa, Cititorul, există, pentru că eu, nemernicul analfabet, scriu!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile albe

Aduc puritatea mereu la tine,
Florile albe ce sunt iubire
Şi vor să-ţi amintească de mine,
Ca să trăieşti în fericire.

Nu vreau să ai inima de ghiaţă,
Vreau să fii într-un loc feeric,
Aşteptand surâsul tău pe faţă,
Să-mi spună ceva romantic.

Floare albă, floare de lumină,
Ce-n grădină înfloreşti,
Fă ca razele să vină,
Ca apoi să te măreşti.

Nu vreau ca florile să se scuture-n noapte,
Când vântul le-nclină tare,
Vreau s-ascult ale tale şoapte
Şi florile-n braţele mele să zboare.

Flori albe, multe, fără nume,
Zboară la mine cu dorul tău,
Aduc lumină-n astă lume
Şi-nfloresc destinul meu.

poezie de Eugenia Calancea (9 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caratele... prostiei le scriu pentru oameni inteligenţi. Proştii nu au nicio vină!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tândală: Unde te grăbeşti aşa, Păcală?
Păcală: Vreau să-mi ajung copilăria, domnule!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (12 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să scriu o poezie

Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.

Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Aşa de repede trece!

Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingăşie
Când suntem în doi!

Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.

Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuţei mele.

poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pur şi simplu

Nu mai am pe ce să scriu:
Scriu pe frunze şi copaci;
Şi-am s-o fac şi în sicriu -
Să văd, Doamne, ce-o să faci?

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibele (25 iulie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!