Barbara Allen

În oraşul Scarlet, unde m-am născut
Era o fecioară mai blondă ca o stea,
Din pricina ei orice flăcău, ofta, ofta!
Barbara Allen o chema.

În luna mai când bobocii dau în floare,
Când mierla cântă şi cerul e-albastră peruzea,
Tânărul Jemmy Grove zăcea bolnav de moarte,
Fiindcă Barbara Allen nu-l iubea.

Au trimis un mesager s-o cheme-îndată,
Îşi simţea pulsul vieţii tot mai firav;
"Vino-îndată, stăpânul doreşte să te vadă,
Barbara Allen, stăpânul e bolnav."

S-a apropiat încetişor, încetişor;
Încetişor a tras deoparte,
Perdelele albe de la pat –
Vai, tinere domn, eşti pe moarte!"

"Sunt, bolnav peste poate,
Barbara Allen e boala care mă răpune."
O, pentru ea nu mai ai timp să te faci bine,
Mai ai de trăit doar cât să spui o rugăciune!

" Nu te teme, sus inima, neînfricate cavaler,
Bea câteva cupe cu vin roşu," a spus ea,
"Şi te vei însănătoşi îndată... dar atunci
Barbara Allen oare la fel îţi va plăcea?"

El şi-a-întors privirea spre perete,
Iar moartea s-a apropiat tiptil: "Adieu,
Adieu, prietenii mei scumpi şi dragi,
Fiţi buni cu Barbara Allen – şi iertaţi-o!"

Pe când se-îndepărta pe şleau, a moarte
Se-auzea un clopot, bătând rar, peste câmpie –
Şi fiecare dangăt era parcă un ţipăt,
"Nenorocire Barbarei Allen, blestemată fie! "

" O, mamă, mamă,-aşterne-mi patul,
Un pat micuţ, îngust şi moale:
Iubitul a murit din pricina mea azi,
Iar mâine voi muri şi eu, de rău ce-mi pare.."

"La revedere pentru veşnicie,"-a spus, "fecioare,
Fie ca greşeala fără iertare şi fără leac,
Pe care-a făcut-o cruda Barbara Allen
Să vă fie-avertisment veac după veac."

poezie de Autor necunoscut, Scoţia din Balada a fost tipărită prima dată în anul 1666, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul bolnav

un spital bolnav la margine de veac
ştiu, ştiu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul aruncat pe un pat murdar de spital
azi nu am nimic de spus
ce s-a spus, nu s-a spus
sunt suflet răpus
într-o lume urâtă, bolnavă şi hâdă
paşii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge, puroi şi gunoi
decor ireal
feşi nu am
spitalul e oropsit şi sărac
de boli, de griji, nevoi
zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
eu chemam lacrima să spele murdăria din jur
noaptea plângeam pe patul bolnav
chitara era ruptă şi timpul rănit
şi totuşi cântam
pe acorduri de suflet
aici doar tăcerea vorbeşte
eu zac pe un pat bolnav de spital
afară timpul zgârie tăcerea
mă dor timpanele sufletului
furios, ţip
chem sora
să închidă fereastra
sunt străinul rătăcit într-o ţară bolnavă
noaptea mănânc ceară dintr-o lumânare
ce-mi arde la cap
lumina pâlpâie agonic în salonul unui spital bolnav
pic... pic... pic
apoi, nimic
lumânarea a plâns şi s-a stins...
dimineaţa,
un dric aşteaptă la poarta unui spital
dintr-un oraş murdar

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laurel: Melinda era cunoscută pentru postmodernismul ei în pat.

replică din filmul artistic Melinda şi Melinda, scenariu de Woody Allen (17 septembrie 2004)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Allan: Dacă avionul pleacă fără tine, vei regreta – poate nu azi, poate nici mâine, dar se va întâmpla curând şi va fi pentru tot restul vieţii.
Linda: Ce frumos!
Allan: E din "Casablanca". De-o viaţă încerc s-o spun.

replici din filmul artistic Mai cântă o dată, Sam, scenariu de Woody Allen (4 mai 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maxwell: Andrew, eşti bine?
Andrew: Maxwell, cred că mi-am rupt şi ultimul nas pe care-l mai aveam.
Maxwell: N-ai nevoie să zbori. Eşti mamifer.
Andrew: Mersi mult, Maxwell. Nici un doctor cu licenţă nu ar fi putut s-o zică mai bine.
Maxwell: Nu se mai satură să mă insulte, dar când e bolnav...
Andrew: Chiar aşa? Cine mă încarcă la preţ?
Maxwell: Dar tu mereu te faci bine, nu-i aşa, Andrew?
Andrew: Da, Maxwell, mă fac bine şi fără lipitorile alea.

replici din filmul artistic Comedia erotică a unei nopţi de vară, scenariu de Woody Allen (16 iulie 1982)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lane: Nu am nici un motiv pentru care să mă ridic din pat mâine.
Stephanie: Atunci va trebui să inventezi unul.

replici din filmul artistic September, scenariu de Woody Allen (18 decembrie 1987)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar copiii nu stau cu tine dacă o faci bine. Este acea muncă unde, cu cât eşti mai bun, cu atât este mai sigur că nu vei fi necesar pe termen lung.

citat din Barbara Kingsolver
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostituată: Fie ca toate urcuşurile şi coborâşurile de care vei avea parte să fie în pat.

replică din filmul artistic Umbre şi ceaţă, scenariu de Woody Allen (5 decembrie 1991)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a fi în amintirile copiilor dumneavoastră mâine, trebuie să fiţi în viaţa lor azi.

citat din Barbara Johnson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii sunt misterioşi, dar atunci când totul a fost spus deja, un poet nu este cu mult mai misterios decât un bancher.

citat din Allen Tate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul din motivele care te împiedică să nu îi arunci în cel mai apropiat vulcan, este faptul că a trebuit să munceşti foarte tare ca să îi ai. Ai plâns, ai ţipat, ai transpirat, ai blestemat autorităţile din domeniul sănătăţii, şi când termini cu toate astea, eşti dispus să suporţi mult mai multe din partea copiilor tăi.

citat din Barbara Hall
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu îmi e frică de moarte, doar că nu vreau să fiu de faţă când se întâmplă.

citat din Woody Allen
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai niciun drept să afirmi că lumea e rea, atâta timp cât tu nu lupţi să nu mai fie aşa.

citat din Barbara Cooney
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Într-o minte bolnavă zace un spirit bolnav.

replică din filmul artistic Interior, scenariu de Woody Allen (2 august 1978)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă duc la Boston să-mi văd doctorul. E foarte bolnav.

citat din Fred Allen
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi îşi doresc să fie bogaţi peste măsură. Ei uită că există şi cimitire.

citat din Barbara Cartland
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris: Oare nu cumva întreaga omenire va fi până la urmă executată pentru o crimă pe care nu a comis-o? Doar că spre deosebire de toţi ceilalţi, eu o păţesc mâine la şase dimineaţa. Trebuia să fie cinci iniţial, dar am un avocat deştept. S-a îndurat de mine.

replică din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna Schlosser: Ah, înţeleg. Deci nu crezi în ştiinţă sau în sisteme politice funcţionale şi nici în Dumnezeu, nu?
Miles Monroe: Exact.
Luna Schlosser: În ce crezi atunci?
Miles Monroe: În sex şi în moarte. Două lucruri care se întâmplă o dată-n viaţă. Dar măcar după moarte nu mai ai greţuri.

replici din filmul artistic Adormitul, scenariu de Woody Allen (17 decembrie 1973)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt foarte mândru de ceasul acesta de aur. Îl am de la bunicul meu, care mi l-a vândut pe patul de moarte.

citat din Woody Allen
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi asumi angajamentul faţă de o relaţie, investeşti mai multă atenţie şi energie pentru că abia atunci experimentezi stăpânirea acelei relaţii.

citat din Barbara de Angelis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavul

un spital bolnav la margine de veac
ştiu, ştiu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul obosit pe un pat murdar de spital
nu am nimic azi de spus
sunt orbul uitat
într-o lume urâtă, bolnavă
paşii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge şi puroi
feşi nu am
spitalul e obosit şi sărac
de boli, de griji, nevoi
azi zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
eu chemam lacrima să spele murdăria din jur
noaptea plângeam pe patul bolnav
chitara era ruptă şi timpul rănit
şi totuşi cântam
pe acorduri de suflet
aici nimeni nu vorbeşte
eu zac pe un pat
afară timpul zgârie tăcerea
mă dor timpanele sufletului
furios, ţip
chem sora
să închidă fereastra
sunt străinul rătăcit într-o ţară bolnavă
noaptea mănânc ceară dintr-o lumânare
ce-mi arde la cap
lumina pâlpâie agonic în salonul unui spital bolnav
pic... pic... pic
apoi, nimic
lumânarea s-a stins...
dimineaţa,
un dric aşteaptă la poarta unui spital
dintr-un oraş murdar

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!