Colind de femeie
Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.
Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.
Zeii zăpezilor tac și ascultă.
Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.
Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre colinde
- poezii despre Crăciun
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tăcere
- poezii despre sâni
- poezii despre suflet
- poezii despre ninsoare
- poezii despre nas
Citate similare
Colind de femeie
Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.
Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.
Zeii zăpezilor tac și ascultă.
Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.
Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.
Iolanda Șerban
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre colinde
- citate despre Crăciun
- citate despre întuneric
- citate despre zăpadă
- citate despre tăcere
- citate despre sâni
- citate despre suflet
- citate despre ninsoare
- citate despre nas
Bună dimineața, lume de catifea
mi s-a lipit de gene
visul acesta nebun
în care nici o corabie
nu cutează să se hazardeze
iarna cuvintelor amenință
lumi paralele
printr-un cer nevăzut
în pânza reveriilor argintii
flagelul iubirii doarme
înghesuit într-o clipă supremă
mi s-a lipit de gene lumea
ca un fulg ludic
trup de sidef albastru
într-un poem de lacrimi și soare
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre reverie, poezii despre poezie, poezii despre nebunie, poezii despre marină, poezii despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre dimineață sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
și emoții sălbatice.
Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
și spune-mi...
Spune-mi că nu mă mai vrei
Pentru că la granița
dintre noapte și zi
n-am fost,
nu suntem,
și nu vom fi
nimic...
fără iubire.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trup și suflet, poezii despre vals, poezii despre tuberoze, poezii despre sărut, poezii despre rouă sau poezii despre plâns
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
și emoții sălbatice.
Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
și spune-mi...
Spune-mi că nu mă mai vrei
Pentru că la granița
dintre noapte și zi
n-am fost,
nu suntem,
și nu vom fi
nimic...
fără iubire.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea primei ninsori
Păstrez colțul
spicului de grâu
cu stropi de rouă crudă
culoarea ochilor tăi.
Iubirea noastră,
cântec întrerupt
de-a versului măsură
cu valuri mă-nconjoară
pe un colț de cer
ecoul care curge
din timpul despletit
în umbre tremurânde
din dulcea rugăciune.
Mă atinge ușor
o aripă de vânt
lacrimă uitată
din iertare.
Mi-e dor,
să numărăm
pașii dintre noi
și să ne amintim...
povestea primei ninsori.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre religie sau poezii despre ochi
Ratină de gând
ramură-nflorită-n gând
eu tot tac și tac și ascult
muguri cruzi în pulsul fin
răzvrătindu-și rod divin
vântul volnic și vorace
fremătând culori opace
prin horbota-i abisală
mă ridică mă coboară
pe-un ponton la cap de lume
fluturi albi orfani a/nume
însoțesc în zbor plăpând
vis de aripi vis fecund
persuade-n tâmple albe
ninși mi-s anii unor fapte
înfior în văi cu plângeri
dor redeșteptat de îngeri
ramură-nflorită-n piept
eu tot tac tac și aștept
maturata clipă-n care
dragostea va fi splendoare
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre alb, poezii despre îngeri, poezii despre văi, poezii despre puls sau poezii despre prăpăstii
...din întuneric spre lumină...
Sentiment obscur, o stare latentă...
Privesc oglindirea ei într-o ființă inertă...
Nori de furtună se-adună pe cer,
Dincolo de ei lacrimi pălesc,
Cad în ocean, în întuneric,
Vibrații se simt până-n abis...
Sufletul se pierde, totul e trist...
Speranța nu moare...
Se-aude din cer bătaie de aripi...
Lumina m-absoarbe din depărtare,
În sufletul meu aproape o simt...
Acum e trăire, nu existență...
Acesta-i finalul în Paradis.
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit, poezii despre rai, poezii despre ocean sau poezii despre nori
La geamul fulguit
La geamul fulguit și trist
Trimis-am gândul să-ți colinde.
L-auzi cântându-ți despre Christ?
Aprinde candela, aprinde
Și-ncearcă-n brațe a-l cuprinde
Și-o mână caldă îi întinde
Și tulburi ape de-ametist...
Hai, Velerim și Lerui-Ler,
Flori dalbe, flori de măr prea sfinte,
Prin mari troiene și prin ger
Am răzbătut cu dor fierbinte,
Să-ți spun, soția mea cuminte,
Că și-n aducerile-aminte
Poți cuibări întregul cer.
Să-ți spun, cum îți spuneam cândva,
De-un ursuleț și-o zveltă ciută,
De-un gândăcel și-un ciob de stea;
Să-ți spun, în zvon de alăută,
Iubirea mea neprefăcută,
Crescută-n temniță, crescută
Din inima și carnea mea.
La geamul fulguit, în zori,
Trimis-am dorul meu să-ți bată:
Primiți, primiți colindători?
Iar tu de geam apropiată,
Asculți cântarea minunată,
Plângându-mi viața mea legată
Și anii scurși prin închisori...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre viață, poezii despre urși, poezii despre soție sau poezii despre sfinți
Vis cu orhidee
Iubitul meu cu ochi ca marea
Cu fruntea limpede ca zarea
Cu mâinile țesute-n orhidee
Ești vis ce îl culeg din ape.
Cum mugurii crapă pe crengi
Și vor să iasă la lumină,
Parfum de viorea sublim
Sunt pașii tăi ca o grădină.
Și colțul ierbii e frumos
Ca un covor în verde
Miresmele de nostalgii
Te simt când stau de veghe.
Ca un buchet de ghiocei
Sunt anii tăi iubire,
Mă doare sufletul când văd
Că trec precum un fulger.
Ca un tablou ce-l țin în mână
Cu păsărele mii și mii,
Sunt gândurile tale-n stele
Ce numai tu le poți privi.
Dacă va fi o zi cu nori
Și ploaia chiar ar șterge
Pădurea plină de ninsori
Ai râde, făr' să-ți pese.
Îți las splendoarea zorilor
Cu frumusețea orhideei
Iubire prinde-ți visele
În sărbătoarea primăverii.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre orhidee, poezii despre frumusețe, poezii despre verde sau poezii despre sărbători
Știri false
Am citit undeva că ți-ai abandonat sânii
Sânii tăi neatinși
Sânii tăi necopți
Dar s-a dovedit a fi o minciună
Am citit undeva că ți-ai tăiat nasul
Nasul tău cârn
Nasul tău înfumurat
Dar s-a dovedit a fi o minciună
Am citit undeva că ți-ai pierdut inima
În bătăile aripilor
Am citit undeva că ți-ai mâncat mâna
Cu care obișnuiai toamna
Să-mi mângâi copacii
Că ai iubit o pasăre
Ascunsă în trupul gârbovit al unui manevrant
Și ați înșirat sentimentele pe calea ferată
Am citit undeva că ți-ai pierdut mințile
În stația de autobuz
Că ți-ai băut timpul
Într-o crâșmă de la marginea orașului
Că ai murit sufocată de iubire
Într-un pat necunoscut.
poezie de Ionuț Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre toamnă, poezii despre păsări, poezii despre oraș sau poezii despre mâncare
În apartament
E iarnă iar... în încăpere,
O simt haină, fără de cruțare:
Am gheață prin calorifere
Și Crivățul îmi suflă-n buzunare.
epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din ziarul "Viața Buzăului" (19 august 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vestimentație, epigrame despre iarnă, epigrame despre gheață sau epigrame despre crivăț
Parfum de femeie
Parfum de femeie cu gust de frezie plăpândă
Coboară în umeri de dorințe
Agitați de poveri.
Parfum de femeie, gust de mentă revigorantă,
Coboară în coapse fierbinți
Căptușite cu mângâieri.
Parfum de femeie cu gust de zmeură dezghețată,
Coboară în degetele alintate.
Parfum de femeie cu gust de cuișoare
Coboară în plete brune scăldate...
poezie de Silvia Filip (8 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre femei, poezii despre dorințe sau poezii despre degete
Am pledat vinovată
Am evadat din ultima noastră seară
obosisem să iubesc fragmentând bucăți de fericire.
Am fugit desculță să te caut dincolo de toate gratiile tăcerilor
pe tine întregul meu cel cu mâinile nezdrelite
prin alte cotloane tainice.
Pe urmele mele ai asmuțit tot aburul pământului
și câteva furtuni erau cât pe ce să mă prindă
de gleznele neputințelor.
Am căzut în genunchi, în genunchii tăi am căzut,
atunci m-ai privat de mersul pe jos
și-am învățat zborul rotit al vieților rămase mie.
Din viața răbdată mai am un "trebuie" în răsăritul buzelor
și-un "amin", încleștat din apusul pleoapelor
până în necuprinsul brațelor mele.
Fac zilnic apel către jurații sufletului
să-mi obțină clemența gândurilor
pe ordinea de zi a pașilor despletiți.
Pe viața visată am pledat însămi vinovată.
Am să mă-ntorc la tine
în toate viețile ce vor urma urmându-te,
să te iubesc întru odihna viselor noastre
și-a cuvintelor ce mi le zămislești
într-un volum de poeme răscolit
pe file sempiterne.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție sau poezii despre seară
Un șemineu cu flacără în el - fețele nevăzute ale zăpezilor
în niciun caz nu voiesc a divulga înspre voi ce-mi aparține.
(ce-mi aparține?)
păi, uite, dacă într-o bună zi mă voi trezi din vis iubită nespus
fereastra s-ar deschide dinspre mine înspre voi
sute de baloane să-și ia zborul
în parc, o femeie să-ți ofere un șerbet lângă sobă
toți bărbații, mai cu seamă, toți, da
să-ți întoarcă un zâmbet de poștaș
tu, de colo, nu te-ai fâstâci?
păi, să spunem: e iarnă
și oamenii iarna dorm sub glugă
sau
când te-a acoperit zăpada ultima dată?
da, acum, îmi amintesc
o femeie, un bărbat, ninsori dese.
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre zâmbet sau poezii despre poștă
Ploile cântă afară
Plânge noaptea într-o catedrală
prin întunericul putred
ploile umezesc ochii sfinților.
Piața-i goală, doar statuile oarbe
nu se simt în singurătate
trec dincolo de timp.
Mi-am mărturisit
cum am crezut într-o femeie
că-mi va purta sufletul în mâinile ei,
îl frământă până se naște suferința
și o să-i simt mirosul în trup
cum se răspândește prin sânge.
Se furișează noaptea într-o perdea
ploile cântă afară,
eu caut femeia cu degetele prin așternuturi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre suferință sau poezii despre singurătate
Între două arce
Între două arce... zări de cer purtate,
te văd prins, iubite, între zi și noapte;
mâinile deschise către amândouă -
în văzduh de cruce trupu-ți plin de rouă.
Te văd prins, iubite, între zi și noapte,
blândă resemnare prin singurătate;
ochii tăi cu sete par că mie-mi plouă -
ah!... ce mai aversă'i roua dată-n două.
Blândă resemnare prin singurătate,
țin pe umeri cerul plin de apostate,
cearcănul meu fuge, mă trădează-mi pare,
vrea să-mi dau sfârșitul pe o 'mbrățișare.
Țin pe umeri cerul plin de apostate,
brațe ce sunt arce-n zări apropiate;
gleznele ce-ți prind... crucea mea de rouă,
blândă-i răzvrătirea dată pe din două.
Brațele-mi sunt arce-n zări apropiate
și-s păgâna nopții-n cruci fără păcate;
să nu-mi certe nimeni cearcăne ridate
că te port cu mine între zi și noapte.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre mâini
Casa sufletului tău
Să nu te temi când treci prin astă viață
Fără să înțelegi de ce te-ai fi născut,
Căci ți-ai pierdut carnetul tău de sarcini
În era când erai un simplu lut.
Când toți îți țipă "nu mai ești al nostru"
Pe drumul care duce nicăieri
Să nu te pierzi nicicând în necredință,
Căci libertatea ți-o trăiești în cer.
Acolo lângă stelele surate
Unde te-așteaptă vechii tăi strămoși
Când treci prin ceea ce îi spunem moarte
În Univers e casa sufletului tău.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre lut, poezii despre libertate sau poezii despre frică
Voalul sufletului
Stau la fereastra
cu geamul de cristal
și sufletul mi-e ca piatra
cea sclipitoare,
ce fuge prin tunelul
lung și întunecat,
ce duce al meu voal,
fluturând ale mele neguri,
căutând lumina soarelui.
Sufletul meu zboară apoi,
ca un cocor spre primăvară
și simte lumina caldă,
cu copaci înfloriți
într-o lume ce doare,
iar durerea e piatra pe umerii mei
și duce ecoul ascuns de vijelie
și cântă la soare ca o privighetoare
ce aduce un zâmbet iubitor,
iar eu trăiesc din nou.
poezie de Eugenia Calancea (16 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre privighetori sau poezii despre primăvară
în veci pierdută
recunosc
sunt pe piscul
prăpăstiei emoționale
la un pas de-o alunecare
spre golul pântecului
gol de care nu mă mai tem
atât de tare
ca de răsuflarea ta
pe care o simt
coloană sărutului surpat
clădită ca și cum
gâtul meu ar fi baza
buzelor tale
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de jar
Fi-ți-ar dragostea să-mi fie
templu-n trup prin poezie,
să-mi răsfiri cuvinte două
până litere-o să-mi plouă.
Fi-ți-aș tălpi însângerate
de aici și pân'la moarte,
soartă răsturnată-n soartă
până bolta ne-o fi poartă.
Fi-ți-aș și parfum și rouă
picuri despicați în două,
să fiu dor, să fiu și chin,
sufletul când mi-l închin.
Fi-ți-aș toamnă, primăvară,
vară și-apoi iarnă iară,
inimă să-ți fiu... de jar,
când iubești... ce n-ai habar.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!