Toamna, trimisul

În lunca unde visam visul în care te cunoşteam cu sabia descriind
Paradisul a venit, într-o seară,
Trimisul.

Iată-i umbra pe lacuri,
prin pădurea veche de veacuri.
O, prefăcutul cocon,
coturnii şi masca de histrion.

Luna-l bătea, lumina-l scălda, natura de aur era purpura-i grea.
Caligrafia şi veşted sigiliul ce-nseamnă.
Trimisul acesta nu-i altul, e
Toamna.

În lunca unde-mi spunea, mai an,
turtureaua duiosu-i roman,
acum îmi aduc adieri singuratice
doar boarea cucutei socratice.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a face sau a spune ceva, gândeşte-te mai înainte de toate la poporul, patria si aproapele tău... În ţara ta, tu eşti trimisul familiei tale, iar în afara ţării, tu eşti trimisul patriei tale, pentru că în patrie faptele îţi reprezintă faţa familiei, iar dincolo de hotarele ei faţa poporului tău.

Chabua Amirejibi în Data Tutashkhia (1975)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o viaţă distanţă

Fetiţa-aceea, mică şi plăpândă,
Ce după fluturi sta mereu la pândă,
Să-i prindă şi să îi sporească-n visul
Unde, ştiu sigur, îi eram trimisul.

Azi, este mare, nu mai prinde fluturi.
În vise, nu îi mai răpesc săruturi.
Distanţa dintre noi — covârşitoare.
Când o privesc de-aproape, doare tare.

Îi înţeleg răceala foarte bine —
Golul acesta n-a depins de mine,
E un secret ce-l ştie numai viaţa,
Cum să înlocuieşti focul cu gheaţa.

Ceva, cândva, a smuls din ea copilul
Şi l-a înlocuit cu inutilul.
A dus la coş tot ce a strâns în clipe,
Când n-a avut curaj să le-nfiripe.

Ai spune că nu-i rău, dar chiar nu ştie
Că, undeva, într-o copilărie
De mult apusă, încă locuieşte
Tot ce în ea, acum, se ofileşte.

Aceleaşi suflet... — nu îl mai aude.
Frecvenţa ei răspunde altor unde.
Altfel de hrană o hrăneşte-n vise,
Lumina-i stinsă-n ea, porţile-nchise.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi (15 noiembrie 2021)
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brânduşele

E lunca veninoasă, când toamna e-n declin.
Cireada paşte iarbă,
Dar paşte şi venin -
Brânduşe înflorite ca cearcănele grele
Iar ochii tăi se-aseamănă cu ele:
Sunt cenuşii ca toamna ce curge peste lume.
De ochii tăi mă-nveninez anume.
Gălăgioşi copiii vin de la şcoală-acum -
Se aude muzicuţa departe nu ştiu cum.
Culeg brânduşe - mame cu multe fiici aproape,-
Iar la culoare-ntocmai ca ale tale pleoape
Ce tremură ca floarea-n dezlănţuitul vânt.

Domol păstorul cântă, înfiorat şi blând.
Şi-ncet-încet cireada, cu muget leneş, lasă
pe totdeauna lunca veninoasă.

poezie clasică de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La lunca Cernii

Iartă-mă, printre degete-mi scapă
letargia zilnică de plictis consimţit,
sunt departe la lunca Cernii
unde cerbii se adapă
în miezul iernii
înainte de asfinţit.

Într-o minunăţie de miros de brad,
de limpezime în aer
şi de zăbovire întru poezie,
spontan fără epoleţi şi grad
mai mult într-un balans de giuvaer
îmbrac podoaba serii târzie.

Şi doamne îmi zic,
ce comori ai pus în ţara asta
îi laşi pe nesăbuiţi să se înfrupte
şi cât eşti de amnezic,
numai pe noi cade năpasta,
toţi vor să parvină
fură într-una pe rupte
şi nu se mai termină.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimisul e temut din cauza celui care îl trimite.

proverbe africane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de toamnă

Moare-ncet regina nopţii,
Mor fluturii de mătase,
Mor iubirile-n decepţii,
Mor că toamna strai le coase.
Mor sălciile plângătoare,
Mor frunzele de sulfină,
Mor stele de sunătoare,
Mor rozele în gradină.
Mor pe creste, flori alpine,
Mor greierii în concerte,
Mor şi mor, mor în suspine,
Mor în rugă, toţi să-i ierte.
Mor muşcate pe pervazuri,
Mor toţi nuferii din lacuri,
Mor trestiile din iazuri,
Mor toamna, de mult, de veacuri...

Renăscând iar nostalgia,
Vântu-mprăştiindu-i boarea,
Lăsând umbre, elegia
Şi poeţi ce cântă marea
Şi păduri ce vor fi nude,
Apele bătând în maluri,
Raze vii dansând în unde,
Lotci ce se vor pierde-n valuri,
Viaţa, moartea, ritualuri...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Tavanul stă să pice peste visul
Ce zburdă-n capul meu neobosit,
E amintirea aia când eu ţi-eram trimisul,
Iar tu erai o sumă a tot ce mi-am dorit.

Explozia gândirii, durerea îngropată,
Mă cred toţi obosit, eu sufăr în tăcere,
Ţi-aş scrie dar mi-e frică, îmi pari aşa schimbată,
Şi ce rost ar avea acum o revedere?

Fac ordine şi-mi pare că n-am schimbat nimic,
Dezordinea din suflet mă bântuie în zi,
Eşti numele pe care n-aş mai putea să-l zic,
O tristă amintire cu care voi muri.

E albul din tavan, e visul, e lumina?
Imagini mi se zbat prin minte, şi dispar,
Aşa încerc să uit, căci ştiu a cui e vina,
Şi este prea târziu să-ţi simt iubirea iar....

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unui vis

Visam ca suntem în visul de ieri,
vroiam să înmănunchiez cateva primaveri
să ţi le dăruiesc intr-o cupa de lacrimi
dar nu puteam să-l fac sa zboare spre înalţimi
... aşa ca m-am trezit.
Visam apoi ca suntem în visul unui Univers
ce de atăta învărtit epuizat s-a oprit
iar clepsidra Timpului nostru a pornit invers
pentru a ne da şansa unui nou Rasarit.
... aşa ca m-am trezit.
Visam ca sunt în visul de seară
acolo unde erai şi tu.. in sfărşit
zambeam cand chipul ţi-am zărit în oglinda de ceară
probabil asa a fost de către Destin ursit.
... aşa ca m-am trezit.
Visul meu în visul tău sunt în spirală
şi se ating doar acolo... în Infinit
ştiu ca e vis dar mă simt ca intr-o catedrală
înconjurată de iubire şi de Bine... aşa ca fericită m-am trezit.

poezie de Adela Bădulescu (2011)
Adăugat de Adela Bădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna ca o frustrare

a venit toamna ca o frustrare
simte-i regretele într-un amurg
ascunde-i pudoarea
sub absenţa rochiei tale
sau chiar într-un sărut ceva
mai lung

a venit toamna ca o insinuare
îmbracă-te cu o câmpie de bronz
cu o ceaţă
cu ceva
încearcă să-i aduni roua cu buzele
sau sub pleoape
în odaia ta

încearcă să strângi cu mâinile deşirate
umbra cocorilor din viaţa mea
într-o clepsidră de piatră
într-o oală de lut
sau în poala ta

a venit toamna într-o cămaşă intensă
încearcă să umbli în vârful degetelor
prin sufletul meu
printr-o pădure mare cât o tristeţe
ori prin duhul ei

a venit toamna pe numele tău
ca o flacără tremurând
calcă uşor printre torţe de arbori
ca printr-un templu arzând
aleargă goală prin iederă
ori mai lin pe pământ

pluteşte şoptit ca făptura unei frunze
întâmplător
în patul meu căzând
să pot înţelege sensul
şi foşnetul clipei
luată de vânt

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vină toamna

O să vină toamna cu lungi insomnii,
Cu nori aruncaţi peste-acoperişuri,
O toamna rugină, în care devii,
În văile albe de sub zmeurişuri.

O să vina toamna, cu parcuri ecou,
Sandale în ploaie şi râuri pe stradă,
O să vină toamna, enigmatic, din nou.
Ca un clopot uitat, amintindu-şi să bată.

O să vină toamna, inevitabil şi sferic,
Mă plimb prin tăcerea de frunze căzute,
Prin vântul de zi, transparent şi himeric
În nopţile peste-ntuneric stătute.

Se lasă deci toamna, o duminică-n vară,
Cu aerul veşted arzând peste nări.
Anotimp descleştat în imagini de seară.
Cu timp strecurat de secunde şi stări.

poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muma pădurii

Îmi ceri să-ţi fac caricatura,
Dar, îţi declar, e foarte greu
Cu cât m-a înzestrat natura:
Nu pot să-ntrec pe Dumnezeu!

epigramă de Petruş Luncaşu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea veche

Prin lunca dintre dealuri trecea un mic pârâu:
O apă, două maluri, şi eu, crezându-l râu.
Mă dezbrăcam în grabă, cu gândul să mă scald,
Şi n-aveam nicio treabă cu alţii: "Vara-i cald!"

Mă atrăgeau copacii cu ciori în vârful lor,
Şi m-aşteptau ortacii de-acolo să cobor.
Treceam şi prin livada -păzită de-un pitic-
Când ani aveam decada (sau mai aveam un pic).

Era o altfel lume cea-‘n care am crescut;
Avea ceva anume, acum necunoscut.
Era, cumva, mai bună, deşi erau nevoi,
Iar când furam o prună, mă ruşinam apoi.

Era o bucurie vacanţa la bunici,
Cum ar putea să fie şi-acum, la cei mai mici.
Căci lumea-ceea veche, ticsită cu poveşti,
E fără de pereche. N-ai cum să n-o iubeşti.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aflăm de la trimisul nostru special în puşcărie.

calambur aforistic de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de seară

pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de foc
galben în zarea toată cât duc ochii,
e ţara noastră cea făr' de noroc,
ţara lui Lerui-Ler şi-a sfintei Dochii.

în depărtări se-aud tălăngi cum suie,
cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,
lăsând copacii întristaţi şi goi.

amurgul se-odihneşte pe poiană,
e-o linişte de început de lume,
se-aude-n depărtări o havaiană
şi câţiva nori s-au spânzurat pe culme.

lumina dup-amiezii dă-n amurg
şi lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi şerpuind cum curg
şi-o broască cântă veselă pe-un plaur.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de seară

pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de foc
galben în zarea toată cât duc ochii,
e ţara noastră cea făr' de noroc,
ţara lui Lerui-Ler şi-a sfintei Dochii.

în depărtări se-aud tălăngi cum suie,
cum trec pe carărui puhoi de oi
cum toamna a bătut natura-n cuie,
lăsând copacii întristaţi şi goi.

amurgul se-odihneşte pe poiană,
e-o linişte de început de lume,
se-aude-n depărtări o havaiană
şi câţiva nori s-au spânzurat pe culme.

lumina dup-amiezii dă-n amurg
şi lunca toată s-a brodat cu aur,
pâraie repezi şerpuind cum curg
şi-o broască cântă veselă pe-un plaur.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimisul Spaniol: Am auzit nişte zvonuri, domnule More, ce spun că Wolsey apără interesele francezilor.
Thomas More: Doar atunci când crede că sunt aceleaşi cu ale noastre.

replici din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui portretist impresionist

Dea Domnul, sau mai bine zis Natura,
Să prindă duh desenul sau sculptura,
Şi când te culci, în fine, relaxat,
Să te trezeşti cu... "frumuseţea"-n pat!

epigramă de Petruş Luncaşu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversarea răstignirii

Din pulberi de stea şi lacrimi de dor
Coacem cozonaci în formă de nor,
Pentru Ziua Sfântă ce începe-n noapte,
Candelă eternă-n Infinit de şoapte.

Şoapte muritoare, preschimbate-n cântec,
La-nvierea lumii, ca într-un descântec,
Risipesc tristeţi adunate-n veacuri,
Îmbrăcând în alb nuferii din lacuri.

Lacuri care-ascund adâncul de Iad
Ce-nghite şi azi, suflete ce cad.
Separând nădejdea, de grea nebunie,
Am primit, cu toţii, viaţa-n Veşnicie.

Veşnicia mea şi a orişicui
A plătit-o scump, cu Sângele LUI.
Răstignit, zâmbind spre călăi ce tac,
Spunea: "TATĂ, iartă-i, că nu ştiu ce fac!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

joc… în oglindă

Am învăţat cu adevărat
ce-nseamnă dor – rod chircit culege inima

drept vedeam departele
cu ochi de cal – lac amar izvorăşte azi din ei

cu uşurinţă petreceam secundarul
nefăcând vreodată caz – zac la umbra lui nemaisfiindu-l

prietenii neştiindu-i le trecusem
fiecăruia alt rol – lor le datorez răbdarea

şi nu doar ci şi iubirea, înţelesul
de încercări adus – suda(u) la cald inimile noastre

dintre toate gusturile ştie acum
gura mea pe cel amar – rama neputinţelor mă strânge

ce-mi rămâne centrifugându-mi sufletul
atât vă las în dar – rad tot ce-i rău şi arunc pustiului

măsura o ţineam nu cu fapta ci
cu ziua, cu anul – luna culesului a venit iată

sunt norocos, chiar dacă tristeţea
nouă mă are – era şi mai rău neştiind-o

Nu-i doar un joc, vă asigur că
nu visam – masiv atomii îmi cresc înfipţi în realitate

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie

Nu-i nevoie pe la noi
Niciodată de război,
Pe români, ce-ocupă lunca,
Poţi să îi omori cu munca.

epigramă de Mircea Micle (14 februarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!