Sărutul

Ca frunza ce se lasa pe izvor iti tulbur sufletul c-o sarutare, si gura ta, sorbindu-ma, tresare cu valuri care nu mai stiu ce vor.

Nici focul nu cutremura mai tare, nici vantul nu imbata mai usor. primesti pe umeri un frunzis sonor care se scutura dintr-o cantare.

De ce suspini?
Ce nour te patrunde?
Pe frumusetea ta ca peste unde se lasa lenes un umbros vesmant.

Ah!
Frunza mea se face scrum pe gura
Dar, putrezind, salbatica nervura isi zgarie profilul
in pamant.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca frunza ce se lasa pe izvor iti tulbur sufletul c-o sarutare...

citat celebru din Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, stelele

Toate isi lasa umbra in lume:
o frunza, iubitul, un flutur, un nume,
si toate gusta lumina pamantului,
pana si urmele vantului.

Numai stelele, stelele n-au caldaram,
nu lasa umbra pe nici un taram
Ah, stelele, stelele!...

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa-ti Sufletul Sa Zboare

Nu lasa nici o intristare,
Sufletul sa-l ingradeasca,
Lasa-l liber ca sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.
Nu lasa nici o durere,
Sa te tina prea mult jos,
Te ridica cu putere,
Fii mereu mai curajos.

Nu lasa nici o minciuna,
Adevarul sa-l omoare,
Vorba dreapta, vorba buna,
Va ramane in picioare.

Nu lasa ca nici un spine,
In inima-ti sa 'ncolteasca,
Fa intotdeauna bine,
Si indeamn-o sa iubeasca.

Nu lasa ca negri nori,
Sa-ti intunece iar viata,
Vine soarele in zori,
Se apropie Dimineata.

Pan' la Marea Sarbatoare,
Duhul Sfant te insoteasca,
Sufletul lasa-l sa zboare,
Printre lacrimi sa zambeasca.

poezie de Marius Alexandru (4 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ma lasa sa-mi fie dor

Nu ma lasa sa-mi fie dor,
Sa plang la pieptul toamnei,
Ce o sa-mi stranga iute sufletul,
Sub cerul plumburiu si rece.
Nu ma lasa sa-mi fie dor,
Sa-mi lege inima in plete,
In pletele de vant nebun,
Ce sufla cu parfum de struguri.
Nu ma lasa iubirea mea,
Sa-mi poarte sufletul in ploaie,
Pribeaga sa oftez prin ea,
Sa numar lacrimile-amare.
Nu ma lasa in palmele ei reci,
Cu dansul frunzelor in gene,
Vreau mangaierea ta pe chip,
Cu dragostea de vara-aprinsa.
Nu ma lasa s-astept prea mult,
Sa prinda ea buzele mele,
In lamele de bruma si sageti,
Din fulgere ce crapa norii.
Nu ma lasa sa cad sub stele,
Pe piept de toamna aramiu,
S-adorm strigandu-te pe tine;
Nu ma lasa sa-mi fie dor!

poezie de Adelina Cojocaru (26 august 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat de vorba

Am stat de vorba cu o frunza
care mi-a spus c-ai plecat,
ca nici iubirea mea ascunsa
sa ramai, nu te-a induplecat.

Mi-a spus ca esti tot pe carare,
batandu-te cu atatea ganduri
si ca iubirea urmatoare,
nu ti-a scris cateva randuri.

Ca ai plecat, cá ea soarta
te lasa sa ratacesti nebun,
si niciodata pe pamant viata,
nu ne plateste, rau cu bun.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batranul

Parca citindu-mi gandurile.
Un batran imi sopteste:
"Iubeste si vei fi iubit"
E lucrul cel mai potrivit

Ce trebuie facut in viata ta,
Tinere! deschideti inima
Si lasa sa patrunda-n ea
Lumina ce iti daruieste cea...

Pe care sufletul tau a ales sa venereze
Lasa aerul in jurul tau sa vibreze
Si,tinere, nu-ti fie teama ca te va rani
Caci nu o va face de te va iubi

Imi dau seama, batranul intelept era timpul
Ce m-a invatat sa am rabdare
sa iti daruiesc tie cuvantul
Ce il creez eu prin visare

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste nocturna

Iat-o din nou venind
Cu al ei mers elegant
Parul negru ca un vid
Ondulatele-i suvite ma cuprind

Sunt neputincios
Si cum as rezista
Ce vrajitoare-n chip de zana
Ce fermecata stea

In ochi nu ma priveste
Ma simt neputincios
Nemarginit-a ei putere
Ma-neaca nemilos

Si-a trecut din nou
Ca vantul printre frunze
Din nou ma zguduie
Acele fermecate buze

Timpul revine la normal
Pasii-i nu lasa-n urma
Desertic nocturn bulevard
Nisipul isi aduna

Trec saptamani, trec zile
Iar cad in a ei plasa
Vrajitoarea apropiindu-se
Din farmec nu ma lasa

Pe aceeasi strada atat de-ngusta
Isi lasa iarasi vraja
Din nou priviri nu-mi daruieste
Decat a ei mireasma

Ce vrea ea oare de la mine
Un simplu, rece muritor
De ce ma-nlantuie-n zadar
Hipnotizandu-ma-n amor

Se uita in pamant din nou
Pierduta-n contemplare
Atat de magic interes
De-al vietii coridoare

-Da-mi pace zana mea!
Dispari si inima mi-o lasa!
Cate nopti sa mai indur?
Cu tine-n gand craiasa

poezie de Laurenţiu Bodişteanu (5 aprilie 2012)
Adăugat de Laurenţiu Bodişteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Pare simplu a iubi,
Oh! Misterul, asa este?
Oare ce se-asterne-n cale,
Un cosmar sau o poveste?

N-ar fi loc pentru iubire,
Daca nu am face loc,
Nu s-ar mai juca cu noi,
Daca n-am intra in joc.

"Blestemata fii iubire!"
Se aude peste tot,
Sentimentele din suflet,
Ei le baga, ei le scot.

Amarati, cazuti pe ganduri,
Multi se-ntreaba unde e,
Cel sau cea, ce-o sa aduca
Inteles in dragoste.

E o mica nebunie,
Sentimente sau capricii,
Dragostea prin dependenta
Face parte dintre vicii.

Si eu ma alatur voua,
M-as lasa, nu m-as lasa,
Nici nu stiu ce e iubirea...
Sa-mi explice cineva.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opriţi această frunză

Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne
Intreaga roata a lumii si fiecare pom
O simt ca mi se rupe din sange si din carne
Si mi se face mila de lume si de om.

Si mi se face mila de mine si de tine
Si frunza care cade ma-nebuneste iar
Si –apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine
Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar.

Si nu se mai intampla nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade in dulce hodoronc
Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte
Si fiecare fibra rasuna ca un gong.

Opriti pe creanga frunza, destul cu-atata toamna,
Destul cu-atata ceata si oameni neciteti
Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna
Sa stiu masura scurtei mele vieti.

poezie celebră de Adrian Păunescu din "Manifest pentru mileniul trei", vol II, ed. Eminescu, Bucuresti, 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picteaza-ma

Picteaza-ma... undeva departe fericita intr-un infinit de culoare.
Nu vreau umbre... doar eu, creata de mana ta subtire.
Mai departe... du-ma mai departe.
Desculta, pasind pe hartie
Lasa vantul sa adie, lasa-l te rog o clipa.
Arunca un fior, lasa sa curga din cer panglici de matase.
Suprinde-ma asa cum sunt.
Nici o picatura de culoare in plus.
Lasa timpul sa treaca printre maci.
Culorile vibreaza, se stramba de durere... prea multe vise de copila, mai picura niste lumina.
Acorda nuantele si contureaza-mi trupul.
Nu vreau sa ma recunoasca nimeni.
Doar tu sa stii ca-s eu.
Ce picura? Nu plange, sunt fericita... sunt fericita!

poezie de Lusiana Drăguşin (19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheata fierbinte

Ma apropii tacand
De fierbintele colt de gheata.
Eu clocotasc prin atingerea lui,
Dar el ramane rece si albastru intens.
Transparenta lui este sufletul meu.
Pe ochi m-i s-a lasat toamna.
Ascult clopotul,
Opresc ceasul de veacuri
Si ma duc...
In urma mea clocoteste
Singuraticul colt de gheata.
Poate, candva, va deveni o picatura
Si va cadea cu huiet
Acolo unde nimicul este tot
Iar totul este chemare.
Deci vantul si marea sunt frati.
Leagana-te, dar nu te lasa furat de valuri
Caci sufletul tau va ingheta.
Nu vreau sa te stiu o transparenta
Ci mereu un om!

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si... trec trecand trecutul

E noapte, e timpul sa incep sa scriu, sa-i scriu iubitei mele,
De cand n-am mai dormit nici nu mai stiu,
Cum trec tacute zilele.

Si trec trecand trecutul meu
Si dulcea amintire-a ta,
Tot trec trecand trecutul tau
Unde se duc, iubita mea?

Unde se duc, de ce alearga si de ce oare se grabesc?
Cat de departe vor sa plece oare, luand cu ele chipul tau ceresc?
Vor oare ca sa mi te fure?
Sa rupa lantul care ne-a legat nu vor putea si-or sa indure
Furia unui suflet de lacrimi innecat.

Le voi lovi lipsit de mila,
Cu valuri pline de durere,
Cu ura ce am adunat-o-n suflet
Le voi lasa fara putere.

Lasandu-le fara putere, se vor opri din goana lor
Si am sa pot sa fiu din nou cu tine
Iubita mea, caci te ador!

poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca din parc

Era aprilie... plesneau
De fericire muguri verzi!
Era în mai un soare cald
Doi tineri isi spuneau povesti!
Era in iunie si teiul
Se apleca spre banca-ncet
Şi incerca sa-i faca curte
Dandu-si un aer de poet!
Era în iulie caldură
Parca erai intr-un cuptor
Doi tineri se tineau de mana
Sa-si stinga-al inimii fior!
Era in august o iubire..
Isi lasa aripile-n jos
Septembrie incepe scoala
Ignora vara ce... a fost!
Octombrie isi lasa bruma
Peste gradini si amintiri!!
Noiembrie isi cerne ploaia
Peste paduri si pe câmpii!!
Decembrie inalta steagul
Cel alb... de pace-n sarbatori!!
Ianuarie ingheata lacul
Si pune totul sub ninsori!!
Si uite asa... intr-un tarziu
O banca singura in parc
Asteapta luna lui april
Ca pomii să-nfrunzeascăa iar!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crin suav

Delicat ti-e chipul pal,
Iara trupul ti-e de vant,
Nu te pleca peste mal,
C-ai sa cazi in vreun izvor!

Crin suav cu mici margele,
Esti frumos fara cuvinte,
Nu ai seaman pan' la stele,
Eu la Vegas te-as trimite!

Esti firav si ai finete,
Toata floarea a vestit,
Nu esti mandru-dai binete,
Dar de-o vreme te-ai prostit!

Ia mai lasa frumusetea,
Nu mai fi atat de tare,
Nu esti mandru-dar binetea,
Nu te face-asa de mare!

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciute albe

Mi s-a părut
cum din
– haos –
mă săgetau
priviri...

"N-ai cum să fugi!"
din foc
din apă
şi ţărână
te vei întrupa!

Ai milă!
flăcările-ţi fie...
nu o "vâlvătaie",
ci doar pală lină
împletire caldă
de lumină
pură.

Apa fie-ţi...
nu "mare sărată",
ci izvor de munte,
lacrimă curată
pe care drumeţii
osteniţi de cale
însetaţi...
ţi-l cată.

Şi ţărâna...
nu din – drum de oase –
ci dintr-o pădure
loc umbros
iarbă, flori
cânt duios...
cum doar frunza
ştie...
când furtuni străine –
vor cu duşmănie
pacea' însângera!
.............
Şi te-aş mai ruga...
să mă îngropi aproape
lângă codru des
şi izvor de munte
unde ciute albe
cu priviri senine
vor veni să bea
şi s-or adăpa
din inima mea,
din inima mea...

poezie de Valentina Becart din Două lacrimi de cer (22 decembrie 2008)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada printului nesarutat

Pe-un tarm de mare unde bat
talazurile verzi in spume
un tinar print nesarutat
cazu ca din senin la pat
de-o boala fara nume.
La mohoritul capatii
curtenii intrebara:
-Maria-ta, doresti tamii?
Vrei vinul viilor dintii?
Ori sabie de para?
Dar el tacea. Din cind in cind
ca-n somn parea ca geme.
Parada orelor trecind
cu fum si raze, rind pe rind,
calca faimoase steme.
Si dupa ani, un mag viclean,
cu barba lunga tare,
vesti intiiului curtean
ca printul e bolnav de-alean,
iar leacul- sarutare.
Atunci, pe chipul ars de dor,
pe gura lui ca lutul,
femeile cu pas usor,
ca lebedele care mor
cintind i-au dat sarutul.
Dar el cu zimbetul virgin,
fara-a privi la ele,
zicea:-Paharnice strain,
de ce stirnesti mereu cu vin
cenusa gurii mele?...
Apoi, cu ochii somnorosi,
flacai cu frunti ursuze,
razboinici mari si credinciosi
ca niste mindri chiparosi
l-au sarutat pe buze.
Dar el tintind mai sus de cer
o stema suverana,
zicea:-Straine cavaler,
de ce implinti acest hanger
in frageda mea rana?...
Tirziu pe timplele fierbinti,
pe fruntea de zapada,
calugarii cu ochi de sfinti
lasara negri si cuminti,
sarutul lor sa cada.
Dar el cu ochii mustratori
privind in zare muntii,
zicea:-Straini ratacitori,
de ce-mi saditi aceste flori
in straturile fruntii?
Femei, calugari si flacai
umpleau de lacrimi zarea.
Dar printul, cedru in vapai,
nu cunostea prin servii sai
ce-nseamna sarutarea.
Ci intr-o zi un trandafir
veghind ciudata-i boala
se scutura si din potir
cazu pe gura lui, ca mir,
o vesteda petala.
Atunci, inviorat la grai,
el zise cu uimire:
-Iubita mea, unde erai?
Primeste-acum, aici in rai,
inelul meu de mire....
Si ca un foc, pe gura lui
sfintita de placere
plutea sarutul nimanui
-acela care da oricui
odihna si tacere.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Cuvintele frumoase sunt frunze care cad,
O ploaie de matase, ce ne mangaie seara,
Cand peste strada goala, infiorat, vioara
Ne scalda cu iubirea dorintelor ce ard,

Nu-mi multumi, doar cerul in noapte iti saruta
Adancii ochi de patimi si pielea ta de jad,
Si gura ta de floare, inca nedesfacuta,
Si pleoapa ce tresare, pe perina ta, cald.

Vartej de intuneric din galaxia oarba
Ma zamisleste iata dintr-o tacuta stea,
Ca cerul sa ma cheme si dorul sa ma soarba,
In ploaia care cade pe frumusetea ta.

Ne asteptam de-un secol, si ne sfarama veacul,
Ne-amesteca tacerea in umedul nisip,
Singuratatea trage in inime cu arcul,
Pe strada unde inca nu s-a-ntamplat nimic.

poezie de Ion Vanghele (3 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adio tu !

Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare inchise triste garduri
Si nici nu o sa mai vi inapoi.

In prgul iernii absolute
Saruta-mi tampla alb balai
Si apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

De ce sa iti spun la revedere
Nu as mai avea nici un motiv
Adio drepturile isi cere
Caci te-am pierdut definitiv.

Si de la mine pan` la tine
Cuvantul insusi va ingheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.

Eu m-am intors inca o data
Voiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata ?
Parca a luat-o cineva !

Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte,
Iubita mea de peste timp.

Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.

Nici nu pot nimic sa iti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu numai nu
La adio tu !

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despartire

astazi ne despartim pe vecie
cum ne juram iubirea de veci,
plecata iti este inima tie,
plecat imi e sufletul din bratele-ti reci.

ma umplu de lacrimi si caut la tine,
pe unde esti, pe unde ai sa fii,
e bine totusi, iti spun ca e bine
ca nu am fost nebuni sa facem si copii.

atunci nu te mai puteam lasa,
atunci nu mai puteai sa ma lasi nici tu,
oricat ne e viata de frumoasa,
totul e bine cand se termina bine, nu?

plecat imi e sufletul din bratele-ti reci
plecata iti este inima tie,
cum ne juram iubirea de veci,
astazi ne despartim pe vecie.

poezie de Florin Deroxas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de urgenţă... naţională!

sunt cu nervii la pămant si tensiunea la cer
am draci si-i pastrez pentru ca sunt eficienti
ei nu lasa nici un task neterminat
ei nu lasa pe nimeni in viata
mai mult de o saptamana doua trei cinci
fix cand apare fericirea tu crapi
sau daca nu, crapa ea de ciuda
ca a venit prea tarziu sau prea devreme,
nu stiu, s-a incurcat in fusul orar,
dar ce mai conteaza atata vreme cat
esti sigur ca ai tras lozul si vrei
sa castigi si tu ceva o vacanta
in rai sau in iad este la fel de cald
dar in primul exista aer conditionat
de iubirea neconditionata
in al doilea focul arde etern
si ploaia este doar o conditie necesara
spalarii creierului aproapelui

***

aseară mi-ai spus ca-s frumoasa
dar asta nu rezolva problema incendiilor
stiu vina este un sentiment colectiv
si cu totii iubim normele de siguranta
dar ce ne facem cand in inima noastra
nu mai exista nicio iesire?!

poezie de Mirela Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!