Am Obosit De Vin, De Stele
Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care ma rasfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem sa vie.
Visez sa uit odata
Cuvinte, rânjet, gând
Si sa privesc în ochii de agata
Ca fiecare om de rând,
Chipul rasfrânt sa nu-mi mai vad,
Cu spaima mea si hohotul meu rece
Lânga un foc sa ma cuprinda somnul
Sub zarile cu margini de pamânt.
În sângele fecioarei purificat si dus
Prin trupu-i alb cu fragezimi de nea
Eu as simti cum cerul coboara lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Stiu: acest vis pamântul mi-l nutreste
Smulgându-mi dorul meu de infinit
Dar visul creste-n mine ca madulare grele
Am obosit...
...
Mi-a murit iubirea cu rânjet si stele
Înca din fesele inimii mele
Mi-a murit si-i strigoi si-n rastimpuri revine
Si tarus nu-i pot bate-ntre coaste la mine.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mi-a murit iubirea cu rânjet și stele
Încă din feșele inimii mele
Mi-a murit și-i strigoi și-n răstimpuri revine
Și țăruș nu-i pot bate-ntre coaste la mine...
catren de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt obosit
Sunt obosit de vinul care l-am băut,
Sunt obosit de gerul care m-a supt,
Sunt obosit de-un dedesubt
De tine doar, de tine doar știut.
Sunt obosit de Viața ce-am trăit,
Sunt obosit de Moartea ce mă cheamă,
Sunt obosit ca n-am luat în seamă
Că eu de tine, că tu de mine, ne-am rătăcit.
Sunt obosit de anii douăzeci,
De-un vis de-a pururi neîmplinit....
Dar, uite, ososeala a luat sfârșit,
Nu oboseala, iubirea e pe veci.
Când nimeni nu ar fi mai crezut
Că din Neant ai apărut.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obosit...
Am obosit si vreau să rătăcesc în uitare,
să nu mai știu nimic:
de ziua de mâine,
de lacrima ce s-a oprit undeva, pe sufletul meu,
de bucurie,
de tine viață chiar.
Am obosit și-mi pare
că sunt cu veacuri mai bătrână decât sunt,
povara anilor îmi pare grea
și-aș vrea să rătăcesc în nemurire undeva
C-am obosit
poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsa atomică
hai, nu plânge, vor mai fi eclipse
nu plânge, vor mai fi eclipse
vor mai fi eclipse
chiar mai grozave eclipse vor fi
la locul lor (?!) al eclipselor
de lună vor fi și oamenii printre care ne-am întâlnit
fiecare cu fiecare:
atom puțin obosit obosit obosit
cu atom aproape obișnuit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul meu a obosit
Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvășesc răzlețe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorință ce nu moare.
Se tot uită după noi întristata primăvară,
Nu putem să fim cu ea, este pentru-ntâia oară,
Privește cum stăm la geam, ne vede închiși în casă,
Ar dori să o-nsoțim dar necazul nu ne lasă.
Încă mai mocnește focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere lin mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viața ce mi-e hărăzită în restriște n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.
De a vieții frumusețe n-am să mă despart ușor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi îndrept pașii spre capăt,
De mă-mpiedic, mă ridic, dar iubirii nu-i pun lacăt.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghirlanda vocii în jurul marii ei splendori
Mai obosit decât credeam după această privire după acest refuz
Mai obosit decât seducătorul de fantome
Decât cuțitul care îți taie pulpa în patru
Decât nisipurile aurifere
Mai obosit decât lupusul privit în oglinzi
Decât sfâșietorul semnal de adio
Pe care navele îl trimit întotdeauna când prova se ridică în aer
Mai obosit după această privire
Decât curenții marini închiși în vasele de cleștar
poezie clasică de Virgil Teodorescu (1937)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt obosit
Sunt obosit, asta-i clar,
Într-o zi, fiecare om ajunge să fie obosit.
De ce-s obosit, habar n-am:
Oricum, dac-aș ști, asta nu m-ar ajuta cu nimic
De vreme ce oboseala e mereu, mereu aceeași.
Rana doare cum doare,
Fără nicio legătură cu cauza care a produs-o.
Da, sunt obosit,
Și-întotdeauna surâzând abia perceptibil
Acestei oboselii care nu e decât:
În trup o nevoie de-a dormi,
În suflet o dorință de-a nu gândi
Și, ca o încununare, luxul de-a nu avea speranțe.
Sunt inteligent, iar asta-i totul.
Am văzut multe și-am înțeles multe
Din cele ce-am văzut.
Și mai există-o anumită plăcere pe care oboseala
ne-o oferă,
Cum și sentimentul că, la urma urmei, capul folosește la
ceva.
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "A Little Larger Than the Entire Universe: Selected Poems Paperback" de Fernando Pessoa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Leul alizeu
A obosit bătrânul leu
să poarte-atâtea lupte,
și nu mai e la apogeu,
cu lauri să se-nfrupte.
Se odihnește-acum, e trist,
retras din viața-i dură,
nu e nici laș, nici defetist,
e doar sătul de ură.
A obosit și nu mai vrea
iubirea agitată
a celei care-a fost cândva
leoaica adorată.
Privirea lui ce strălucea
fixează calm pământul
ce, într-o zi, îl va-ncăpea
și îi va fi mormântul.
Doar gândul lui, mereu la ea,
o mai aduce-alături
exact așa cum o știa
din vechile desfături.
A obosit bătrânul leu,
dar încă o iubește
în visul lui, ca alizeu
ce tainic îi grăiește.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învins !
De mult înstrainatul
De-abia ce ti-a sosit,
Asterne-i, mama, patul
Sa doarma dus baiatul
Bolnav si obosit!
Batu el multa cale
De când te-a parasit...
Învins de dor si jale
Pe prispa casei tale
Se culca obosit...
Ci nu-ntreba: pe unde
A fost si ce-a gasit?
El rana-si va ascunde
Si nu-ti va sti raspunde
Decât: - Sunt obosit..
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obosit
Am obosit să-mi plâng iubirea
În visuri așezate în poeme,
Căutând să-mi alung durerea
Ce-n suflet începe a-mi geme.
Dar toamna gându-mi cuprinde
Și-n nostalgii mă poartă de zor,
Ochii-mi plânși îmi surprinde
Și mi-i zvântă cu-al vântului dor.
Și-mi adie și prin păru-mi lins
A vremii necruțătoare trecere
Și dorința din cuvântu-mi stins
Se cuibărește-n mine în tăcere.
M-aș culca pe-o frunză ruginită
Căzută lin din ramura unui alun,
Dar inima mea e prea obosită
Și mi-e teamă că-n vis o s-apun.
Am obosit să mai scriu de iubire
Să visez la ce nu va fi nicicând,
Voi pleca cu toamna-n neștire
Să-mi odihnesc trupul în pământ.
poezie de Camelia Boț (13 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Am obosit atâta gândind cum gândul meu...
Am obosit atâta gândind cum gândul meu
Nu obosi să-ți fie doar ție închinat.
Cum singur nu-mi curm traiul acesta blestemat,
Să scap de apăsarea oftatului meu greu?
Cum - lăudându-ți chipul și zâmbetul anume,
Și buclele, și ochii la cari mă tot gândesc -
Nu-mi ostenește graiul, nici vorbe nu-mi lipsesc,
Că pot o zi și-o noapte să te mai strig pe nume?
Cum pașii mei au încă puterea să-nsoțească
Mereu și-oriunde urma și umbra-ți îngerească,
Pierzând zădarnic viața spre-a inimii ruină?
Și dacă stric atâta hârtie și cerneală
Scriind de tine; dacă într-asta-i vreo greșeală,
De vină e Amor, nu arta mea-i de vină!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Obosit de-a ști atâtea și mai obosit de-a le lămuri, invidiezi pe Jupiter c-a-nlocuit prin trăznete cuvintele.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Muntele nu ne-a obosit niciodată. Ne-au obosit doar clipele lungi de așteptare și incertitudine când cercetam crestele din spatele cărora trebuiau să apara confrații din alte echipe.
citat din Mircea Noaghiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce m-a obosit, adeseori, în relațiile mele cu femeile, e faptul că fiecăreia dintre iubitele mele (cele care merită osteneala de a fi numite astfel) a trebuit să-i fac o educație, ca să fie în stare să discute cu mine.
citat din Alfred de Vigny
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a obosit cuvântul...
Mi-a obosit cuvântul și-n tăcerea sacră,
Privește cu ochi triști voința ce masacră
Și vis și bucurie și vers înflăcărat,
Și șade-ngenuncheat, tăcut de-mpovărat.
Și-atâtea răni pansase în versuri zâmbitoare,
Și n-a spus niciodată că și pe el îl doare
Și sufletul și fila și soarta ce pălea
Într-o revoltă mută că-i strâmbă, da de rea!
Mi-e istovit cuvântul și-l las să stea cuminte,
Într-un ungher ascuns, golit, fără veșminte,
Să-și bandajeze suflet și răni să-și oblojească,
Că e așa mâhnit, de nu vrea să-mi vorbească...
Mi-a obosit cuvântul... retras, cu slăbiciune,
Îl mângâi ca o mamă, și spun o rugăciune,
Să-i dea Domnul speranță și zvâc animator,
Să-l scot din letargie că făr* de el, eu mor...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obosit de-atâta vreme
A văzut lumina zilei
cu optzeci de ani în urmă.
Azi, prizonier al milei,
glasul lui nu mai răsună.
Obosit de-atâta vreme
petrecută pe pământ,
De moarte el nu se teme,
cum nu se teme de vânt.
Un unghi drept este bătrânul,
orientat către pământ.
Caută cu ochii drumul
care-l duce spre mormânt.
Părăsind lumina vieții,
intră în altă lumină.
Lumina Eternității,
unde-i liniște deplină.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Am obosit să fiu un nimeni
Am obosit să fiu un nimeni
În ochii unui NIMENI.
Doresc să fiu un CINEVA
În sufletul CUIVA.
Ba, pot
- Nu poți,
- nu ai cum,
- vino cu picioarele pe pământ,
- nu ai voie,
- visezi,
- cine ești tu?
Atâtea roți
Se-nvârt pe drum.
Am și eu un cuvânt:
Nu mă predau de bunăvoie.
Iar tu, trișezi
Și n-ai nici un atuu!
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirii nu-i pun lacăt
Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvășesc răzlețe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorință ce nu moare.
Încă mai mocnește focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere tot mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viața ce mi-e hărăzită în restriște n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.
De a vieții frumusețe n-am să mă despart ușor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi duc pașii pân* la capăt,
De mă-mpiedic mă ridic dar iubirii nu-i pun lacăt.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi de dincolo de moarte,
ocrotindu-ți fiecare respirație.
Te voi alinta în räcoarea dimineții,
sărutându-ți tălpile pline de rouă.
Te voi iubi de dincolo de stele,
desenându-ți chipul în inima mea.
Te voi adormi în brațele mele
când obosit, îți vei așeza gândurile în suflet.
Te voi mângâia pe creștet
când deznădejdea îți va cuprinde cugetul.
Te voi iubi, de dincolo de viață
dăruindu-ți fiecare bătaie de inimă
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Găsește-mă ascunsă-n stele
Închide ochii să mă vezi
Iar gândul tău să mă cuprindă
Sunt adierea din verzile livezi
Mireasma ce intră incet în tindă
Nu am plecat nu am pierit
Eu te sărut in fiecare dimineață
Tu esti prezentul meu din răsărit
Eu rază dătătoare de speranță
Si nici uitarea nu ne-a despărțit
Adevarat am obosit călătorind
Pe scara vieții puțin am poposit
Tu ești vîrstă spre mine venind
Strâns la piept ca pe un șal
Pastez iubirea vieții mele
Oprită pe-o margine de mal
Găseste -mă ascunsă -n stele
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!