Voievod ucis

Femei îngenuncheate şi-un cap bărbos pe tavă.
Al lui Ioan Cumplitul? Al lui Mihai Viteazul?
În zare, stol de corturi şi oameni fără slavă
Adapă cai focoşi, unde luceşte iazul.

Turbane roşii, coifuri şi suliţi. În ţărână,
Un leş umflat din care lupeşte se hrănesc
Dulăi. Deasupra, luna, rotundă ca o mână,
Înalţă-n peisaj alb buzdugan domnesc.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog la focul veşnic de lângă statuia lui Mihai Viteazul din Cluj-Napoca

- De ce-i trist Mihai Viteazul,
Doar îi arde mereu gazul?
- Tocmai asta-i tevatura:
I-a venit şi lui... factura!

epigramă de Efim Tarlapan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia ţăranului în care mocneşte revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simţ ascuţit şi realist în existenţa socială a satului.

George Călinescu în Opinii despre romanul Desculţ (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema soldatului

femeia lui era frumoasă
ca un final de luptă
fără învinşi, învingători
fără drapele trase
pe cranii de cai
fantasma lui purta pantofi
cu tocuri verzi, înalte
cât arborii sequoia
şi-un şal alb
pe umerii-i timizi
de înger fără aripi
neprigonite uitări
cădeau peste ea
şi-n frunte de mesteceni
sfâşiaţi de un dor ancestral

iubita lui era dilema
chiar îngerul din el

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De jos, din marginea satului, ruinele unei cetăţi romane le spuneau din ce viţă îşi trag neamul; iar în faţa lor, peste zăvoaiele de plopi şi sălcii de pe malul Dunării, se întindea câmpia, pe care, cu trei sute de ani înainte, Mihai Viteazul, spărgând duiumul oştilor turceşti şi, ca o vijelie năprasnică, spulberând steagurile verzi de pe pământul ţării lui, gonea dâra de sânge şi de turbane risipite până-n văgăunele Balcanilor.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Desa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

Azi am bătut cu talpa în pământ
Şi nu mi s-a răspuns nici un cuvânt.
Slăvile le-am lovit c-un stol
Şi-au răsunat a gol.

E gol ţinutul; pare goală faţa
Acestei lumi pe care-o sorb într-una,
Şi-mi pare fără sâmbure chiar ora
În care mi se clatină sub frunte luna.

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui N. Iorga după ce s-a jucat piesa Mihai Viteazul

La Turda te ucise Basta!
- O, prea slăvitule erou! –
Dar, mort, te-a urmărit năpasta,
Căci Iorga te-a răpus din nou.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lunii pline

Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopţilor cu stele,
Luminează drumul vieţi mele
Prin astă lume-ntunecată...

De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopţilor cu stele.

Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.

rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Era ea,
sub clar de lună;
plângea,
iar el
îi aspira lacrimile.

Smulse o pană din aripa lui
şi îi cusu rănile sufletului
cu fir alb de fericire.

Deodată chipul ei
fu brăzdat
de lumina caldă
din privirea lui.

Luna întinde o mână,
îi apucă cu două degete
şi îi ridică în slava Cerului.

De atunci
luna
îi poartă pe umeri.

poezie de Iulia Pascaru
Adăugat de Iulia Pascaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul şi porumbeii

Un bătrân, în parc, pe-o bancă
Stătea şi în jur privea
Porumbeii cum se joacă
Şi de el s-apropiau.

Stoluri mari, în zboruri line
Pe deasupra lui zburau
Şi din stol la dânsul vine
Şi din mână-i ciuguleau.

Un copil isteţ din fire,
Zâmbind îl privi mirat
Cum din stol în cap îi vine
Plată câte-un băligat.

Văzându-i moşul mirarea
Se destăinui cu foc:
- Ca şi politicienii
Ambii fac acelaşi joc.

Jos, din palmă îţi mănâncă,
(Vorbe multe nu încap)
Dar cu cât mai sus se urcă,
Ţi se baligă pe cap.

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul de la Torda

Capul lui Mihai Viteazul de la Torda se ridică,
Şi întreabă de ce ţara a rămas aşa de mică
Şi Câmpia Tordei triste îi răspunde lui cu jale:
"Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei-Tale!"

Nu mai acuzaţi străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează ţara cu guverne provizorii,
Eu atât aş vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuşi, unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?

Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuşi, unde-au fost ai noştri, şi atunci, şi-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân' la gâtul voievodului de ţară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?

Capul lui Mihai Viteazul ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc şi mă mai mânii:
Totuşi, unde-au fost românii? Totuşi, unde sunt românii?

poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se culcă lângă omul ei, pe mâna lui, lângă pieptul lui. Îi auzi inima bătând. O ascultă. Şi i se păru că a pătruns chiar în inima lui şi că e gata să adoarmă chiar în inima lui.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea de viaţă

intră cu bocancii pe gresia albă
în bucătăria unde luna s-a trântit
pe un geam deschis într-un amor
clandestin şi postmodern
stătea cu berea în mână cum
văzuse în filmele la televizorul
alb-negru cu lămpi
prăjise o bilă într-o lingură
cu bricheta zippo furată
de la magazinul de vechituri şi
acul seringii îl lucrase ca într-un film
a simţit focul din măruntaie cum urcă
în creierul lui care se micşorează
pe zi ce trece
aşa citise într-o revistă sau ziar

privea ceasul popeda de la mână
primit de la bătrân înainte
de a se căra în altă lume

taică-său fugise să nu muncească
la colhozul din comună şi
el prăjea bile şi se injecta de două
trei ori pe zi pentru a ieşi deasupra
din mâlul care-l trăgea dincolo

luna se reflecta pe sticla lui
fix în berea lui neagră
cu nonşalanţa unui corp ceresc
care alimentează mintea poeţilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul e darnic. Dăruie fiinţei noastre, de gând şi de văzduh, înveliş de ţărână.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde e mormântul lui Bălcescu?

Fiecare bob de grâu din ţara mea e rodit din
Bălcescu.
Fiecare fir de praf din ţara mea se numeşte
Bălcescu.
Zâmbetul lui luceşte în fiecare atom de lumină,
Vocea lui Bălcescu murmură în Dunăre, în Argeş,
în Olt, în Prut.
Plămânii lui sunt găuriţi de fiecare picătură a
ploii de toamnă.
Inima lui nunteşte cu-a lumii mireasă.
Şi renaşte în fiecare fir de iarbă primăvăratecă,
Soarele şi Luna îi tot ţin cununa.
Munţii cădelniţează şi azi pentru vânzătorul de
ciuture,
Păsările-i cântă-mpreună cu Iancu,
Stelele sunt aprinse din speranţele lui.

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare cu ale lui

Masă mare, lume bună
Şi taraf de chef domnesc
Se prind unii-n joc de mână
Alţii tot ce prind, halesc!

epigramă de Mihai Batog-Bujeniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot, oricât de tare mi-ar fi plăcut rolul, să rămân toată viaţa «Mihai Viteazul». Şi una din satisfacţiile pe care mi le-a adus «Mihai Viteazul», a fost aceea că nimeni n-a spus că semăn cu «Decebal»...

citat din Amza Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet aviar

Lăstuni şi alte păsări zburătoare
planează-n cerc primăvăratic;
clipind din pleoape roşii de jaratic
scrutează înălţimi ameţitoare.

E soarele mai pal şi mai tomnatic,
dar cu razele-i scânteietoare
aruncă unda lui mângâietoare
peste zboru-nalt şi acrobatic...

În crepuscul, ceru-i cam apatic,
văzduhul e-ncărcat cu văl de nori,
pe-nserate trece un cârd de ciori

şi-un sumbru stol de corbi croncănitori,
ce-şi caută năuci un alt sălaş;
în pădure... mai departe de oraş.

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculată din patul ei, împărăteasa se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghea, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicii durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umeziră şi o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreaţa ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, şi împărăteasa făcu un fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii. Împăratul surâse, soarele surâse şi el în înfocata lui împărăţie, chiar stătu pe loc, încât trei zile n-a fost noapte, ci numai senin şi veselie, — vinul curgea din butii sparte şi chiotele despicau bolta cerului.

Mihai Eminescu în Făt-Frumos din lacrimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În măceşii roşii

În măceşii roşii, în mătasea porumbului,
În coaja mesteacănului, în măceşii roşii,
În toamna cu vulpi roşii văd părul iubitei,
Numai părul iubitei.

În despletirea pădurilor, în despletirea cocorilor,
În despletirea amurgului roşu, în nori,
Văd părul iubitei, numai părul iubitei
În vulpile roşii ale toamnei.

poezie celebră de Zaharia Stancu din din volumul: Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scutul

Acest scut mi-e cunoscut
de la un necunoscut
din mileniul trecut;
I-o fi fost de trebuinţă
celui întru nefiinţă
şi care s-a dus călare
dincolo de timp şi zare?
Ori poate-au făcut popas împreună
sub ploaia de stele şi lună?

Această aburindă ţărână
pe care eu o ţin în mână
poate nu e altceva decât
sufletul lui şi atât.

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!