Ontogeneză

am tâmple-nvăluite
de amintiri cărunte
mi-s buzele muşcate
adesea de tăceri
pe-un umăr rezemată-i
privirea ta fierbinte
pe celălalt respiri
mlădiţe de-adieri

ţi-aş spune vorbe multe
împrăştiind cuvinte
ţi-aş scrie-un alt poem
'n-amurgu-mi răvăşit
dar frunza raţiunii
mă roagă-ndurăminte
iar cea care te simte
din freamăt s-a oprit

din salba mea de fapte
ce-n clipe mă flatează
un freamăt de iubire
pe gânduri mi se-aşează
şi-n zimţi sau foaie lină îţi ţes fotosinteză
când sufletu-mi albeşte
pe-un ram de-ontogeneză

ce dans în jurul meu
mirată-s oarecum
se scutură copacii
de muguri şi de sâmburi
prin ani de tâmple coapte
ascund într-un album
vreo sută şaptezeci...
şi multe... anotimpuri...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş scrie pe-un colţ de stea

Dacă luna m-ar lăsa
Ţi-aş scrie pe-un colţ de stea
Despre vise, despre frici,
Despre ce mai e, pe-aici.

Despre zboruri şi căderi,
Despre cum n-am fost nici ieri,
Despre rugi şi întâmplări,
Deziluzii şi frustrări,

Despre cum în lung nu-i lat,
Oricât de mult am umblat.
Iar atunci când mi-a fost greu,
M-a-ndrumat doar Dumnezeu,

Fiindcă-aşa m-ai învăţat,
Pân' din cer ţi-ai făcut pat,
Şi la EL te-ai înălţat
S-ascut dor, reverberat.

Ţi-aş scrie pe-un colţ de de stea
Despre toate, maica mea!
Tu să-mi scrii pe-un colţ de vis:
Cum ţi-e, mamă'n, paradis?

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş spune

Ţi-aş spune că te...
Dar sunt prea emotiv.

Ţi-aş spune că te...
În orice décor întâlnesc.

Ţi-aş spune că te...
Fără teamă de consecinƫe.

Ţi-aş spune că te....
În această viaţă.

Ţi-aş spune că te...
Chiar de n-ai să-mi răspunzi.

Ţi-aş spune că te iubesc
Într-un fel nou, absolut.

Ţi-aş spune că te...
Dar mi-e teamă că şi tu...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem necrolog

Ţi-aş mai muri din când în când pe prag
Sculptându-te în palma mea femeie,
Ţi-aş mai picta pe pleoape curcubeie,
Culcuş ţi-aş face-n scorbură de fag.

Ţi-aş mai cânta ca un ieşit din minţi
Cu un sărut pecetluindu-ţi tâmpla,
Şi-aş învia în zori de zi la simpla
Atingere a sânilor fierbinţi.

Te-aş nemuri în versul meu olog
Oximoroni arzând pe-un rug albastru,
Din şoapte ţi-aş zidi pe ape castru
Dorinţele punându-le zălog

Şi-n timp ce-ţi fluturi zâmbetul ca steag
Te-aş răstigni plângând pe-al nopţii prag.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de multe

Ţi-aş spune-o mie de poveşti
Dar nu mi-ar fi de-ajuns cuvântul
Să îţi explic ce simt, ce-mi eşti
Şi-atunci mai povestesc cu vântul

Ţi-aş tot şopti, noaptea, în taină,
Poveşti de-amor, iar din săruturi
Ţi-aş îmbrăca trupul cu-o haină
Cu-atingeri fine, ca de fluturi.

Ţi-aş spune-n vers, în poezie,
În felul meu, cam tot ce simt,
Dar vorbele care-ţi plac ţie
Din alte guri vin, chiar de mint.

Atât de multe ţi-aş fi spus
Şi-n şoaptă te-aş fi mângâiat,
Dar n-am putut! Mereu te-ai dus,
Iar eu nicicând n-am terminat.

Şi din povestea începută
Mă-ntreb de-ai auzit ceva,
Fiindcă urechea ta ascultă
Un nu ştiu ce, altundeva...

24.04.2018

poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

C.V

mult prea mică
pentru cuvinte mari
mult prea mare
pentru voroavele mici
cresc tăceri
freamăt cu freamăt
prinsă în bătaia gîndului
încotrova la răscrucea
dintre vuietul inimii
şi
mirarea întîmplărilor
rotundă mi-ascult
aşteptarea...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un freamăt blând

Un freamăt blând
Un zbucium greu frământă lumea,
Da-n întunericul ei gros
Nu vede ce aproape-i vremea
Venirii lui Isus Hristos.

Un freamăt blând îngână şoapte
Ce-n "noapte"-s greu de desluşit
Şi gânduri de "lumină" coapte
Lucesc în suflet, năbuşit:

- "E vremea vremii îndepărtate
Ce-n Adevăr s-a proorocit!"
Dar vrem noi oare-a ne desparte
De tot ce ne-a îndobitocit?!

Ne vom ţinti spre Miel privirea
Sub steagul Lui de biruinţă
Ca să-I întâmpinăm venirea
Cu un grăunte de credinţă?!

Vom căuta pe-al nostru Mire
Până-n "Palatul Lui ceresc"
Făcând dovada de iubire
La toţi ce-n noapte ne rănesc?!

Un freamăt blând adie şoapte
Trădându-I dragostea, "Mireaso"!
Lumina-I dulce îmbie-n noapte:
-Trezeşte-te acum, "Aleaso!"

01/03/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt

Zbor de vise prind în noapte
Mă ascund în vraja lor
Tu mă chemi printre păcate
Iar eu vin... îmi era dor

Te ating, sărut pe umeri,
În oftatul tău mă pierd
Când bătăi din piept îmi numeri
Şi mă laşi să te dezmierd

Îmi aluneci lin pe piele
Iar eu tac pe trupu-ţi cald
Mâinile-mi te vor doar ele
Şi prin suflet mi te scald

Mă iubeşte pe un freamăt
Ce se naşte când respiri
Pierde-mă în al tău geamăt
Şi-n dulceaţa din priviri

Hai să ne iubim o vreme
Poate-n ea ne vom uita
Doar noi doi, nişte poeme,
Ochii mei... privirea ta

poezie de Adi Conţu (4 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ţi-am spus

Eu nu ţi-am spus, tu poate însuţi ai aflat,
cu chipul tău în palma dreaptă am plecat.
Era-n apus, dar sigură-s că, nu ţi-am spus,
că ochii mei prin ochii tăi lumin-au plâns.

De ţi-aş fi spus că-n piept mi-erai ecou,
bătând cu freamăt şi iubire-n mut tablou,
m-aş fi temut că plec ocult, luând cu mine,
şi inima şi vasele-ţi fierbinţi sangvine.

Era-ntr-o iarnă, cred că încă eram iarnă,
mă dezgheţai pe-ncheietură, mai cu seamă,
Eu nu ţi-am spus dar, ar mai fi ceva de spus,
sărutul tău se zbate-n pulsul meu... redus

De ţi-aş fi spus c-omătul de cuvinte doare,
aş invoca motiv stocastic: pura depărtare,
dar fenomenele nu-s însuşi anotimpul dalb
mă-ntorc curând, cu chintesenţă, să te-mbrac.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de-mprumut

Ţi-aş spune:"Te iubesc!", dar te-aş minţi,
Iubirea o întâlneşti în orice zi!
Îţi fură mintea c-un surâs ştrengar
Şi-o porţi un anotimp în buzunar,
Sau la rever, de nu e cu împrumut,
Te bucură o vreme... şi atât.

Dar ce să faci când vorbe nu s-au scris
Şi când ce simţi e pur şi interzis
Şi-un simplu*te iubesc*nu e de-ajuns
S-arate cât în suflet ai tot strâns?
Cum pot două cuvinte de-mprumut
Să dovedească-al inimii tumult?

Ţi-aş spune:"Te iubesc!"... dar am să tac.
Decât cu vorbe simple să te-mbrac
Şi-un muritor din zeu ce-ai fost să fac
Mai bine te alung... Apoi mă-mbrac
În haina trubadurilor pribegi,
Al căror glas n-ai vrea să-l înţelegi.

Şi-n lume voi porni, mustind de dor,
Să cânt iubirea mea şi-a tuturor.

poezie de Luiza-Adriana Grama
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot să te respir prin mine

Dacă ţi-aş spune că te iubesc
şi aş ruga frunzele să mai aştepte
şi ţi-aş atinge părul cu mâinile disperate,
aşa, să simt mirosul tău prin adierile toamnei,
să simţi întârzierile din mine,
m-ai crede fără să eziţi?
Dacă ţi-aş spune de inima mea slăbită
ce bate numele tău de floare,
şi încă ticăie asemeni unui ceas adormit,
şi oxigenează rătăcit sufletul meu,
să pot să te respir prin mine în dimineţile noastre
când ne îmbrăţişează lumina lumii
m-ai ocroti renunţând la părăsire?
Tu ştii ce tristă este singurătatea nopţilor
fără iubirea ierbii, fără anotimpuri,
fără soarele lumii, de vezi cărucioare plimbând
amnezia într-un spital final,
unde nu mai sunt cărţile şi pipa,
nici mirosul cafelei noastre din iubire,
eu privind în gol prin ferestrele ferecate
pe care pictez amintirile noastre.
Cum tu eşti urma mea pe nisip,
o zână cu tâmple de zăpadă,
şi nu aud, şi nu simt temperatura noastră.
Dacă ţi-aş spune că florile mele nu au vârstă,
că ele vor pleca odată cu noi,
că vocea ta tăcută se vede prin pupile,
că fiecare pas al tău este în mine
şi nu pot înţelege viaţa fără tine,
crede-mă, nu renunţa la mine!
Dacă ţi-aş spune, acum,
când frunzele ne mai aşteaptă
că sigur vom păşi în doi, în altă viaţă?

poezie de Nicolae Nistor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cărţile pe faţă

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
C-am revenit din clipe ce au inclus tăceri
Şi-am limpezit trăiri, izvor de suprafaţă
În anotimpul ochilor deschişi pe-un "altminteri"

De-ar crede lumea că visez doar inimioare
Şi-am fluturasi şi îngeri, teanc, sub cap
Aş râde, cutezând să spun - Nebuni sub soare
sunt mulţi! "Zeloşi", iubind c-un handicap!

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
Să spunem tuturor, cum e firesc, cât te iubesc
Că nimeni altul, astfel nu mă mai răsfaţă
C-o voce-ascunsă-n adevăruri ce-mi grăiesc

De-aş căuta surâsuri coborâte-n mare
De te-aş ciopli pe-un val, cu dălţi de dor
Aş da verdict iubirii-o nouă antamare
Te-aş ridica, pe veci, la rang de comodor

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
Nu mi-e ademenirea rost pe-un liberconsimţit
Ţi-aş contura prin gesturi, ultima postfaţă
Cu anotimpul mâinilor-zefir! Ce te-au simţit

La tâmple port pigment! De ani prea mulţi
Şi-am riduri ce-s pictate... Ici şi colo...
Dar îmi săruţi surâsu-n buzele-ţi fierbinţi
Şi-am vocea decriptată-ntr-un tremolo...

.................................................

Hai de jucaţi, cum spun, cu cărţile pe faţă
Trişând, pierdeţi din start fără s-aveţi atuu
Mizând la cacealma, c-o mimă de paiaţă
Aveţi un as-iubire! pe-un pont de supérfluu

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de primăvară, Nouă

În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe şi-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!

La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Îşi flutură altiţa păşind cu mlădiere,
Şi-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foşnind psalmodiere.

Pe glezne înfăşoară canafi, din ierburi crude,
Desculţă se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Şi-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.

Copila-anotimp răsare şi apune
Îşi împleteşte frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.

Mângâie-o rază blândă'ncropită din senin
Alint-un zbor de fluturi şi piaptănă lumina
Se-apleacă grijulie spre solul ebenin,
Şi-şi scutură din palme, cu graţie, sulfina.

Ne curge seva-n vene din reavăn şi-nfrunzit,
Recidivăm în toate c-un crud şi'un ne-ntinat
Natura se întreamă pe-un trup de compozit
Când viaţa ni se-ntoarnă în timp predestinat.

C-o primăvară veche, dar una-atât de Nouă,
Cu iz de sărbătoare pe-un trup de-alt anotimp,
Te-ademenesc, iubite, cu vise pe din două
Îmbracă-mi primăvara, cât încă mai e timp!

poezie de Iolanda Şerban (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş mai spune

Ţi-aş mai spune în miez de seară
Domnule cu ochii trişti
Să nu bei cafea amară,
Doar ca să ştii că exişti...
Bea roua fierbinte a vieţii
Şi admiră îndrăzneţ
Fiinţa caldă a dimineţii
Şi iubeşte fără vreun preţ....
Ţi-aş mai spune în prag de toamnă
Să priveşti cerul mai des
Iar... De alţii te condamnă
Spune, simplu: ~mulţumesc!
Dacă vântul îţi trimite
Şi stropi de ploaie pe chip
Tu, fără vreo rugăminte
......
Încearcă să mai zâmbeşti
Şi aşa simţi că trăieşti!

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ratină de gând

ramură-nflorită-n gând
eu tot tac şi tac şi ascult
muguri cruzi în pulsul fin
răzvrătindu-şi rod divin

vântul volnic şi vorace
fremătând culori opace
prin horbota-i abisală
mă ridică mă coboară

pe-un ponton la cap de lume
fluturi albi orfani a/nume
însoţesc în zbor plăpând
vis de aripi vis fecund

persuade-n tâmple albe
ninşi mi-s anii unor fapte
înfior în văi cu plângeri
dor redeşteptat de îngeri

ramură-nflorită-n piept
eu tot tac tac şi aştept
maturata clipă-n care
dragostea va fi splendoare

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mierea mea, amarul meu

Dacă prin capcana sorţii
Te-ar zdrobi un curcubeu,
Dragul meu, tu, chinul meu,
Aş jeli în poala morţii.

Dacă m-ar goni pizmaşa,
Şi m-ar vinde unui rug,
Eu în lacrimi care curg
Ţi-aş spăla de dor, cămaşa.

Apoi aş porni bolnavă,
Dragul meu, tu, chin dulceag,
Să te-adun din lut beteag,
Aş trudi precum o sclavă.

Te-aş clădi printre pustiuri,
Raiul meu, destinul meu,
Şi ţi-aş săruta mereu
Peticelele în râuri...

Ţi-aş reda privirea verde,
Te-aş restrânge din bucăţi,
Aş ciopli cu şapte dălţi,
Mâna mea să te dezmierde.

Ţi-aş face proiect de suflet,
Dragul meu, croitul meu,
Cu forţă de semizeu;
Da urgent, într-un răsuflet.

Ai fi gata prin răsfrângeri,
Dragul meu, suspinul meu,
Te-aş iubi cum ştiu doar eu,
Sub aripile de îngeri.

Şi de-ai mai pleca, în fine...
Mierea mea, amarul meu,
Printr-un tainic procedeu
Te voi zămisli din mine.

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alungarea din mine

Te-aş alunga din mine ca pe-o necesitate
Ţi-aş face-ngropăciune cu popi şi parastase.
În gând ţi-aş da pomană din vieţile rămase,
Şi-ntreaga veşnicie ţi-aş umple-o de păcate.
Sau te-aş schimba la târguri pe voaluri de mătase,
Sau amanet în vamă pentru eternitate,
Urându-ţi toate cele de neam şi sănătate.
Să nu mai ştiu de tine, pe-un vis de şase şase,
Să-mi fii cea mai iubire uitată dintre toate.
Tu cea mai grea povară şi cea mai neagră cruce
Să nu te pot încape, să nu te mai pot duce;
Să te mai las o viaţă fără identitate,
La margine de drumuri sub cerul în răscruce
Te-aş alunga din mine (măcar pe jumătate).

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut de maci

Înstrăinat de toate mă irosesc în gânduri,
Apusuri nesfârşite s-au învoit cu norii,
Caut petice de cer prin ceaţă de-anotimpuri,
Doar fluturii speranţei îmi mai alină zorii.

Te simt tot mai departe, însingurat şi trist,
Parcă-nadins te-ascunde perdeaua grea de fum,
Nici îngeri nu se-ndura, mă-ntreb de mai exist
În amintiri de cobalt sau poze din album.

Ne-am tot promis duminici cu vise şi iubire,
Dar s-a pierdut culoarea şi ultimilor maci,
Miroase a durere, a moarte, despărţire,
Plâng versuri necitite, te-ntreb cât vrei să taci?

Cad ploi de resemnare şi cresc lăstari de spini,
N-ai vrea să înflorească un curcubeu de flori?
Ţi-aş spune te iubesc cu lacrimă de crin
Şi ţi-aş picta un zâmbet în sute de culori.

Am destrăma tăcerea, risipa din trecut
Şi cu surâsul stelei ţi-aş reaprinde visul,
Un zbor de rândunele ar şterge ce-a durut,
Din dor, sărut de maci ar stinge tot abisul.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe nopţi

Multe nopţi am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopţi iar am uitat
Că visam.

Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.

Gânduri noi şi amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!

Te aştept demult să-mi iei
Doruri şi tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?

Multe visuri destrămate
Să le-adun nu pot,
Rătăcind înaripate
Peste tot.

Multe nopţi am ascultat
Toamna cânt de ploi,
Multe nopţi ne-am căutat.
Tot pe noi.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, dacă ţi-aş spune...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Ţi-ai frânge degetele-n mâini
Şi ţi-ai zdrobi privirea în perete,
Tăcând,
Şi poate
Mi-ai vorbi despre nimic
Uitând...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Mi-ai lăsa ochii să vorbească
Şi ţi-ai strânge sufletul în resemnare,
Ştiind,
Şi poate
Mi-ai cânta despre nimic,
Plecând...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Mi-ai curma dorul în răspunsuri
Şi ţi-ai opri ecoul în distanţe,
Simţind,
Şi poate
Mi-ai striga despre nimic,
Trecând...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Ţi-ai tăia partea din mine
Şi ţi-ai scurta vocea din cuvinte,
Ieşind,
Şi poate
Mi-ai ura despre nimic,
Fugind...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai... iubi?

poezie de Gab (23 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inuman de firesc

Aşa cum, în orice chemare instinctuală,
Se regăseşte primordiul oricărei căutări,
În memoria adn-ului din lumina virtuală,
Stau clipe nerostite de graţie sau resemnări.

Fremătând prin gânduri de sinceră mărturisire,
Amintirile vibrează cu sensuri depline
Pe măsura clipei de-mplinire-n regăsire,
Atunci când exersează gustul neuitării de sine.

Fiecare lucru sau întâmplare ne-aminteşte de-un gând,
Aşa cum gându-i o secvenţă de dorinţe izvorâte din trăiri;
În această interacţiune, ne ducem viaţa constatând
Că cea mai mare parte a ei o trăim din amintiri.

În încleştarea acerbă cu destinul rival,
Multe dintre amintiri se prăfuiesc;
Cu timpul chiuind în freamăt de val,
Totul se scurge inuman de firesc.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!