Poezia
scoasă din călimară era de iubire
altă poezie de amor
cerneala curge din belșug
literele apar scrise elegant
de peniță
poetul adună cuvintele
mirosul florilor de tei îi animă
cortexul cerebral - mirosul frumuseței îmi re
vine în minte - primele
versuri se leagă (?!)
păsările cu ochii întorși
se rotesc dea
supra apelor cu bărci
a bărcilor eșuate la mal
(?!) cuvintele spun: te iubesc
poetul le scrie atent cu iubirea
nu te joci
cerneala seacă subit
a ieșit un poem de dragoste (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Poetul
e o ființă iubită de zei
uneori e chiar un zeu
umblă cu versuri în gură
scrie și iubește
iubește ce scrie
câte
odată apucă să trăiască
viața lui boemă dusă
- n sărăcie cruntă
e magnific în tot ce scrie
poezia trans
formă universul în magie
adună grămezi de poezie
scrie pentru toana ta, cititorule
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele hibernale
Poetul nu scrie!
Poetul INSPIRĂ!
Eu nu pot
și nici nu îmi dă voie
respirația să folosesc în ceea ce scriu
cuvinte ca "oval" "curcubeu" "corb,"
"lacustre""somnoroase".....
Toate cuvintele pe care le-au folosit
respirațiile noastre
sunt indicii către cuvintele noi
către cuvinte hibernale!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai poetul...
Lumină în cuvânt
Și Nebunie-n gând,
Speranțe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.
Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-și patima
Scrie poetul.
Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.
Pe fila unui nor
Și-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete și mult dor
Scrie poetul.
Când este judecat,
Și toți îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Și scrie pe-un taifun,
Numai poetul...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Titlul meu fără cuvinte
Iubirea mea, dacă nu voi mai scrie,
Avându-te, măcar o poezie?
Căci tot ce-am scris în versuri, în trecut,
A fost pentru că nu te-am cunoscut.
Iubirea mea, și cine va să știe
Că zilnic ne vom fi o poezie,
Al cărei titlu numai tu-l vei pune,
Al cărei conținut când ți-l voi spune...
Secret, fără cuvinte, pe mutește?
Poetul nu mai scrie când iubește.
Poetul scrie doar când n-are cine
Să-i pună titlu. Eu te am pe tine.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cerneala din vechea călimară
se-ntinde la vorbă
și se pune pe caligrafie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia asta
e mult prea specială
are mirosul tău
curge ca sărutul
din fiecare noapte
înainte de culcare
ploaia asta trece ca o amintire
după ce plec în visare
te scriu cu aburi
ești un poem de dragoste
o ploaie aromată
cu esențe de pin și ghimbir
îmi vine să te sorb
de la gât până la coapse
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș scrie neîncetat despre călimară dar s-a terminat cerneala din călimară...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Haiku
poetul scrie
de Înviere poem
despre credință
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
îmi pasă de Dumnezeu
se întrebă poetul privindu-și
rănile în oglindă
cum stând cu capul în nori
se miră acesta
în mijlocul străzii fierbinți
bă bagă -ți mintea în cap
ești o clonă într-o masă a ideilor
își răspunse el
notând discuția
în inimă
închise ochii și lăsă păsările
să-i ciugulească cuvintele
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut și istorie
Ascult răcoarea dimineții,
un vânt îmi umblă-n plete,
prind cuvintele din zbor
în versuri, în sonete.
Un clopot așezat în turn,
Luna pe creste de Carpați,
vine mirosul de rășină
din codrii noștri fermecați.
Apar morminte părăsite,
istoria uitată a lor,
rămân și crucile pe gânduri,
timpul va fi aleator.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerneala nu scrie prin călimară...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-un petec de hârtie
O lacrimă s-a scurs în călimară,
Penița frântă n-a mai vrut să scrie,
Idila începută-n miez de vară
S-a stins în toamna rece și pustie.
Ardeau iubirile de-odinioară
Și le stingeam pe-un petec de hârtie,
O lacrimă s-a scurs în călimară,
Penița frântă n-a mai vrut să scrie.
Mi-e dor de sărutarea ta târzie,
Cerneala mirosea a primăvară,
Plângea romanța-n strune de vioară
Și liniște-mi găseam în poezie,
O lacrimă s-a scurs în călimară.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menirea Poeziei
Cu ce să-și scrie versul azi poetul,
Când Dumnezeul poeziei e-ntristat,
Când Muza, de-un război, s-a speriat
Și-atât de lunecos e a păși cu dreptul?
Poetul caută cuvântul ce-omenește,
Scrutând înalturi, ce veghează aștrii,
De grai cioplește lacrimile-așchii,
Să nu-ngreleze ochiul ce citește,
Poetul are frică de acel potop,
Ce-ncătușează visele dospite,
De parcă i-ar fi palmele-mpietrite
Și sufletul nu ar rodi vreun strop...
Poetul n-are dreptul la mâhnire,
Ca Muza lui să nu se plictisească,
De-aceea scrie "cu" și "din" iubire,
Ca fiecare vers să îndumnezeiască!
Și chiar de lacrimile dau în rod,
A sufletului pace să umbrească,
Poetul le adună într-un nod,
Menirea Poeziei e: să-nsuflețească!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
începută
în starea de haos poezia
risca o amendă
pentru bulucirea în razele arămii
când trebuia să respecte dis
tanța
între rânduri între cuvinte
muindu-mi tocul în altă situație
după
12 fix pășea pe altă coală a 4
poezia poetului era ordonată
după o ordonanță militară
scrisă în spații închise
regulamentar poetul mască purta
mănușile scriau restul de poezie
toate cuvintele erau am
plasate la distanța cu
venită de la centrul de virusologie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața vine
cu parfumul ei înainte de prima
țigară din care tragi cu sete
la aburul cafelei
cercetezi primele știri
în format electronic și te apucă
nostalgia după ziarele tipărite
și creierul te duce la mirosul
hârtiei imprimate seara târziu
când unii oameni fac dragoste
sau mor după bunul plac
primele raze de soare le vezi
preocupat mai mult de știrile
politice și ultimele decizii tâmpite
luate de cei aleși
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești poetul
cu cartea de lacrimi
care scoate un scâncet
la fiecare pagină citită
ca o formulă de matematică
tu ești poetul care a scos
cartea care-ți crește
un gol în inimă
tu ești poetul care scrie
despre singurătatea iubirilor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul și Cotnarul
De-i moldovean, chiar din sătuc,
Când scrie glossa, ori sonetul,
De Domnu-i hărăzit poetul,
Să-l țină muza sub papuc
La dânsa merge cu ciubuc,
Curtenitor, îi dă buchetul
Dintr-un butoi, băut cu-ncetul,
Cotnaru-l face-a fi năuc
Iar muza beată de-ncântare,
Îi spune răspicat și rar:
Cerneala e dăunătoare,
Poete, n-aștepta-n zadar,
Nu-mi pune nicio întrebare
Și-nmoie pana, în Cotnar!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
sunt poetul care renaște
după fiecare poezie
scrisă cu tocul
muiat în focul inimii
de unde izvorăsc versuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enigmă falsă
Enigma falsă-n epilog,
căzută într-o călimară,
voia să intre-n dialog
cu întrebările de-afară.
Nu bănuia că ar fi fost
doar o-ncercare inutilă,
silabe scurte, fără rost,
din incantații de sibilă.
Peretele din calea lor,
oprire necesar fixată,
rupea silabele din zbor
în fraza nearticulată.
Se întâmpla ca uneori
pe gura fără dop rămasă
să vezi, cuprinse de fiori,
poemele sărind pe masă.
De ciudă călimara grea
se revărsa pe cuvertură,
iar dopul, răzvrătit, cerea
să joace șah în loc de tură.
Pe un poem neterminat
pica cerneala infernală,
surprins, poetul supărat
sufla năduf în călimară.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghicește în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopții, în splendoarea Verii.
Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.
Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.
Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.
Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.
poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!