Lui Victor Crăciun

Acolo pe unde
Trecuse ieri Podul de Flori,
Fericirea lui de o zi,
Azi parcă s-au înnodat,
Ca nişte câini,
Toate frontierele
Dintre lumi.
Creşte din nou
Suferinţa noastră
Ca un Prut revărsat.
Doamne,
Ce vor fi având cu noi?!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grigore Vieru

De ceva vreme,
Grigore Vieru
scanează cerul.
Trimite îngerii
în Valea plângerii.
Peste Prut să facă
podul de flori,
între ţări surori.
Românii să-i unească
în glia strămoşească.
Fraţi de ţară şi de neam,
să stăpânească acelaş ram.
Prutul să nu-i mai despartă
nici astăzi şi niciodată.
Să facă România Mare
cu Dunăre, Carpaţi şi mare.

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prutul nostru care izvorăşte din lacrima noastră, Prutul care izvorăşte din ochiul nostru a fost, este şi va fi în veci apa dorului nostru, care ne-a unit şi ne-a despărţit de atâtea ori, nu din vina noastră, nu din vina Dumneavoastră,

Se construiesc poduri spre stele.

Noi, românii, vrem să construim un pod peste Prut.

Podul de flori este un pod simbolic, de înfrăţire sufletească.

Dacă nu vom avea fier, vom construi un pod din stejarii de la Miorcani şi Pererita.

Grigore Vieru în Apa dorului nostru/ Gazeta de Botoşani, Podul de flori de la Prut (iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo pe unde

Drago! O, tee,
Dulce mireasmă!
La gură - femeie,
La mijloc mireasă.
Curge izvorul,
Grâul răsare
Acolo pe unde
Trec urmele tale;
Vălură dorul
Des ca o iarbă,
Parcă răspunde,
Parcă întreabă.

poezie celebră de Grigore Vieru din Taina care mă apără (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robul de azi - un câine care păzeşte alt câine de alţi câini cu mulţi câini şi ei.

citat celebru din Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii noştri au atins frontierele care le-au fost recunoscute în planul de împărţire a Palestinei. Generaţia noastră a atins frontierele din 1949. Acuma, generaţia celor "şase zile" a reuşit să ajungă până la Suez, Iordan şi Înălţimile Golan. Ăsta nu e sfârşitul. După armistiţiul prezent vor fi noi cuceriri. Frontierele se vor întinde dincolo de Iordan, până în Liban şi poate chiar până în centrul Siriei.

citat din Moshe Dayan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de uşa interzisă clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămâne pentru ceilalţi cel mai adesea închisă, se desfăşoara drama fiecărei vieţi. Acolo au loc complezentele noastre cu noi, acolo îşi au sălaşul duplicităţile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot de acolo apare şi creşte dezgustul de noi, acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtam, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră şi, în sfârşit, tot de acolo obţinem un nou termen de graţie pentru a putea parcurge o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă.

Gabriel Liiceanu în Uşa interzisă (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu cine eşti?...

- De unde, Doamne-ai adunat atât parfum de primăvară
Şi l-ai pictat în cuib de flori, dantelării, rochii de seară?
- De unde, Doamne, ai ştiut c-o să ne placă-nmiresmarea
Şi n-ai uitat nicio petală să-i asortezi în ram culoarea?

- De unde, Doamne-ai învăţat să slobozeşti din cer divinul,
Să ne îmbeţi în dulci arome, să ne alinţi în ochi seninul?
- De unde, Doamne-atât frumos? Din câte lumi l-ai frământat
De-ai reuşit să ne surprinzi... încântător, ne-ai fermecat?

- De unde, Doamne, te-ai gândit a tale porţi să le deschizi
Şi Raiul florilor cereşti în largi poiene să le prinzi?
- De unde, Doamne-au coborât atâtea leacuri pe pământ
Şi-ai contopit într-un delir balsamuri ce se vor descânt?

- De unde, Doamne-ai revărsat atâta dragoste deodat'
Şi-ai presărat miresme-n flori şi ne-ai iubit... şi ne-ai iertat?
- Şi totuşi, Eu vă înţeleg, v-ascult durerile lumeşti,
Dar, tu, creştine păcătos, de ce te miri? Tu, cine eşti?

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Anotimpuri pastelate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reset

Ieri
ne desena povestea pe tavan
azi
în mâna ta
aceeaşi cretă conturează
pe singurul perete
rămas din casa noastră
un dreptunghi cu gura căscată
mormânt
să ne înghită pe noi
cei care am fost

mâine
trup de zâmbet nou voi naşte
mormântul se va ridica
din faţa mea
pereţii vor creşte
pelerina visului
o voi îmbrăca din nou
ca o resetare a sentimentelor

şi îţi voi spune secretul meu
la botez
furişată prin spatele ursitoarelor
Umbra
mi-a scuipat ghinionul în cristelniţă

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inundaţii la Prut

Când plin e râul de gunoaie,
Ce se revarsă în puhoaie,
Acelaşi gând îmi dă fiori:
Va rezista "podul de flori"?

epigramă de Ion Diviza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba lui Dumnezeu

Precum Eminescu eşti
frate Grigore Vieru
stâlp al slovei româneşti
loc pe unde vine cerul

Frate Grigore Vieru
limba-i mult mai dulce
dacă spune adevărul
neamul ni-i pe cruce

Limba-i mult mai dulce
stâlp al lacrimei cereşti
loc de unde moartea fuge
precum Eminescu eşti

Frate Grigore Vieru
mama naşte adevărul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul ospitalităţii

De popoare migratoare
au ajuns şi-n ţara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne i-am primit pe toţi
de la Ana la Caiafa
şefi de oşti sau şefi de hoţi
şi-au umplut la noi carafa

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Şi am dat şi am tot dat
din Mare pân-la Carpaţi
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e şi voi să daţi

Rabdă azi rabdă şi mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Vin se urcă ne mănâncă
nu cotează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste şi blestem

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne unde-i Ţara Ta
unde-i pacea şi aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul

C-am răbdat şi azi şi mâini
să nu cad am dat din mâini
şi din mâini şi din picioare
dar nu vi-i ruşine oare

poezie de Costel Zăgan (4 iulie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa-i iubirea:
Rupe-ngrădirea
Şi tot ce-i sărut
Nu ştie de Prut.

catren de Grigore Vieru din revista "Literatura şi Arta"
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vanitas

Urcând luminos în spirală,
Un strung cu lame de argint
Te-a subţiat din fildeş.

Şi-ntruchiparea ta e o spirală ce se -nalţă...

Dar ce neînsemnaţi
Mai suntem totuşi amândoi...
Suavă Kicsikém...

Sub înstelarea de baldachine,
Dintre noaptea nencepută din trecut

Şi-aceea fără de ştire care vine
Ne-am întâlnit printr-o minune de-ntâmplare
În ceas, cu nefiinţa-asemene,
În omenirea curgătoare
Două trupuri. Gemeni, gemene
Micuţo,
Până la noi
Pământul rodnic a revărsat luminii
Din sânul lui şi-al nopţii
Milioane de rânduri de făpturi, spumă,
Care, după ce ocoliră cu privirea
După mersul soarelui,
Se-ntoarseră în humă.

Iar după noi
Lumi fără număr vor veni
Necontenit un azi va înflori
Şi cine poate bănui
Ce siderale bucurii
Vor înălţa pe cei ce vor veni?

O, Kicsikém
Împinşi, cu ochii-nchişi
Din sânul rodnic al pământului
Ne vom întoarce-n el fără de urmă
Şi-n faţa frumuseţii viitoare,
Din care picurile cad, dar unda nu se curmă,
Slabi şi singuri,
Luptând cu legea năclăită-a humii,
Noi nu avem decât,
Mică şi fragedă,
Iubirea noastră trist surâzătoare,
Şi-atât.

Căci între două lumi,
Noi stăm în noapte,
Ca doi inşi alăturaţi pe-o carte
La lumina unei lămpi
În câmp departe.

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri roşii

degeaba întindem braţele
din nimic în nimicul după asemănare suntem
şi nu ne mai împărţim
suntem dumnezeul căruia nu-i mai pasă
avem şi câini
suntem câini
o grămadă de lumi din care să facem filme
în care să ne sărutăm şi tot nu ne va ajunge
aşa că ne părăsim prin toate lunile pentru pâine
oricat de mult am ajunge să ne iubim sau să ne urâm
ne părăsim pentru pâine
s-o punem pe masa din bucătărie
unde mulţi dintre noi nu s-au ţinut niciodată în braţe
şi dacă au făcut-o
tot ce a rămas e tot ce rămâne după ce te apleci să ridici o monedă de 10 bani
pentru noroc se spune
şi se mai spune despre oameni
oameni
când nimic nu se mai întâmplă
şi câţi n-am fi fost noi?!

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi sunt cei care pot muri de plăcere, scărpinaţi: porcul şi graniţa de pe Prut.

Grigore Vieru în Mişcarea în infinit
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lucrurile lumii, zeul a pus o parte în puterea noastră, iar alta nu. În puterea noastră, el a dat ce a avut mai înalt şi mai sublim, ca un etern fericit ce este, ideea. Şi unde ea are locul întâi, acolo este libertatea, fericirea, seninătatea şi stabilitatea urmate apoi de dreptate, legalitate, cumpătare şi toate virtuţile. Restul nu mai este în puterea noastră. Şi de aceea, supunându-ne zeului şi având în vedere această linie despărţitoare, să ne îndreptăm sforţările spre acele care stau în puterea, în sfera putinţei noastre, lăsând pe cele de dincolo de dânsa în voia mersului universal: şi orice ar cere el de la noi, să i le dăm bucuroşi.

Epictet în Manual şi Fragmente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea dintre femeie şi bărbat nu trebuie s-o aşezăm nici înaintea, nici în urma dragostei de Patrie, ea trebuie aşezată acolo unde a lăsat-o Dumnezeu: între Pământ şi Cer.

Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o pată pe obraz

Am devenit prea egoişti
În lumi de bunătăţuri pline,
Nu mai vedem, pare, nimic,
Doar fuga după... nu ştiu cine!

Da! Şi avem de toate azi:
Maşini, palat, ordinatoare...
Avem şi o pată pe obraz:
Ce dureros! Pe nimeni doare!

Privesc: parade de-ngâmfări,
De nări în sus, fără sfială,
De mode scurte-n sus, în jos...
Dar omenia?.. Unde-i oare?!

Un: Bun găsit! Ori un regret,
Un: Bună ziua! Te aştept...
Pe căi tăcute s-au cam şters...
Vezi numai, numai interes!..

Vai, Doamne! Unde am ajuns?!
Părinţi din viaţă ni s-au stins,
În cuminţenie cerească!

Uităm! Măcar de sărbători,
Să le aducem dalbe flori
În semn de viaţă pământească!

Nu căuta motive noi,
Drept vinovaţii suntem noi:
De suflet devenit-am goi!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem despre-un înger

(în memoria poetului Grigore Vieru, născut la 14 februarie 1935)

Te-ai dus mult prea devreme printre îngeri,
Pământul drag fiindu-ţi iar aproape,
Cu dorul cel durut în glas, cu frângeri
De lacrimi grele înnodate-n pleoape.

Auzi acolo vocea mamei calmă,
Asculţi iar doina dulce şi izvorul,
Şoptind îl ţii-n căuşul cald, în palmă,
Ca să stropeşti ograda şi ogorul.

Te-ai dus să-l rogi, poete, înc-o dată,
Pe Eminescu nemuririi noastre,
Cu inima ta mare-n mâini purtată,
Ca să ne judece el dintre astre.

Te-ai dus purtând în suflet trei culori
Şi-o singură fiinţă românească,
Te-ai dus la Prut să faci alt pod de flori
Pe care Domnul să-l înveşnicească.

Te-ai dus să îţi visezi tu iarăşi neamul
Că-ncape într-o singură icoană,
Cu crucea-n mână să te-nchini la hramul
Bisericii din anii de prigoană.

Te-ai dus să-ţi strigi în cer durerea-ntreagă
Şi grea de pe pământ înstrăinat,
Iar rănile din viaţa lui pribeagă
S-arăţi că încă nu s-au vindecat.

Te-ai dus plângând pe cei duşi în Siberii,
La tâmple cu pistol mânaţi din curţi
De stele roşii, nerăbdând vederii
Pe cei ce tot uitat-au, pe mankurţi.

Te-ai dus ca să nu-i vezi deloc la faţă
Pe cei ce şi-au uitat azi alfabetul.
Te-ai dus să lupţi şi-acolo,-n altă viaţă,
Alături cu alţi fraţi veniţi cu-ncetul.

Te-ai dus visând al pâinii abur moale
Din Basarabia iubită, dragă,
La Prut cum şterge graniţa din cale,
Ca să vedem o Românie-ntreagă.

poezie de Cătălina Orşivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!