Din doi în doi, şapte impar

m-am îndrăgostit stângace
de al şaptelea cuvânt nespus
de delirul ochilor tăi
pus pe urma anilor mei
într-o zi de sărbătoare neîntâmplată
aparent mă credeam înţeleaptă

ceea ce nu mai văzusem
m-a ajutat să văd
deasupra pământului
ascultam greierii cerului
înrobită de taina nesomnului

mă dezdrăgostesc la anul
şi la mulţi ani
când în ultima şoaptă
cu genunchii pe-a şaptea treaptă
îmi ard testamentul
sub tălpile ţărânii

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru anii douăzeci

mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
luptându-mă îndelung cu mine

devorat de o silă imensă de ceea ce devenisem
m-am dispreţuit cu sete pentru cea mai mare parte a decadei

ca să pot supravieţui acestei bătălii
mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
înghiţind somnifere şi îmbătându-mă crunt de câte ori am putut

am petrecut prima jumătate a anilor mei douăzeci
învăţând la şcoli alese
şi citind, haotic şi plin de entuziasm
tot ce mi-a picat în mână

apoi am petrecut a doua jumătate a anilor mei douăzeci
uitând aproape tot ce am învăţat şi am citit
în prima jumătate a anilor mei douăzeci

mi-am petrecut o bună parte a anilor mei douăzeci
consumând, fără discriminare, haşiş
şi marijuana
pe unde am apucat

în ultima parte a anilor mei douăzeci
am fost îndrăgostit nebuneşte de o himeră
pe care o mai visez uneori
şi mă umple de tristeţe de fiecare dată

am început prima parte a anilor mei treizeci
făcând pace cu mine -
lumea zice că e doar un firav armistiţiu care n-o să dureze prea mult

acum îmi petrec prima parte a anilor mei treizeci
muncind până la epuizare
şi îmbătându-mă de câte ori pot

îmi mai petrec prima parte a anilor mei treizeci
mergând la prostituate o dată pe săptămână
şi scriind câte două poezii pe lună
cu o regularitate de ceas helvetic

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am mâncat niciodată dulciuri şi cred că asta m-a ajutat să fiu în formă. Nu mănânc sărat, nu beau decât sucuri naturale. Când eram mică, părinţii mei erau săraci şi nu aveau bani să-mi cumpere prăjituri, aşa că m-am obişnuit cu timpul, iar acum nu mai simt nevoia de aşa ceva. Chiar dacă a plecat de la ceva trist, consider că şi asta m-a ajutat în decursul anilor să mă menţin în formă.

citat din Rodica Popescu Bitănescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi mulţumesc hârtiei

pentru gravitaţia pe care o are
Şi pentru care
nu se desprind
şi nu cad
cuvintele.
Nici literele nu se împrăştie
pe jos, să le călcăm în picioare.

Îi mulţumesc veiozei
care luminează ca un soare
şi încălzeşte consoanele
să încolţească
în vocale.

Le mulţumesc acestor taste.
Sunt cele mai rapide ţestoase.

Îi mulţumesc nesomnului
care îmi adună puterile
pentru a doua zi.

Le mulţumesc ochilor mei.
Pentru albastrul din care au aşternut
şi peste Satul Cuvintelor.

Cerul Cuvintelor –
albastrul ochilor mei.

Şi mai mulţumesc
ochilor tăi.

Pentru răbdare.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am indrăgostit

E zi de april astazi în calendar.
Singur merg pe drum şi te zăresc
Pasul tău încet, catifelat şi clar
Mă inundă în vis. M-opresc.

Vai!
Şi zâmbetul tău cald,
Şi ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriţi la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taina te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.

Gingaş mă priveşti cu ochi de catifea
Şi păşeşti zburând cu dor nebun.
Mi-ai rămas în gând şi nu te pot uita.
Te iubesc, dar nu pot să-ţi spun.

Vai!
Şi zâmbetul tău cald,
Şi ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriţi la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taină te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Peste tot e sărbătoare,
Se aşteaptă o zi mare,
Când se trece în An Nou,
Copiii primesc cadou.
Anul vechi pleacă încet,
Anul Nou este pe drum,
Copiii au câte-un pachet,
Lângă Pomul de Crăciun.
Acum, la cumpănă de ani,
Să ne urăm "La mulţi ani!",
Fericire, sănătate,
Că-s mai bune decât toate.
Anul Nou, binevenit,
Cu viitorul fericit.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Credeam că ştiu ce-i frumuseţea
Că eleganţa-am cunoscut
Credeam că ştiu ce e iubirea
Până ce chipul ţi-am văzut.

Credeam că inima se crapă
C-ai mei genunchi îi simt slăbind
Credeam că ştiu cum cântă mierla
Până te-am auzit vorbind.

Credeam că trandafiru-i roşu
Că ceru-albastru e tăcut
Credeam că-mi place mult natura
Până când tu ai apărut.

Credeam că soarele luceşte
Că am văzut tot ce se poate
Credeam că stau drept în picioare
Până când tu m-ai dat pe spate.

Credeam că ochii-mi sunt deschişi
Că văd că nu am niciun rost
Dar, iată, sunt îndrăgostit
Cum niciodată n-am mai fost.

Ce simt acum voi păstra veşnic
În sinea mea, ca într-o groapă
Până în clipa aceea în care
Iubirea noastră o să-nceapă...

poezie de Ashley Peter Loasby, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aveam 14 ani, visam şi îmi imaginam cum ar arăta viaţa mea ideală. Până la vârsta de 31 de ani am depăşit în realizări tot ce am putut să îmi imaginez la 14. Încurajările şi educaţia m-au ajutat să îmi depăşesc imaginaţia în realizări. Munca pe care eu am făcut-o şi pe care îi îndrum pe alţii să o facă este o muncă interioară, de valorificare a potenţialului. Mulţi oameni pe care nu îi cunosc personal, însă sunt convins că aşa cum pe mine m-a ajutat un om care nu era legat cu nimic de mine, la fel noi ceilalţi ne putem ajuta între noi chiar dacă nu suntem o familie legată de sânge. Tu pe cine ai ajutat astăzi?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa fără Dumnezeu, o cărare ce nu duce nicăieri

la trei ani mă ţineam de fusta mamei
şi-o iubeam necondiţionat
de fapt
a fost prima mea iubire care
ne-a înnodat sufletele
la patru ani alergam pe câmp după fluturi
şi cerul oglindit în ochii mamei
îmi zâmbea complice
la doisprezece ani simţeam în piept
ritmul ciudat al unor tobe pe care
l-am învăţat din mers
fără profesor
la treisprezece ani vedeam ceea
ce nu trebuia să văd
erau dimineţi suspendate pe
umerii fetelor mari
din când în când încercam să
despart în silabe cuvântul iu-bi-re
stăpân pe tăcerea din mine am
pândit fiecare mişcare
a vecinei de-alături
cutreierând
în gând
prin frumuseţea coapselor sale
agonizând pe furiş lângă trupu-i mlădios
ca o trestie
am aşteptat momentul de a-mi cunoaşte pornirea din trup
era prima prăbuşire a sentimentului creat în somn
pe fondul unei iubiri reprodusă în oglindă
senzaţia unei oboseli îmi răscolea trupul
la paisprezece ani m-am iubit pe mine însumi
la şaisprezece am tăcut
epuizat de întrebări
la optsprezece m-am luptat
cu ceea ce am fost
după douăzeci de ani prostituatele
îşi rezervau numere de ordine
în gând
devenisem cel mai dorit
dintre masculii recunoscuţi
cu potenţial sexual
blând
domesticit de sex
mi-am umplut anii cu tristeţe
la 25 privind la ceea ce-a mai rămas din mine
m-am aciuit într-o iubire
singura adevărată
pe care am purtat-o ca pe o umbră
la treizeci devorat de amintiri
mi-am încrustat suferinţa pe os
şi ca să pot supravieţui
am iubit şi am fost iubit
ne-am strigat tăcuţi
la treizecişicinci am sădit un pom şi
a rodit în ceea ce sunt
ultima parte a anilor e o împlinire secvenţială
care m-a făcut să fiu dovada
ultimei respiraţii dintr-o clipă

nu ultima

poezie de Teodor Dume (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor tăi

M-am pierdut în verdele ochilor tăi
şi-am alergat până am ajuns departe
în adancul inimii tale.

Minunată se vede lumea,
însă tu o vezi cu bunătate,
iar eu alerg mirată prin ei.

Ce bine şi ce lumină e acolo
... dar ai clipit şi m-am regasit
fericită că sunt "lumina ochilor tăi"!

poezie de Lusiana Drăguşin (18 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor tăi (dedicaţie ospătarului vesel, Lucian)

Când luna îţi va zâmbi la fereastră să-ţi aminteşti
De lumina ochilor mei
Ei te cheamă cu fiecare şoaptă în noapte
Iar dimineaţa când soarele răsare să-ţi luminezi chipul
Căci razele mele te cheamă cu fiecare cuvânt
Pe care tu-l vei scălda în lumina din ochii îndrăgostiţi
De acelaşi suflet ce te-ndeamnă la joc
Melodia sufletelor noastre se va sincroniza într-atât
Încât va deveni o risipire de voie bună.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijlocind curcubeie

eu spun
să ne facem nevăzuţi
într-o şoaptă
de forma pământului
cu buzele maci
şi genele iarbă
pe gleznele
apelor curgătoare

tu spui că
până în inima soarelui
treptele pavoazate
cu lumină
şterg paşii
amintirilor durute
acolo ne aşteaptă
cheia poarta
cerul raiul

hai să batem palma
la mijlocul poeziei
într-un pact
încărunţit de iubire
captivi între prima silabă
şi ultimul gând

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor mei

Lumina ochilor mei,
În apa de cleştar
Îmi oglindesc trupul
Şi mă întreb
Dacă frumuseţea lui
Este deplină pentru tine.
Aş vrea să fiu
Frumoasa basmelor
Dăruită
Nopţilor tale de dragoste.

Lumina ochilor mei,
În deschiderea bobocilor de floare
Îmi oglindesc viaţa
Şi mă întreb
Dacă murmurul ei,
Îţi străbate viaţa înviorându-te.
Aş vrea să fiu
Murmurul viu al izvoarelor
Ce îţi izvorăşte viaţa
Zilelor şi nopţilor.

Lumina ochilor mei,
În sfinţenia curată a rugăciunii
Îmi ascult sufletul
Care se vrea pur,
Dăruire sufletului tău
Care caută zi şi noapte
Sfinţenia
De-a lungul anilor.

Lumina ochilor mei,
Îmi caut gândurile
Pe cărările stelelor
Şi ţi le dăruiesc ţie,
Ca să faci din ele
Punţi de lumină
Între constelaţiile
Fiinţei tale
În armonia lumilor.

poezie de Agenor Crişan din Drumul Tăcerii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culegător de lumină

Culeg bulgări de lumină
şi întunericul mă ceartă
că îi orbesc lumina
nu pot să-mi privesc paşii
fără pecetea umbrelor

m-am rugat la soare
să îmi trimită raze
peste trupul meu
chiar când nopţile ard în stele
adunate în ochii cerului

poezie de Ion Şerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între contemporanii mei, eu am cutreierat cea mai mare parte de pământ pentru a cerceta ceea ce este mai departe şi am văzut cele mai multe ţări şi laturi ale cerului, am ascultat cei mai mulţi filozofi, iar în demonstraţiile şi construcţiile geometrice nu m-a întrecut nimeni; nici chiar geometrii Egiptului, printre care eu am peregrinat timp de cinci ani ca străin.

citat celebru din Democrit
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pomul lăudat

M-am dus la pomul lăudat
- Au mai făcut-o alţii...
M-a pus năstruşnicul păcat
Să-ncerc să-i intru-n graţii.

Mă încerca un sentiment
De frică şi sfială;
Trăiam la modul aparent
Ocazia de gală.

M-am dus cu sufletu-mpăcat
Şi inima deschisă
S-apuc eu fructul nesperat
Cu aripa întinsă.

Făcui popas sub ramul greu
De poama mălăiaţa
Preafericit că tocmai eu
Sunt domnul Nătăfleaţă.

Aşa fiind, zis şi făcut,
M-am pus pe asteptare,
Când... mălăiaţa m-a umplut
De putreda-i splendoare.

Nu mai alerg înflăcărat
La pomii de poveste,
Ci merg cu pasul măsurat
S-ajung uşor pe creste.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 iunie 2013)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani

La mulţi ani, mulţi ani cu bine,
Bani, noroc şi sănătate
Clipelor şi aşa puţine
Daţi-le... eternitate

Pune-ţi vinul în pahare,
Cântecul vă-nveselească,
Face-ţi viaţa sărbătoare,
Inima să-ntinerească.

Veţi primi iubiri nebune,
Ninse-n păr de albastrul cer
Şi la nimeni nu veţi spune
Unde visele ne pier.

La mulţi ani români, prieteni,
Raiul nostru-i pe pământ
Pe sub neştiute cetini
Şi la margini de cuvânt

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti îndrăgostit...

Când eşti îndrăgostit
Stelele-s pe crestele duminicii,
Surâzi în faţa aripilor
Făcute căuş în izvorul zborului.

Când eşti îndrăgostit
Înfuleci imaginea
Celui cuprins în şansa
Visurilor tale.

Când eşti îndrăgostit
Luna se rostogoleşte
În parfumul salcâmilor tăi
Făcând din sărut
Stupul fericirii.

Când eşti îndrăgostit
Uiţi să descifrezi tulbureala
Învechirii buletinului
Şi de nostalgie cuprins
Spargi oglinzile cerului
Multiplicându-te!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pledat vinovată

Am evadat din ultima noastră seară
obosisem să iubesc fragmentând bucăţi de fericire.

Am fugit desculţă să te caut dincolo de toate gratiile tăcerilor
pe tine întregul meu cel cu mâinile nezdrelite
prin alte cotloane tainice.

Pe urmele mele ai asmuţit tot aburul pământului
şi câteva furtuni erau cât pe ce să mă prindă
de gleznele neputinţelor.

Am căzut în genunchi, în genunchii tăi am căzut,
atunci m-ai privat de mersul pe jos
şi-am învăţat zborul rotit al vieţilor rămase mie.

Din viaţa răbdată mai am un "trebuie" în răsăritul buzelor
şi-un "amin", încleştat din apusul pleoapelor
până în necuprinsul braţelor mele.

Fac zilnic apel către juraţii sufletului
să-mi obţină clemenţa gândurilor
pe ordinea de zi a paşilor despletiţi.

Pe viaţa visată am pledat însămi vinovată.

Am să mă-ntorc la tine
în toate vieţile ce vor urma urmându-te,
să te iubesc întru odihna viselor noastre
şi-a cuvintelor ce mi le zămisleşti
într-un volum de poeme răscolit
pe file sempiterne.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de sticlă

cioburi de sticlă şi
prea multe plimbări sub clar de lună;
mă domina treptat reflexia asta ameţitoare,
parcă nu mai aveam scăpare
m-a prins ferm cu un braţ muribund şi
nu mai aveam scăpare.

de ce se difractează-n faţa ochilor mei
noaptea, cu tot cu umbre şi stafii
care mă alungă,
îmi creează disconfort şi
vreau să fug.

privirea mi se-ntunecă şi luna o văd
microscopic,
să mă fi îndepărtat de tot?
sau poate nu mai văd şi nu mai simt;
nu mai cred?

priveam luna cu speranţă;
azi nici n-o mai privesc:
în cioburile de atunci s-a schimbat fizica lumii
şi ochii tăi şi privirea s-au schimbat;
puţin îmi pasă.

sub clarul de lună,
dansul neobişnuit al valurilor de ape
nu mă decepţiona atunci,
mă obliga să cred
că luna-n cioburile sparte de pe mal
e adevărată, e mai frumoasă şi
mai calmă ca niciodată.

m-a lovit intens furtuna, neaşteptat,
mi-a răvăşit ideile, punctul de plecare şi
fără să-mi dau seama,
m-am trezit în întunericul pur
fără să ştiu unde sunt, fără nimeni aici,
doar eu şi cristale reci din sticlă,
pe care le simt, îmi taie tălpile.

şi fug, că nu pot aştepta,
mă-njunghie ca nişte cuţite,
dar nu pot aştepta...
noaptea mă apasă, vântul mă sufocă
şi cioburile
au pierit şi nu mai reflectă
nici lumina,
nici întunericul,
nici nu mai înseamnă nimic acum.

poezie de Andreea Buzuriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totu-i iubire

Motto: Iubirea e sacrificiul suprem

În prima mea clipă pe lume,
M-am îndrăgostit, ireversibil,
De mamă, de braţele-i calde,
Ca orice pruncuţă de om!
De-nvăţător, de profesor, de mentor!
Apoi, la un semn al iubirii zglobii,
Ca orice copilă sprinţară,
Graţioasă şi pură,
M-am îndrăgostit, efemer,
De-o mlădiţă asemenea mie!
Adolescentul timid, inocent,
M-a sedus!
Nevinovat m-a sedus,
Cu incandescentu-i obraz,
Cu privirea-i ucigând-o pe-a mea,
Cu mâini tremurânde, fierbinţi
Şi buze cuminţi, sângerii,
Nesărutatele încă!
Apoi, în jocul de-a timpul,
Cum îi stă bine vieţii crescânde,
Am pus ochii pe-un flutur sfios!
Tinereţea când ni-e, e focul aprins!.
Dar viaţa-i spectacol, rătăcire, miraj...
Aşa, peste ani, peste vis, peste crez,
M-am îndrăgostit de Adam...
De Adam cel şarmant!
Ah, femeie-nrobită de aştri!
Voluptate de dor, ne-mplinită...
Pământeană ce nu se dezminte!
Amestec de mit, adevăr şi minciună...!
Eva din mine îl voi, negreşit, pe Adam!

În prima oră a mea-n Univers,
M-am îndrăgostit de prezent, de fiinţă,
De natura divină, de adânc, de înalt,
De Luceafăr, de Calea lactee,
De Ursa cea mare! De marea-n furtună!
De muntele-n tihna şi sălbăticia uitării...!
Treaptă spre cer, m-am împlinit în Lumină,
Ca să nu pot fi dizolvată de Soare!
M-am lăsat, vietate plăpândă,
Înveşmântată-n culoare,
Amăgită de ploaie, de briză,
De crepuscul, de cerul albastru,
De văzduh şi de zbor cu aripi deschise!
M-am alintat în iubire-n cuvânt, în suspin!
M-am lăsat curtată de şoaptă, de zâmbet,
De rechemări şi iertare...!
M-am îndrăgostit de o mie de ori!
Şi încă, pot să mai pot, până, deloc, nu voi fi...!
Ca porumbiţa cea sfârtecată de şoim, pot să mor din iubire,
Reinvestindu-mă-n aer, în apă, în pâine, în flori!
Intangibilul, pot să-l ating cu lăuntrul uimirii,
Din inima-mi saturată de candid!

În unica mea zi pe Pământ,
M-am îndrăgostit de iubire,
Invocând lichidarea de stoc,
A întregului cont,!
Azvârlindu-mă-n Hades,
Ca tăgadă a propriului suflet!
M-am convertit în iubire dar,
De-n zadar, preaplinul iubirii-mi va fi,
Eu pot să consimt, nesilită de nimeni,
Să înfig în unica-mi zi pe Pământ,
Cuţitu-mi cu două tăişuri...
Să umplu cu jinduri jumătatea cea goală
A paharului meu!
Şi, vărsându-l pe ochi,
Pe trupu-mi, pe cuget,
Să-mi accept neprezentul diform...
Translucid, străveziu, indecis, incolor!
Pentru ca, ţie, Adame, până sunt, cât voi fi,
Să-ţi pot primi neiubirea-ţi
Şi s-o asum ca pe-un voal infinit!
Să-mi strâng la piept sacrilegiu-mi...
Şi-apoi, înainte de-amurg, să te strig...
Să scâncesc... şi să tac!

Fiindcă tot ce e-n mine-i iubire!

poezie de Iulia Mirancea (21 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!