Recviem pentru cei vii

Motto
"Iar, Iisus i-a zis: Vino după Mine
Şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor."
(Matei 8, 22)

Dimineaţa,
Ne spălăm mâinile bine nu săpun
Şi ne îmbălsămăm corpurile cu spirt.
Afară, ne punem măştile mortuare
Pe feţele palide şi înţepenite
Şi păstrăm distanţa celor patru scânduri.
Din când în când un paznic ne măsoară
Temperatura: "34 cu 5, e bine"!

Seara,
Ne spălăm mâinile bine nu săpun
Şi ne îmbălsămăm corpurile cu spirt.
Înăuntru, ne scoatem măştile mortuare
Apoi ne cufundăm în paturile cu patru scânduri
Şi, murind liniştiţi, visăm că trăim,
Iar pe feţele palide se forţează un zâmbet.

(20.05.2020)

poezie de David Daniel Adam
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zorii ne vor risipi

În timp ce ne mâncam amândoi zilele
m-am înecat subit cu un miez de noapte,
încât am simţit gustul intunecat al morţii.
Tu te-ai speriat şi m-ai strâns tare în braţe,
până când am revenit în mine insumi.

Năpădiţi de atâta iubire cultivată împreună,
ne dezbrăcăm de trupurile uzate de viaţă
şi ne spălăm amintirile în aceleaşi vise,
adormind adânc cufundaţi unul în altul,
până dimineaţa, când zorii ne vor risipi.

poezie de David Daniel Adam (28 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ne spălăm des pe mâini şi să păstrăm distanţa socială. Adică să ne spălăm des pe mâini şi rar la subţioară.

aforism de Cristinel Mortici (11 iulie 2020)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful... epigramelor mele

Epigrame de tot felu',
Fără duh şi-n patru rânduri.
Parcă-s morţii de la Belu
Aşezaţi în patru scânduri...

epitaf epigramatic de Grigore Lupescu din Colocviu umoristico-medical. Epigrame (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlemnire

mama mea a murit pentru noi precum Hristos – întinsă pe patru scânduri de pat
zilnic zi de zi pe rând pentru toţi şi pentru fiecare în parte
a suferit pentru nenumăratele mele josnicii înşelată de tata pentru credulitatea fiicelor

pe acel dreptunghi pavat cu cuie asemenea pieţei oraşului a vrut
să răscumpere toate podgoriile părăsite şi fiecare ciorchine de strugure
ca şi cum n-ar fi ajuns că El a murit deja pentru a ieşi apoi din mormânt

moartea n-a vrut să vină după ea de-a lungul vieţii deşi mama i-a deschis uşa
cu ospitalitate şi umilinţă a ajuns cu încăpăţânare la mal cu barca din patru scânduri
privind în abisul ceresc prin oglinda ce separă adâncul de spaţiu

scrisă pe copac precum madona pe scândura icoanei aşezată pe patul noduros
între cele patru scânduri ale căminului i-a crescut cocoaşa înlemnind singură şi tăcută
fără zarvă mulţimi de gură cască elevi dezamăgiţi şi femei amăgitoare
număra şoptind mătăniile din lemn făcea să plutească copacul durerii în jos

poezie de Piotr Zemanek din Antologia poetycka (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana din perete. În vremuri tulburi de pandemie

Fecioară-Mamă din icoană
Coboară blând de pe perete
Şi cu lacrimile Tale stropeşte în formă de Cruce uşorii casei mele,
Ca atunci când Îngerul morţii va trece şi pe la noi în cetate,
Să ne ocolească, să ne lase în viaţă
Ca să-ţi poată mai apoi mulţumi, neştiutori şi nevinovaţi, copilaşii noştri.
După aceea, te rog,
Nu te mai sui în icoană, e rece acolo pe perete
Şi parcă nu te simt acolo destul de aproape de inima mea.
Fă mai bine din trupul meu un perete,
Înfinge în el adânc un piron din Crucea Fiului Tău
Şi aşează acolo icoana
Unde să locuieşti cu bucurie ţinându-L în braţe pe micuţul Iisus.
Iar când vreun alt Nimicitor
Va mai urla nebun pe sub fereastra mea,
Nu cred că se va supăra Iisus
Dacă-i vei cere să mă lase şi pe mine puţin
Să stau la tine în braţe,
Fiindcă numai mâinile de Mamă
Ştiu cum să mângâie uşor sufletul celui rămas copil,
Singure numai ele, pot linişti furtuna
Şi să-mi dăruiască puterea încrezătoare de a merge mai departe...
Coboară din icoană – revino-mi în inimă!

27 martie 2020

rugăciune de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

epitaf

Epitaful - Definiţie

Strofă de câteva rânduri,
Pentru cel care se duce...
Aşezat în patru scânduri,
După care punem cruce.

definiţie epigramatică de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărat a înviat!

Soarele se ridica zâmbind din locu-i iar
Şi vântul mângâia flori albe răsărite
Din clipa în care Iisus cel plin de har
A înviat din morţi. Iar feţele cernite

Se luminau deodat' cu bucurie mare
Şi-n rugăciuni se cufundau smerite
Mult preamărind pe Domnul fiecare;
Luminile jucau pe feţele umbrite.

Măslinii au uitat de răni şi suferinţă
Iar flori nemaivăzute se legănau în vânt,
Iisus a înviat după făgăduinţă
Şi bucurie mare aduse pe pământ;

Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:
"Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!"

sonet de Radu Băeş din Adevărat a înviat! (2004)
Adăugat de Radu Băeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de supravieţuire

Doamne iar am încurcat-o
viaţa mi s-a dus la dracu'
şi-i spun morţii adorato
de-azi cu tine-mi fac veacul

Viaţa mea s-a dus la dracu'
doar iubirea o sus-ţine
dacă-aude pitpalacul
sigur moare de ruşine

Cum iubirea mă susţine
când zic morţii adorato
numai mort îmi este bine
Doamne iar am încurcat-o

Viaţa mi s-a rupt în patru
ca o piesă vai de teatru

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui automobilist

Pilda lui uşor se poate
Învăţa din două rânduri:
Drăcuşor pe patru roate -
Îngeraş pe patru scânduri.

epitaf epigramatic de Gheorghe Buliga din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...)

frumoase paranteze! spune
un prieten canadian. ţin
loc şi de aripi şi de proteze... spune
ologul din mine
a(e)rian
şi recită povestea cu mersul sau zborul în patru
labe sau aripi! mai bine
îmi spun cumva lunecos
ca un săpun pe
riculos nu deschideam nicicând numitele paranteze (pro
tezele de serviciu divin)
mai bine
târâtoare eram rămâneam - spune
şi tu ce-i frumos...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramiştii în tranziţie

Epigramiştii n-au răbdare -
La ei tranziţia-i o stare -
Îşi dau tot duhu-n patru rânduri
Şi trec apoi în patru scânduri.

epigramă de Elis Râpeanu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa este un izvor
Ce dă viaţă tuturor.
De la mic şi pân' la mare
Toate au nevoie mare
Şi de apă şi de soare.

H²O este formula care
Dimineaţa dă răcoare.
Pe pământ ea se aşează
Rouă până spre amiază.

Orice plantă cât de mică,
Ca să ajungă frumuşică,
O primeşte orice-ar fi
Dimineaţa-n zori de zi.

Chiar şi noi, de dimineaţă,
Ne spălăm cu ea pe faţă.
Iar apoi în ceai, la masă
Şi în supă, la amiază.

Deci să ştie fiecare,
Fără apă - viaţă n-are.
Deci e bine s-o păstrăm,
Curată să o avem.
Căci dacă o murdărim
Cu toţii o să murim!

poezie pentru copii de Cristi Burda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată ca niciodată, dacă n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, când lupii beau tutun şi urşii făceau săpun, de-şi ungeau femeile feţele şi uncheşii bărbile.

începutul de la Omul-de-flori-cu-barba-de-mătase sau povestea lui Făt-Frumos de Nicolae Filimon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o escaladare obositoare şi grea, am ajuns la "Zona Morţii", aşa cum se numeşte pentru că este la o altitudine de peste 7000 de metri, unde nu există suficient oxigen. După înălţimea asta, muntele te ucide. Eram împărţiţi în patru grupuri mici. Trei oameni din grupul meu au abandonat şi s-au întors la tabară, jos. Ar fi trebuit să mă duc şi eu cu ei. Rob, ghidul, era cu mine şi voia să urce, dar eu nu mai vedeam bine, mi-a zis să mă opresc şi dacă în jumătate de oră nu îmi revin, să îl aştept. Când am văzut că nu mai vine, am început să mă tem.

Beck Weathers în Ziua în care am murit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce ne trezim, sorbim

După ce ne trezim, sorbim laptele cald
al dimineţii, uneori cu biscuiţi crocanţi
din cuvintele de hei, bună, ce faci, bine,
pentru a digera mai bine starea de a fi.
Mai târziu, ne sorbim supa orelor de prânz
şi ne mestecăm gândurile până seara,
când noi, bărbaţii, furăm apusul de coniac
al soarelui din ochii sticloşi ai femeilor
şi-l înghiţim cu poftă pentru că, o, da,
are atâtea grade, încât ne arde pe suflet!

poezie de David Daniel Adam (13 decembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

epitaf epigramatic

Epitaful epigramatic

Îl descrie-n patru rânduri
Pe cel pus în patru scânduri.

distih de George Budoi din Epitaful în aforisme şi epigrame (29 septembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi

la noi copacii
au luat drumul străinătăţii
poate că s-au dus
să-i urmeze pe
dezrădăcinaţii
ce-şi caută norocul
printre bogaţii lumii
se vor întoarce
sub formă cenuşă
sau sub formă de mobilă
de scânduri
de patru scânduri...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirt

Ce are cineva să-i zică?
Îşi face veacul tot în birt,
Nu ştie, doar, când se ridică
De ce nu poate umbla... spirt.

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marian Dobreanu, la vol. "Gorjul în patru rânduri"

Dacă tu, cu măiestrie,
Ai pus Gorju-n patru rânduri
Cu nespusă bucurie
Eu te-aş pune-n patru scânduri.

Fi'nd cam mare-n gabarit
Că ai mâncat cum ţi-a fost placul,
Cu abdomenul depăşit
Ţi-aş face boltit capacul.

Şi-atunci, în criptă când te-or pune
Şi lumease va-mprăştia
Sunt sigur că la-ngropăciune
Groparii m-or aprecia.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

epitaf

Epitaful

Este forma de curaj
Care vrea - în patru rânduri -
Să doboare-un personaj
Care stă în patru scânduri.

definiţie epigramatică de Ştefan Tropcea din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!