Fecioarele
diminețile tremură în vitrine
nuduri ale zbucimului prelungit,
zâmbete pe rețetă eternizate ca-n fotografii,
sfârcuri neatinse agită inspirația,
clienți flămânzi primesc cu porția fericirea
ce rămâne se împachetează pentru ceilalți,
fecioarele brumate își desfac pieptul
inima lor nu mai visează de mult,
firimituri la porumbei
spânzuratului singurătatea
îi curge printre degete precum unui manechin timpul.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
poetul
a învățat cândva
să călătorească la marginea
timpului, visează
cerul în culoarea inimii
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
poetul
a învățat cândva
să călătorească la marginea
timpului, visează
cerul în culoarea inimii
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi printre noi
Îndeajuns de străini cu noi înșine
hrănim dorințele afirmării
peste flori și păsări,
cu pași măsurați ca un pendul
marcăm trotuare de cuvinte
înfășurați în setea orei,
fântâni arteziene,
artefacte medievale,
induc iluzia perfecțiunii
ca o voce fermă ce muscă din timpane,
etaloane fierbinți ne acoperă
în cuvintele altora,
să crestăm inima
ca și cum ne-am săpa sufletul
într-o grădină pe care o plivim
harnici, destoinici
dar totuși flămânzi.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firimituri de pâine
Firimituri de pâine în inima mea
pentru a întâmpina speranțe.
Firimituri de pâine în sufletul meu
pentru a sătura pe deplin și a opri la banchetul iubirii
dragostele de mereu
ce luminează calea mea spre atingerea desăvârșirii.
Firimituri de pâine în mintea mea
pentru a odihni ca pe o pernă acel cap ce povestește
și acea gură ce setea-și potolește
la râul vieții ce curge ostășește.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când toamna nu murise
pe tata l-au dus
în sala de operații
avea gândurile cu el
în ele moartea juca
șotronul
l-au întins pe pat
să-i scoată neliniștea
din piept
mintea mea se zbătea asemeni
unui cobai
într-un carusel
sub povara
tăcerii
se deschideau uși
era liber la berărie
puteai să rumegi cuvintele
precum covrigii uscați
fără să pui întrebări
l-au operat ca și când
timpul s-a oprit în loc
simțeam că
inima tatei nu încetează să iubească
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amnistie
viața ca o iubită trișată
abandonată pe o pârtie de schi
unde cerul este mai înalt
iar tu vezi capătul drumului
acoperit cu nămeți
în tine atomi devin radicali liberi
te frângi ca o plantă de prisos
diagnosticul societății
nu încape pe rețetă
lipsește spațiu de prescris
tratamente
apetența virușilor
arde precum viermii rod
într-un fruct lovit
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
ea ce-și spală părul
într-o baie de porțelan
cu o sfântă tăcere
își îngroapă sânii uscați
în trupul sărac,
murmură în gândul ce arde
mai adânc decât singurătatea sufletului
otrăvit cu dor,
mama nu-și strivește cuvintele
precum un muc de țigară
nopțile reci o frământă ca pe o prescură.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de poet
mai bine să-ți asculți inima și să greșești
decât să trăiești cu regrete tardive
mai bine să investești în dragoste și suferința ei
decât să-ți vinzi sufletul
pentru o stare de bine
doar pentru o stare de bine
poetul tot poet rămâne
și chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte
sau exilat departe pe o insulă pustie
poetul tot poet rămâne
cu inima lui uriașă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil
căci asemenea unei plante fără lumină
în trupul omului fără dragoste
crește o mătrăgună
înveninîndu-i sângele
numai cine cunoaște singurătatea
va stăpâni cuvântul
numai cine cunoaște durerea
va stăpâni timpul
numai cine greșește și recunoaște
își va primi iertarea
nu, nu, aceasta nu este o poezie
și nici o lecție de viață
este oglinda
în care se privește un poet
cu inima lui uriașă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Duminică
soarele
năruie catedrale
zidite
din cenușa cuvintelor
îngerii prezenți
la spânzurătoarea
orelor
primesc
iertare
din
ochii mamelor ce clădesc
cu lacrimi
încăperi pruncului absent
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împărații
este singurul oraș ce are
împărați la fiecare capăt,
la capătul sudic cezarul
cu sânge rece taie și spânzură
chiar și timpul îl agață în cârligul pentru carne
la capătul opus sub un maldăr de cărți
ce-i cotropesc teritoriu
un alt crai pune infinitul în fracții,
în diminețile reci
când nu are cu cine să se certe
judecă blând melancoliile,
stăpânii se respectă, nu se văd, nu-și vorbesc
stau de strajă nelinistilor creatoare.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie singură
își purta singurătatea
ca pe o haină
îmbrăcată duminica la biserică,
sfinții se așezau în poala sa
ca niște prunci să li se depene povești,
ea torcea fuiorul cuvintelor în care
se împleteau crâmpeie din copilărie,
din tinerețea consumată ca un pachet de țigări într-o gară
așteptând, țesătură aspră ce se alcătuia o prindea
ca și cum s-ar fi scufundat în ea
sfinții se relaxau la pieptul ei,
aceștia în ascultare păreau că împlinesc porunci divine
cu atâta ușurință încât lumina
cobora firesc în icoane,
ele prindeau viață, încălzeau trupul uscat de lacrimi
ce purta singurătatea pe umeri.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scenă
în rol ca într-un balans
picioarele urcă neliniștea pe tavanul zugrăvit
cu așteptare,
ochii aleargă în tinda cuprinsă de flacăra gândului,
cuvintele mă răscolesc,
prezent măsor timpul ce-mi adună în inimă emoția,
obrajii se colorează precum palmele ce strâng frunzele diminetii,
cu răbdare
povestea de iubire intă în memoria incitată de joc,
secvențe răstignite în intersecții dureroase dansează cazacioc,
pe o scară ce duce spre vis
glorii efemere se amestecă în omul mărunt rupt de vreascuri și timp
cu pieptul văduvit de zâmbet.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți cu lumină
fluturi cu aripi mari
aleargă moartea
ce din pridvor zâmbeste,
ei se ascund în palmă
tremură la orele târzii,
lumina le este dorință dar si rug,
vor fi captivi felinarelor
nici un deochi nu-i poate
despărți de sărutul
fierbinte.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este un lup fămând
aș putea să învăț să visez
dacă nu mi-aș înghesui
singurătatea în cochilia unui melc,
am uneori cu mine sufletul
când nu-l las într-o carte
precum aș păstra o floare
un zâmbet sau chiar un fluture,
în timp ce le sărut,
femeile mele ce-și pierd cerceii în iarbă
spun că iubirea este o iluzie,
strada va păstra
exponate de la sfârșitul lumii
în care iubirea neîmplinită
va fi ca de lup flămând
știu că suferind
îmbrățișările reci
îmi vor pregăti așternutul iernilor ce vor veni.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se muncește
dis de dimineață șantierul a ajuns
la blocul meu
cu zgomote și utilaje,
împart munca trei gealați și o funcționară
suferă de agrofobie,
glasul său răsună mai puternic decât
slujba evlavioasă a unui popă
strigată din difuzor,
soarele uimit își numără razele
lovite de mașini ce percutează
în asfaltul proaspăt,
de sub el se văd capetele a trei conducte
înecate în arteziana ivită din fibra lor,
salahorii se agită cu galeți să strângă apa,
sapă, se învârt, aleargă,
cazmale furibunde lovesc în țevi camuflate
circul reporneste precum un carusel de neoprit,
șiruri convergente de automobile agățate în trafic reclamă
identitatea timpului furat,
martor inofensiv Dumnezeu zâmbește.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul gând
Singurătatea este asemeni
unei ploi o privești dar nu atingi cerul,
ai privirea în pământ,
zeii te văd cu îngăduință
poți măsura certitudinea prin ochii lor,
fiecare cuvânt rătăcit îl regăsești
pe buze divine ca o promisiune.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în liniștea planetei
oamenii sunt o rana vie,
ea a dat totul și mai mult
noi nu am oferit nimic
i-am luat dreptul la existenta
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
ridic baricade frigului,
nu-mi rămâne afară decât regretul
de a nu fi zugrăvit cerul toamnei
în sufletul flămând,
iluzia care să-mi hrănească visul în care ea coboară, bate la ușă,
eu lipsesc la întâlnirea cu iubirea
ca mai apoi lumina să-mi inunde pervazul înșelând așteptările
precum eu înșel nopțile cu insomnii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alergare
mama din conul ei de umbră strigă,
eu nu aud,
merg pe malul râului
în care luna se ascunde
la mine ajung cuvintele tatei urmate de liniște,
scăpate din cleștele nopții
au nume, se aleargă unele pe altele
într-o fugă în care timpul
rămâne în urmă, se adună și plânge
ca un copil stingher
părăsit de speranță.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoșul
cocoșul aduce în noapte cântecul
pătrunde cu el o dată în timpanele tale
lovite cu sonorități înalte
înaripatul nu pregetă
să verse cântări de la
ivirea luminii pe pământ,
joacă ping-pong cu nervii tăi,
te zbați,
precum peștii pe uscat
inima ta tăcută
nu are pace,
cu ochii deschiși
agățat de timp îngropi noaptea
în lumina zorilor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!