Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ovidiu Cristian Dinică

Oceanul

în ape reci stânci împădurite
stârvuri de corăbii
pânze sfâșiate
munți de valuri spală
căutate țărmuri
fecioria neînfricată a pădurilor de azbest
prima respirație nopți de nepătruns
zări sunt ninse
zodii necitite cerul se desparte
cântec de cocoși
nuditatea îmbracă raiul din Pacific

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Țărmul pierdut

visele-mi sunt catarge sfâșiate într-o zare
și timpul e oceanul ce sfârșește între stânci
păsări albastre-ncep războiul aprig de pe mare
corăbii scufundate văd în ochii tăi adânci

nu te mai pot vedea de pe un țărm pierdut în noapte
furtunile te-au rătăcit demult pe alte mări
doar cu ocheanul te mai pot zări când se desparte
valul de țărm și soarele apune-n depărtări

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu te...

La mine-n suflet sunt fântâni adânci
Și ape reci, venite dintre munți,
Eu te iubesc cu ochii mei cărunți
Și cu tăcerea șoaptelor din stânci.
Și nu-mi ajung aceste nopți sumare
Nici clipele trăite pe pământ,
Să-ți pot rosti tăcerile din gând
Să-ți pot deschide zâmbetul c-o floare.

poezie de (2013)
Adăugat de Adrian AbrudanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Mama

ea ce-și spală părul

într-o baie de porțelan

cu o sfântă tăcere

își îngroapă sânii uscați

în trupul sărac,

murmură în gândul ce arde

mai adânc decât singurătatea sufletului

otrăvit cu dor,

mama nu-și strivește cuvintele
precum un muc de țigară

nopțile reci o frământă ca pe o prescură.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Liber

mai liber sunt să înot
printre gratiile tale, viață
clădindu-mă
zi de zi
cu fiecare respirație,
în trupul oxidat
port mirarea de a fi
aș fi putut să fiu arbore,
pasăre, sâmbure,
să nu mă pierd cu firea,
tăcut să fiu
dar am ales cuvântul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

* * *

mărțișor
șirag de petale roșii
cerul împletit
eternitate în pași albi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

poetul
a învățat cândva
să călătorească la marginea
timpului, visează
cerul în culoarea inimii

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

poetul

a învățat cândva

să călătorească la marginea

timpului, visează

cerul în culoarea inimii

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Tata

tată îți port hainele
grele cu toamna culeasă
pe umeri
nădușeala din amurg
ia din lumina salcâmilor
setea mă poartă prin crâng
fierbinte
caut izvoare
cântecul este liber în munți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Orizonturi reci

au evadat griji
frici și alte orătănii
din spasmul nopții
aleargă la temelia
vechilor concepții
zilele se zbat în gânduri
reci
lumina se destramă
în fascicule
atomii își pierd electronii
bezmetic bunul simț
se ascunde
te sugrumă obsesii
articulate
să roadă în ticuri
galantarul
pe cerul negru
stelele ard agramat
noblețea se poartă
la trecut
repetenții în cer și pe pământ
sfinții în redingote
joacă analfabet
și peste toate este bine
că încă respirăm!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Telefonul

La capătul firului
sunt secunde pe care timpul le înrămează
spaima de a nu pierde zâmbetul bogat al toamnei
desprinde silabe din carnea cuvintelor
se naște strigătul de iarnă al fricii stăpâne din sânge
întunericul iscălește vocale pe diapazonul vocii
clinchetul metalic îmbracă stingher singura chemare
stinsă în marea de foc a zborului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Rugăciune

Doamne,
liber sunt să înot
sub privirile tale
clădindu-mă
zi de zi
cu fiecare respirație,
în trupul oxidat
port mirarea de a fi ființă
aș fi putut să fiu arbore,
pasăre, sâmbure,
să-mi duc esența într-un cuvânt,
să nu mă pierd cu firea,
tăcut să fiu
în arșița cuvintelor.
Tu, iartă-mi necuviința
de a-ți scrie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Permiteți!

este voie pe pământ?

cerul este plin de griji

de grijile tuturor

ale celor care plâng cu sufletul

ale celor ce mărșăluiesc spre lumină

dați-mi voie să mă întind

tendoanele mele au obosit în zbor

simt că voi muri în valuri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Eminescu

poetului i-am văzut ochii
într-un roi de emoții
deasupra fruntea străbătută
de râuri ca niște gânduri
cu maluri abrupte
peste care trona liniștea sinucigașe
cu sinapse sparte
la libera respirație a timpului
în urmă vocea
străpunsă de singurătate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Noaptea la mare

Albastrul cerului coboară-n rai de ape,
Crăiasa zărilor corăbii negre mână,
La piept și-adună marea îngerii aproape
De prin tărâmuri de smarald, sub clar de lună.

Un nor răzleț de cornul lunii-ar vrea să scape,
Străpuns de sulițe puterile-și adună,
Albastrul cerului coboară-n rai de ape,
Crăiasa zărilor corăbii negre mână.

Tăcută, peste țărmuri de cleștar stăpână,
Își cheamă stelele-n talazuri să se-adape,
Izvorul nopții curge-n valuri și răsună
Acorduri de vioară pe o dulce strună,
Albastrul cerului coboară-n rai de ape.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Nopți cu lumină

fluturi cu aripi mari
aleargă moartea
ce din pridvor zâmbeste,
ei se ascund în palmă
tremură la orele târzii,
lumina le este dorință dar si rug,
vor fi captivi felinarelor
nici un deochi nu-i poate
despărți de sărutul
fierbinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Liftul

între etaje închis în fierul contorsionat
liftul îmi este sicriu,
nu pot să privesc cerul,
fierul mă strivește,
nu-i drept
nu sunt demn de sacrificiu,
ce să înțeleg?
când cerul nu mai este,
tălpile se descompun de durere,
nu mai am țipăt,
acum cu mine moare copilul din suflet
imatur rămân în față durerii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

țăranul

eu nu mă rog la munți,
la vântul din răscruci,
știu că în ceaunul cu fasole
stă dorința țăranului
cu pofta sănătoasă,
semeț precum un pisc în plină iarnă,
spălat de ploi, nevoi și viscol,
cu fruntea sub căciulă
dă glas pământului,
că acest popor nu moare
cât timp izbânda este în Dumnezeu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

sunt multe de spus
dar atât de puțin timp
există
încât am să mă
împrietenesc cu tăcerea

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pânze pe catarg

când inima în piept se zbate larg
și soarele pe cer e umbră lungă
ridic a tale pânze pe catarg
ca nici un vânt să nu ne mai ajungă

și să plutim în doi prin mari adânci
și hăul universurilor noastre
acolo unde nu-s ghețari și stânci
și unde plâng doar florile albastre...

să ancorăm în porturi de granit
în nopți cu claritate carnivoră
și iar să ne iubim la infinit
și valuri albe spumege la proră...

poezie de (26 februarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Eu și moartea

cu fiecare moarte
aflu adâncimea apei
în care o nouă mamă
mă naște
cu fiecare nouă respirație
repet mersul desculț
pe margini de oglinzi
învăț lecția
acum râd de ziua de mâine
în care ziarele
vor consemna
următoarea mea moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook