
Temeri
Acuma bag şi eu de seamă,-
Închis la birt, la berărie...
Şi parcă am un soi de teamă:
E semn de claustrofobie?!
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

Să nu te plângi, n-ai teamă
Nici când treci ultim prag!
Nu iei nimic de seamă,
Din ce îţi este drag...
catren de Mihaela Banu (5 august 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un băutor hotărât
Dacă mă crestaţi cu dalta
Şi tot nu trec pe la birt.
Vă spun sigur, nu de alta,
Dar nevasta mea e... spirt
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Insistenţă
M-au prins la Bac cu o fiţuică;
Cum nimeni fapta nu îmi iartă,
Mă duc la birt să beau o ţuică,
Că oricum am făcut-o... fiartă
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Repercusiuni
Din zori plecat-am după lapte,
Dar pe la birt m-am abătut.
Cum soaţa ţine cont de fapte,
Mi-a dat să beau lapte... bătut.
epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tu, bea paharu-n tihnă
Şi să nu-ţi fie teamă
Că veşnica odihnă,
Curând, la ea te cheamă!
catren de Mihaela Banu (5 august 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-e dor de dorul tău vibrând,
La mine, într-un colţ de gând.
Iubesc! Iubeşti? Să mai rămân,
Închis în trupu-mi prea bătrân?!
catren de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claustrofobia
Există boli ce doar în vis,
Ţi le doreşti, fir-ar să fie,
Ca cea când eşti la ananghie
Şi nu suporţi să stai închis
Astfel, un demnitar demis,
Pe bază de escrocherie
A fost scăpat de puşcărie,
Dar în final s-a sinucis
Acum, e-o mare-anomalie,
Când nu mai este tipul viu:
Bolnav de claustrofobie,
De ai fi zis că e candriu,
Cum o fi stând, doar dracu' ştie,
Închis acolo, în sicriu!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lumina vieţii înspre ea ne cheamă.
Din cupa sacră a iubirii bem.
Privim în ochii morţii fără teamă;
În faţa ei cu toţi datori suntem.
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aprind o candelă în noapte
Şi-n licăr parcă te zăresc,
Cum îmi repeţi aceleaşi şoapte,
Ce amintiri îmi răscolesc.
catren de Mihaela Banu (19 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Parcă te ştiam ...
Parcă te ştiam de când e lumea,
Miroseai suav, a caprifoi.
Timpul rătăcirii ancestrale,
S-a pierdut în spaţiul dintre noi.
M-am oprit şi te-am strigat pe nume,-
Îmi venea în minte din străfund
Şi secundele rămân mirate,
Că ecourile îmi răspund.
Parcă te ştiam de-o veşnicie.
Unul către altu-am alergat,
Iar în orologiul din cetate,
Clipa-ntre cadrane-a îngheţat.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Anomalie
Să-nveţi o limbă oarecare,
Nu lasă loc de vreo eroare.
El, parcă apucat de streche,
O învăţa... după ureche.
epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Urmările caniculei
E-o arşiţă năucitoare,
De parcă m-a crestat cu dalta.
Şi soţul meu, drept confirmare,
Se cam topeşte... după alta
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am pus un semn ...
În cartea mea, ce-mi stă la căpătâi,
Cu filele-i deschise-n evantai,
Unde, eroul meu, mă aşteptai,
Cum îţi aştepţi iubirea cea dintâi,
Am pus un semn şi să nu uit aş vrea,
Când vom atinge culmi de univers,
Pierduţi printre cuvintele din vers,
Să îmi acopăr capul cu-o gevrea.
E-un gest de preţuire şi respect,
Să-nclin şi fruntea-mi până la pământ,
Sub largul lumii acoperământ.
El e măreţ, eu sunt doar imperfect.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rondelul prostului fudul
Mi-e teamă de prostul fudul,
Ce-aruncă o piatră în lac.
Nici omu-nţelept nu-i destul,
S-o tragă la mal ca pe-un fleac.
De-l cheamă Ion, Fritz, Abdul,
Se-nfoaie de zici că-i gânsac.
Mi-e teamă de prostul fudul,
Ce-aruncă o piatră în lac.
E sigur, tenace, credul.
Idei fixe are-n dovleac.
De specia asta-s sătul,
Că-mpuie ca orice gândac.
Mi-e teamă de prostul fudul.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fuga de răspundere
Ministrul de justiţie, Iordache,
Lovit parcă de boala lui Calache,
Repetă până la exasperare:
Răspuns nu am, deci altă întrebare!
epigramă de Mihaela Banu din Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Furtuna
Hălăduie furtuna. Şi de frică
Parcă bate nu ştiu cine-n geam
Puricele inimii abdică
Trezindu-se când nu mă aşteptam
Îmi trag pest cap aşternutul
Mă ghemui mai mult în culcuş
Alături de mine trecutul
Şi spaima venind pe sub uşi
Nu mai am curaj. De teamă,
Parcă se aud paşi alergând
A cui o fi aceea care mă cheamă
Vocea ştrangulată, tremurând?
Zgâlţâie-se uşa din ţâţâni
Eu rămân ca un semn de-ntrebare
Parcă stau aşa de săptămâni
Fără ajutor şi scăpare
Alături de mine consoarta
Sforăie confortabil, discret
Să vezi cum desparte-ne soarta
Pe omul de rând de-un poet
Cu inima-n dinţi şi lucid
Trec peste acea interzisă
clipă. Mă scol şi închid
O uşă ce nu era bine închisă
Furtuna-i departe acuma
Zgomotele trec printr-o surdină
Îmi sporesc resursele cu suma
temerilor: S-a făcut lumină!
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nem tudom!
Dacă te afli-n maghiarime,
Plimbându-te ca orice om,
Orice-ntrebare de vei pune,
Te vei lovi de-un: nem tudom!
De pildă, într-o librărie,
Cerând pe româneaşte-un tom,
Vei fi întâmpinat cu-acelaşi
Răspuns concis ca: nem tudom!
Te-ai rătăcit, ceri informaţii,
Neliniştit că eşti în pom;
Pe cine-oi întreba-ţi răspunde
Cu lapidarul: nem tudom!
Ai vrea să vizitezi muzee,
Dar parcă eşti diformul gnom,
Când ceri timid să-ţi spună unde-s,
Eşti repezit c-un: nem tudom!
Habar nu ai pe unde-i piaţa,
De nu ştii boabă de idiom
Şi să-ţi iei câmpii parcă-ţi vine,
Când iar auzi un: nem tudom!
Am poftă de-un gulaş pe cinste,
Caut un birt, ca pe-un atom,
Dar pân' la urmă-l găsesc singur,
Că şi de-ntreb e: nem tudom!
Lacom mănânc, pe săturate,
Şi-mbărbătat de nişte rom,
Când vine chelnerul cu nota,
I-arunc în faţă: nem tudom!
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când politicienii şi cei care au o gândire politică acordă o atenţie prea mare literaturii, e un semn rău – un semn rău mai cu seamă pentru literatură.
citat din Italo Calvino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Am auzit iubite ceva, sau mi se pare?!
Am auzit iubite ceva, sau mi se pare?!
Parcă mi-ai pus sfielnic, şoptit, o întrebare,
Sau era o-ncercare de jinduit răspuns,
Ce-o vreme-ntre cuvinte nespuse s-a ascuns?!
Mi-a fost doar mie dată plăcerea să ascult,
Cum răscolea aievea al inimii tumult?!
Rostirea tăinuită este adevărată,
Sau dulcea miere-a gurii, în tihnă mă îmbată?!
Ne-am întâlnit acuma, sau poate şi-altădată,
Te-ntreb, zărind lumina, sub pleoapa-ţi tremurată?!
Şi-am înteles menirea unor nescrise legi,
Ce-n lunga pribegire rămasu-ne-au întregi.
Am dăltuit o treaptă în amintirea vie,
Din focul pasiunii şi roua din câmpie.
Şi în amiaza vieţii, noi clipe de extaz,
Mai pun o sărutare, pe-al inimii obraz.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prinţul s-a ridicat din pat şi a pus-o pe Gretchen în locul lui să doarmă; mai mult nu putea face nici el. Gretchen şi-a împreunat mâinile şi s-a gândit: "Ce buni sunt oamenii şi animalele!" Şi a închis ochii şi a adormit. Toate visurile au venit iar valvârtej înapoi şi acuma erau ca nişte îngeri şi trăgeau o săniuţă în care era Karl, şi el făcea semn din cap. Dar nu era decât un vis şi de aceea a pierit când ea s-a trezit.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


