Eu lună-ți sunt, tu soare-mi ești;
În Iadul meu, un Rai zidești.
Când plec, ți-l las prin testament,
Să îți așterni timpul prezent.
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Stă scris cu litere de sânge
Pe al iubirii pergament,
Un codicil din testament:
Cel ce-a rămas, in veci va plânge.
catren de Mihaela Banu (18 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce scurt îmi pare timpul când iubesc,
Când două inimi dragi se contopesc.
Ce lung îmi pare-atunci când sunt iubit,
Cand îl petrec cu cine mi-e menit.
catren de Mihaela Banu (30 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Războiul" sfânt
Precum văd, s-a căscat iadul,-
V-ați împuns în epigrame.
Pe Allah vă jur, Jihadul
E o treabă pentru dame!
epigramă de Mihaela Banu (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre prezent
Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopțile, indiferent de anotimp,
în care frumusețea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzește,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristețea grijulie în care s-a învelit
când știa că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soția mea,
mândria sărată care îmi mijește în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre prezent
Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopțile, indiferent de anotimp,
în care frumusețea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzește,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristețea grijulie în care s-a învelit
când știa că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soția mea,
mândria sărată care îmi mijește în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ți sunt? Ce-ți cer?
Ce-ți sunt? -Iubită
Ce-mi ești? -Ursită
Ce-ți cer? -Iubire
Ce-mi dai? -Cârtire
Ce-ți sunt? -Nu știu
Ce-mi ești? -Pustiu
Ce-ți cer? -Mici daruri
Ce-mi dai? -Amaruri
Ce-ți sunt? -O coastă
Ce-mi ești? -Năpastă
Ce-ți cer? -Plăcere
Ce-mi dai? -Durere
Ce-ți sunt? -Izvorul
Ce-mi ești? -Ulciorul
Ce-ți cer? -Blândețe
Ce-mi dai? -Tristețe
Ce-ți sunt? -Femeie
Ce-mi ești? -Scânteie
Ce-ți cer? -Sărutul
Ce-mi dai? -Născutul
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt...
Sunt nisipul din clepsidră
Timpul ți-l încetinesc
Și cu capete de hidră
Nemurirea ți-o hrănesc.
Sunt buchet de sentimente
Ce te-mbrac în nostalgii
Asmuțind iubiri latente
Spre hătișul inimii.
Sunt umbra ce se desprinde
Dintr-un trup de matelot
Stârpind gânduri suferinde
Brăzdând valurile-not.
Sunt condeiul ce-nsăilează
Pe al sorții pergament
Slove ce-ordonat dansează
Pe muchii de testament.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea tăcerii
De ce culoare ești, tăcere?
Ești falnică, de tot măreață,
Cu primul tău sărut de:
Bună dimineață!
Cu a ta tandrețe tu apari
Prin roz-oranjul tău altar,
Prea mândră în ardoarea de pomeți,
Aură născătoare sfintei vieți!
Strecori cuminte tâmpla gândurie,
Apari regină albă întru veșnicie,
Azurul-sfântul tu îl dăinuiești,
În limpezi de izvoare, mereu întinerești!
Prin verdele șerpelnic de chindie
Așterni o armonie tot mai vie,
Iar ochiul tău de veghe mă tot paște,
O nouă, tot mai nouă speranță îmi renaște!
Și tot mai aurie înspre seară
Prin gânduri, prin privire te strecoară,
Și plumburiu cuvântul tău m-apasă
Când mă găsesc doar singurel la masă!
Străinele fantome te aleargă
Cînd violetu-ți peste lume cade,
Când merge-n gol pământul tău din jur,
Tu, de tăciune te retragi în cuibul tău obscur.
De ce culoare ești, tăcere?!
Culoare de prezent,
Ce chipul tău o cere!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâne timpul în suspans
Când frunzele mă iau la dans.
De-a valma facem piruete
Ștergând din amintiri regrete.
catren de Mihaela Banu (16 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi plânge tocu-n calimară
Și-aștept minunea să se-ntâmple;
Când timpul ce zvâcneste-n tâmple,
Striveste-a dragostei comoară.
catren de Mihaela Banu (16 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua limbii române
Limba noastră-așa-i sortită;
Plec de la simpla premisă:
Dacă nu-i corect vorbită,
Cum să fie bine scrisă?!
epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe unde ești?!
Pe unde ești când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde ești când ceru-i plin de stele,
Când ți-as zidi din ele-n cer castele?!
Pe unde ești în nopți cu lună plină,
Când mă îmbrățișai ca o glicină?!
Pe unde ești când rupt de oboseală,
Mi-aș pune capul lin în a ta poală?!
Pe unde ești când mor de dor și jale
Și leac mi-ar fi să-ți strâng coapsele tale?!
Pe unde ești când gândul mi-e la tine
Și-s bântuit de îndoieli haine?!
Pe unde ești când sufletul mi-e frânt
Și-alerg ca un nebun și mă frământ?!
Pe unde ești când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!
Pe unde ești, c-aș bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde ești când viața mea-i o luptă
Și timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inutilitate
Mirării mele îi dau glas,
Cu gândul să nu fiu teatral:
E de prisos să porți un ceas,
Când ești întârziat... mintal
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iarna vieții ...
Când iarna vieții-ți bate-n poartă
Cu întrebări fără răspuns
Și cu-ndoieli ce le deșeartă,
Ziduri iți par de nepătruns.
Pâlpâie-o flacără-n cenușa
Tăciunilor ce-ai răscolit,
Iar timpul ți-a zvârlit mănușa,
Prin gardul vieții putrezit.
Mai vrei ca palida scânteie
Din timpul tău neiertător,
S-aprindă-n suflet de femeie
Torțe de patimă și dor.
Dar moartea-ți caută pricină
De lupți și-ncerci să o ignori,
Îți suflă-n ultima lumină,
Lăsându-ți bezna-n care mori.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești
Iubire...
Nebună de iubire,
Tu ești.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Și-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu ești.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Și-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu ești,
Haide, spune-mi, tu ești,
Te recunosc prin ochii care mă topești,
Te recunosc din crăpături din buze mușcate în povești,
Hai, spune, tu ești
Tu ești aceea care, prin zâmbete mă amețești,
Tu ești,
O, da, tu ești,
Tu ești aceea care mă ocolești,
Tu ești aceea care m-ai contopit în dor,
Tu ești aceea care între brațe mă înălțai în zbor,
Tu ești,
Te recunosc, tu ești,
Păcatul tău îți face fața ca să nu zâmbești,
Păcatul tău apasă, și trupul ți-l privești
Îmbătrânit și supt de vlaga, ce încă-ți mai dorești...
O, da, te recunosc. Tu ești...
Iubirea mea din marea de povești.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare cine ești tu, fată?!
Lacrima e fructul sfânt,
E al inimii cuvânt,
În vremi când sufletul tace
Neaflându-și a sa pace...
Când glasul s-a săturat
Să mai strige-n lung și-n lat,
Ofuri vii ce-l încovoaie,
Răscolind prin măruntaie.
Colț de suflet sfâșiat
În vreun spin înveninat,
Perlă icnind fără vrere
Și născută din durere,
Oare cine ești tu, fată
Și de cine ne-ai fost dată?!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați timpul înapoi!
Plecați voi păsări călătoare,
Dar oare mai veniți la noi?!
Vă rog, dați timpul înapoi,
Să fie cald, să fie soare!
În stoluri negre ați fugit
Purtate de năvalnic vânt.
Atunci când aripa s-a frânt,
Ca pe Hristos v-au răstignit.
Va rog, dați timpul înapoi,
De dragul meu și-al tuturor!
Să depănăm povești de dor,
Veniți sub streașină la noi!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimensiuni
Pe când era duduia jună,
Părea ca trasă prin inel.
Azi, cât pe ce să te răpună,
Că-n șolduri e cât un șeptel.
epigramă de Mihaela Banu din Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mă întrebi
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Voi tace căci răspunsul tu îl știi
Și n-aș putea în sufletu-mi de plumb
Să răscolesc prin amintiri și zile mii.
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
De nopțile pustii și fără tine știi
Când ruga-n lacrimi mă îngenunchia,
Iar zorii mă prindeau fără să vii?
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Răspunsul a crescut mut între noi,
Ieri erau mici dealuri, azi de piatră munți
Și-au împărțit destin și amintiri la doi.
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Vreau tu să îmi răspunzi mai știi
Când mi-ai promis că ne vom regăsi,
Dar azi e prea târziu, să nu mai vii.
Ești liber azi chiar dacă încă sunt,
Nu mă mai roade gândul că nu vii
Și-n nopțile în care-s trează și nu ești
Pe cine strângi la piept te las doar tu să știi.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine suntem?!
Cine ești tu, cine sunt eu?!
Minuni din mâini de Dumnezeu
distih de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!