Mi-s tălpile zdrelite şi gleznele plăpânde

Mi-s tălpile zdrelite de-atâta căutare,
Mergând pe presupusa cărare ce-ai urmat.
Visez cum calc pe iarba de dor izbăvitoare,
Când suflet lângă suflet, iubirii sens au dat.

Călcâiul drept mi-e rană şi schilodiţi mi-s paşii
De ascuţite pietre ce mi se-mpotrivesc
Şi-mi caută gâlceavă, pe drum, toţi cârcotaşii,
Când cântecele mele cu sârg te proslăvesc.

Mi-s gleznele plăpânde şi cât să mai îndure
Ca fără de crâcnire să sângereze-n lut,
Pe aşchii din cărare, pe spinii din pădure,
Asemeni şfichiuirii teribilului cnut?!

Mi-s tălpile zdrelite şi gleznele plăpânde.
Călcâiul drept mi-e rană şi sufletul suspin.
Picioarele mi-s grele şi-adesea tremurânde,
Dar merg cu tine-n gânduri spre oaza de senin.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s ochii fulgi

Mi-s ochii fulgi, şi sufletul mi-i cerne
Peste dureri din răni ce-s efemere
Şi gândurile mi se-ncing în zări himere
Mi-s ochii stinşi de lacrimi şi tăcere.

Mi-s ochii fulgi, şi gândul mi-i aşterne
Peste dorinţe ce se-nchid în stele
Şi lacrimile mi se scurg pe vreme
Mi-s ochii stinşi de-a inimii durere.

Mi-s ochii fulgi, şi visul mi-i topeşte
Cu apa mărilor ce vine să mă-nnece
Şi amintirile-mi se ţes ca o poveste
Mi-s ochii prinşi în iarna fără veste.

Mi-s ochii fulgi, şi sufletul mi-i fulg
Şi iarna peste crânguri mi-l aşterne
Eu sorb din nostalgia viselor eterne
Mi-s ochii fulgi şi sufletul mi-i cerne...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni mi-s

Eu, ca şi tine, nimeni mi-s;
Un strop de suflet, pe un vis.

distih de Mihaela Banu (19 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sete mi-e când nu-s cu tine!
Mi-s buzele nesărutate...
De le-aş sorbi pe săturate,
Rămâne-un dor nestins în mine.

catren de Mihaela Banu (12 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mocănească

Mărunt ca ploile de toamnă
Mi-e sufletul. Şi vântul bate
Noian de frunze scuturate
Mi-s amintirile, măi doamnă.

Mai ud, mai greu ca niciodată
Mi-e trupul. Vântul s-a oprit,
Noian de codru desfrunzit
Mi-s amintirile, măi fată.

poezie de Marius Robu (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s ochii trişti

Mi-s ochii trişti şi fruntea obosită
De-atâta priveghere şi-aşteptare,
Mi-e inima bolnavă, istovită,
De grea şi îndelungă alergare
Şi plânge ca o pasăre rănită.
Când ochii mi-i închid şi cat în mine
Puteri să sui Golgota până sus,
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viaţa e Iisus,
Mărgăritarul preţios e-n tine.
Privesc la dimineaţa minunată
A Învierii Tale din mormânt,
Ca Magdalena, ca şi altădată,
Îngenunchez 'naintea Ta plângând
Şi-s fericit şi plâng cu Tine-n gând.

poezie celebră de Valeriu Gafencu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihna mea (două cuiburi)

Au gândurile-ţi cuib la mine-n minte,
Revin în el de fiecare dată
Când aripile, înger prea cuminte,
De dor, te dor şi nu mai pot să bată.

Au visurile-mi cuib la tine-n suflet,
Revin în el de câte ori mi-e greu,
Când frânte mi-s picioarele de umblet,
Odihna mea şi Dumnezeul meu.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispariţie misterioasă

Nu pot a pune geană peste geană
Şi nopţile mi-s vaier şi mi-s chin:
Eu ştiu că mai aveam o damigeană
... Şi-amantul soaţei mele nu bea vin.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine cum de-un strop de apă
Îi este dor celui ce-n van se-adapă,
Din oaza ce aproape că-i secată,
Din care-ar bea cu-o poftă ne-nfrânată.

Mi-e dor de tine cum mi-e dor de vântul,
Ce mi-a purtat spre tine-n taină cântul
Şi care-n carnea ta simţ chemarea,
Ce-o simte cerul când atinge zarea.

Mie dor de tine cum mi-e dor de focul
Ce-a ars toţi spinii, ocrotind norocul,
O floare rară, ce le-a fost sortită,
Doar celor ce n-au inima-mpietrită.

poezie de Mihaela Banu (14 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s fluturii-ntr-o aripă...

Mi-s fluturii bolnavi de neputinţă-
Le-a îngheţat o aripă în zbor.
Când tocmai învăţau ce-nseamnă dor,
S-au înecat în mări de umilinţă.

Au plâns corole, împletind coroane
Din trupul fulgilor nevinovaţi.
Au legiuit, o moarte, magistraţi
Cu ochelari de cal, cuprinşi de toane.

S-au răzvrătit scaieţii laolaltă
Cu firul ierbii pribegind sub ger
Şi-au interzis cuvântul efemer
Fără proces şi fără judecată.

Tablou stupid pe-o mare de zăpadă
Mi-s fluturii-ntr-o aripă căzuţi-
Eroi ai inocenţei dispăruţi,
Ca lacrima pe strune de baladă.

Când fluturi vitregiţi de-a lor aripă
Agonizează-n mine obsedant,
Mă rog futil şi-aproape aberant
Să fie iarna lungă cât o clipă...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buze flămânde

Mi-s buzele de dor flămânde
Şi ard, visând, la alte buze,
S-ar odihni pe ochi, rotunde,
Pe sânul stâng ar fi ventuze.

Te vor alunecând în mine
Şi zvârcolirea... ţi-o doresc,
Pe al tău trup le este bine,
Uşor şi-adânc... îl dezgolesc.

Şi mă afund nebun în tine,
Pe sfârcul drept când te sărut,
Te port spre clipele divine
Şi-o luăm mereu, de la-nceput.

Şi iar, mi-s buzele flămânde,
Prin degete, te simt, vibrând,
Cu tine m-aş iubi oriunde,
Ce dulce eşti, când te pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buze flămânde

Mi-s buzele de dor flămânde
Şi ard, visând la alte buze,
S-ar odihni pe ochi, rotunde,
Pe sânul stâng, ar fi ventuze.

Te vor... alunecând în mine
Şi zvârcolirea ţi-o doresc,
Pe al tău trup le este bine,
Uşor şi-adânc... îl dezgolesc.

Şi mă afund nebun în tine,
Pe sfârcul drept când te sărut,
Te port spre clipele divine
Şi-o luăm mereu, de la-nceput.

Şi iar, mi-s buzele flămânde,
Prin degete, te simt, vibrând,
Cu tine m-aş iubi oriunde,
Ce dulce eşti, când te pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grei mi-s anii

Grei mi-s Doamne anii, grei,
fără copilaşii mei.
Au plecat în ţări străine
după bani şi după pâine.

Greu mi-i Doamne sufletul
că mi-a plecat băiatul.
A plecat după mai bine,
îl aştept şi el nu vine.

Fata a plecat în lume,
am pierdut ale ei urme.
Nu ştiu de va mai veni
sau măcar de-o mai trăi.

Grei mi-s Doamne anii, grei.
Îmi plâng ochii după ei.
Bătrâneţea mă răpune,
Sorele meu va apune.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În concediu

"Miss" Neptun, "miss" Costineşti,
Zeci de "miss" în vara asta:
Toate "mi-s dumnezeieşti",
Numai eu "mi-s" cu nevasta!

epigramă de Viorel Martin din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parţialele din toamnă

E toamnă şi mi-e dor de cine
Ar trebui să vină, dar,
Se pare că nici azi nu vine;
Mi-e sufletul student-frunzar.

Şi clipele mi-s frunze care
M-acoperă pe ochi treptat,
Să nu mă vadă, când apare,
Nimic din tot ce-am aşteptat.

E toamnă şi mi-e dor de cine,
Chiar dacă vine, tot nu vine.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul bastardului

Cine sunt? de ce mi-s paşii
Legănaţi în aritmie?
Mă alină ucigaşii
Sau de zile mă sfâşie?

Unde merg? De ce mi-s anii
Drumuri negre de leşie?
Mă încrâncenă tiranii,
Sau cu gerul mă sfâşie?

Cine sunteţi, triste umbre
Care staţi în straja nopţii?
Care-s drumurile sumbre,
Cine sunt luntraşii sorţii?

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu floare-am fost?! ...

Eşti trunchiul unui dârz copac,
Sub care-mi caut adăpost.
Eu mi-s tulpina unui mac,
Ce lângă tine-şi află rost.

Sub crengile-ţi grele de ploi
Ne vom iubi ca doi nebuni,
Flămânzi şi dornici amândoi,
Uitând de este joi, ori luni.

Când frunzele s-au veştejit
Şi umbra-ţi s-a rărit, eu tac.
Mi-e teamă că nu te-am iubit
Cât meritai şi greu mă-mpac.

C-un suflet plin, învolburat,
Uniţi pe veci de-un tainic leac,
Cât te-am iubit, am şi uitat:
Eu floare-am fost, sau un copac!?

poezie de Mihaela Banu (6 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s frunză în aer şi ţi-s...

Când te-ai cufundat nemilos,
copilo, în versurile-mi verzi,
m-ai săgetat, inocent, pân' la os,
de frică să nu mă m-ai pierzi...

Astăzi, mi-ai devenit aproapele
din, ieri, prea departele meu,
iar eu ţi-am acordat, Miss, clapele,
pe pianul divin al lui Dumnezeu!

Prea sfântă vioară-mi eşti, Miss,
lumina-ţi din ochi, mi-e arcuşul,
mi-s frunză candidă, în aer, şi ţi-s
poetu'-nserării, ce-ţi cântă urcuşul...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii mi-s aripi în vânt

alerg
printre firele de iarbă
şi norii
aceştia de cuvinte
ce îmi impun
verdictul lor
inspirându-mi paşii
făcuţi pe hârtie

primăvara
a răbufnit
ca o ploaie de cuvinte
mânată de vântul aşteptării
pe fiecare ram
al privirilor tale

chipul tău
atât de gingaş şi
de plăpând
mă face să visez copilăria
nuanţată cu viorele şi ciocănaşi
culeşi de la Dâmburi

iar jiorele
albastre
albe şi roşii din Coastă

mnieruie
de albastră
jioreaua aceasta
ca o fecioară cu ochii albaştrii
mi-a pus cerul pe palme
şi paşii
mi-s aripi în vânt

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine sau de ele?

Poate că, de fapt, nu mi-e dor de tine
Ci de felul în care Universul ţi se-nchină
Când mi te-apropii sau când eşti cu mine
Mi-e dor de întunericul făcându-se lumină
Să-ţi mângâie picioarele fugind pe-a mea retină
Tălpile tale, fac pământul gură
Pe care apăsat şi-n mers o fură
Gleznele tale fac din iarbă floare
Iar tălpile fac artă din covoare
Coapsele tale vântul scot din minţi
Părându-i şi de gheaţă şi fierbinţi
Mijlocul tău, mişcându-se ceresc
Dă naştere la răget bărbătesc
Şi pieptul tău şi spatele şi gâtul
Duc în ispită mare absolutul
De gura ta, de ochi, de suflet sau de păr
Nu mai vorbesc, dar fac într-adevăr
Minuni de care mi se face dor
Nu făr' de tine, făr' de ele mor.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 august 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s zilele-n prag răsturnate,
Cu dimineţi, nămiezi şi seri,
Iar nopţile însingurate,
Cu gânduri pironite-n ieri.

catren de Mihaela Banu (26 decembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!