Ca în Sânul lui Avraam

Te-am zărit la mine-n poartă şi tiptil m-am furişat,
Spre izvorul dintre dealuri, paşii repezi ne-au purtat.

Să bei dintr-a mele palme, mâinile le fac căuş;
Tu sorbeai o picătură, aruncând priviri, ghiduş...

Eu de pe-ale tale buze, setea mi-o astâmpăram.
Ne era atât de bine, ca în Sânul lui Avraam.

Tu, sărutul ce ţi-l dasem, vrei să mi-l înapoiezi,
Câte unul de petala florilor de prin livezi...

Nu pricep cum, până-n seară, de săruturi îmbătaţi,
Se scursese-o zi întreagă şi-am rămas tot însetaţi?!

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când prima oară ...

Când prima oară am sorbit sărutul,
De pe-ale tale buze dulci ca mierea,
Mi-ai fost izvorul meu şi învierea
Şi seva vieţii ce trezeşte lutul.

Din cupa fericirii-am prins puterea.
Lăsând în urma mea, uitat, trecutul,
Mi-a luminat sărutu-ţi azimutul,
Redeşteptând în sufletul meu vrerea.

Aripi mi-ai dat, beţia mi-e profundă...
În piscul 'nalt ne-nlănţuie iubirea.
Simţiri tresar şi trupul mi-l inundă.

În praf de stele se preschimbă firea.
Din timp am smuls de nesperat secundă
Şi-atins-am ca din treacăt nemurirea.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu măsură

Mi-ai făcut mereu talente
Şi necazuri inerente;

Eu ţi-am dat ades cadouri,
Că sunt plin de sentimente,

Te-am purtat cu avionul
Peste ţări şi continente,

Dar tu vii mereu cu nazuri
Şi cu mofturi permanente!

Nu te-am supărat cu certuri,
Nici cu gesturi violente,

Te-am ţinut cu drag pe palme,
Te-am ferit de accidente,

Numai că acestea toate,
Nu ţi-au fost suficiente:

Despre mângâieri, săruturi
Spui că-s gesturi indecente,

Vrei măsură în iubire,
Însă ai antecedente...

Tu când spui că vrei măsură,
Vrei măsura lui Terente!?

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt palmele-ţi, le fac aripă ...

Mă uit în ochii tăi albaştri
Şi chipu-mi văd în cei doi aştri.
Privirea ta mă înfioară
Şi înfloresc ca într-o doară.
La gura ta mă uit şi strig:
Sărută-mă că mi-este frig!
Dar tu, cu buze de copt rod,
Te uiţi mirat, ca un nerod.
Salt palmele-ţi, le fac aripă,
Le pun pe pielea mea ce ţipă...
M-atingi numai pe sânul stâng?!
O, tu, iubitul meu nătâng!
Tu nu ştii, sânul drept se strânge,
Durerea lui încet şi-o plânge.
Tot trupul meu e-o vâlvătaie
Şi-aş vrea la tine în odaie,
Să mă dezmierzi cu nerăbdare
Cu-o nesfârşită sărutare,
Din creştet până în călcâie
Că nu-i putere să amâie
Ce universu-ntreg o ştie,
Că ne-om uni în veşnicie.
Nici minte nu-i să nu-nţeleagă
Că eu m-am dăruit întreagă.
Când al tău braţ mă înfioară,
Mă simt femeie-ntâia oară...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu...

De ce te-am ales pe tine
Din atâtea priviri feline,
Şi te-am ascuns in mine
În tăceri de peşteri..
Unde ţi-am inchis ecoul
În sunetul din căuşul...
De unde sorbeai apă
de izvoare
Ca dintr-o scoică de mare.
Şi... ucis de intrebări
Nu ştiu,.. nu găsesc răspunsul
Care mi-l dă sărutul.
Ca un răsărit de soare
Într-o peşteră pe un mal de mare...
În stânca pieptului
Măcinată de valurile timpului...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu primăvara până-n tălpi

Hai, prinde-mă iubire în braţe
să-mi curgă primăvara până-n tălpi
flacăra să se joace-n lămpi
cântec să-mi rămână
în căuş de pălmi...

Striveşte ochii toamnei agaţă-i de stele
când ceasul prea mă tic-tac-ticăie...
să simţi iubire,
cum viaţa ne scapără

cum din săruturi
pe întreg pământul
verdele pe braţe iubite se cutremură
cum apele se încolăcesc spre soare
nisipului îi cresc aripi de acvilă
cântec de neiade pe noi murmură

Ridică-mă pe-amurguri lungi de cer
topeşte-mă-n săruturi... să nu pier
cu fir de dimineţi coase-mă de tine
trece-mă prin tăiş de vămi

De-or să mă doară rănile iubirii prea tare
voi pune răsărit de muguri alintaţi
pe palme şi-n uitări
cu bob de rouă de pe negrii struguri

Tu doar să mă îmbraci cu tine iubire
cu primăvara... până-n tălpi.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o dâră de condei...

Hai, Anida, lasă-ţi părul să îţi fluture prin vii,
Când alergi ca o nălucă printre toamnele târzii!
Nu-mi mai vitregi privirea, unduieşte-ţi trupul gol,
Să te cânt din lira verii adormită-n si bemol!

Ning castanii frunze roşii peste braţe de cleştar,
Eu îţi pun luna pe umeri şi-ţi fac loc în calendar,
Să-mi fii luni şi să-mi fii vineri şi septembrie şi mai,
Anotimpul tău, Anida, numai mie să mi-l dai.

Şi să-mi înfloreşti în palme, să te-adulmec pofticios-
Dintre florile pădurii tu miroşi cel mai frumos.
Lasă-mă, să-ţi scriu pe buze tot ce n-aş putea să-ţi spun-
Am tot adunat săruturi, încă tot le mai adun,

Ca un cerşetor de vise, stau la pândă să te prind,
În poemul meu de toamnă, cum, Anida să-ţi aprind,
Felinare în amurgul ce mă-ngenunchează iar,
Când tu vrei doar primăvară să-ţi aduc, iubito,-n dar?

Hai, Anida, să bei mustul toamnelor din ochii mei
Şi te fac nemuritoare dintr-o dâră de condei...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ODIHNĂ...

Lasă-mă să-mi odihnesc privirea
În ochii tăi atât de minunaţi
Şi care ne-au adus iubirea
De care amândoi am fost frustraţi.

Mâinile cu tremurul încet
Se caută-ntre ele
Atingându-se discret
Ale tale cu ale mele

Da, îmi amintesc sărutul
Cu ale tale buze dulci
Acesta a fost începutul
Ţi-aminteşti? Atunci…

Îmbrăţişarea caldă, fermecată
Cu neastâmpăr tineresc
Cu fior avid de fată
Vreau ca mereu să „TE IUBESC”.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea alba de cires

In floarea albă
De cireş,
L-am zărit
Pe Dumnezeu,
Sau te-am zărit
Pe tine, cu chipul Său
Si-am mirosit
Profund...
Si m-am simţit
Atât de bine
Că tot cireşul
S-a scuturat
Pe mine!

poezie de Niculina Ilisie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bradul

Bradu-mi spune bun cuvânt —
— "Să-i trimit?" Mi-a spus: — Trimite-i!"
Tot m-am judecat cu mine:
Să dau bradului mai bine
Ori iubitei
Crezământ?

— "Nu-i trirnite!" zise ea.
— "Că n-am zor să ies în lume.
De-i trimiţi, îi fac de-ocară,
Că-i arunc pe uşi afară —
Scoate-mi nume
Cât or vrea!"

Am s-ascult de brad acum;
Fata minte cum îi vine.
Şi trimit chiar asta-seară
Peţitori la ea s-o ceară —
Rău ori bine,
Tot un drum!

De-o fi, brade, să ghiceşti,
Îţi încred o bogăţie:
Leagăn am să fac din tine,
Şi-un copil — de-o fi cu bine —
Ţi-l dau şie
Să mi-l creşti!

De mă-nţeli, te fac la noi
Poartă curţii: să te-ajungă
Câte rele pierzătoare,
Să te bată ploi şi soare,
Să te-mpungă
Vaci şi boi!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea unei sirene

Te-am furat cu privirea de pe ţărm!
Era preţios.
Voiam să-mi fac cercei
din şoaptele tale ce răsunau
până dimineaţă.

Mi-am amestecat suspinele
cu seminţele rodiilor
aduse de val pe vreme de furtună
şi ţi-am dat să le sorbi
împovărându-ţi setea cu
rubinele comorilor scufundate...

Chiar pe plaja asta fierbinte
te-am împins
în spirala cochiliei
ca să văd cum te descurci
cu prăbuşirea prin timp.

Te-am lăsat fără aer
în sărutul sărat al apei
doar ca să poţi auzi fluxul-refluxul
dinlăuntrul meu.

Am făcut din inima ta
pânză roşie
pe drakkarul
plutitor spre Valhalla iubirii...

Apoi, în noaptea cu lună plină
când deja nu-ţi mai erai,
recunosc,
tot eu am fost aceea
care
a lăsat povestea dintre noi
să ardă.
în coadă de peşte
deasupra valurilor.

Nu te mira, nu plânge, nu striga,
căci am doar un păcat:
Sirenă sunt!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea toamnei

Câte dorinţe rămân neîmplinite
Şi câte vise în noapte mai aşteaptă
Dimineţi cu soare şi parfum
În lumea neînţeleasă prin cuvinte,
Ce au rămas la margine de drum...

Numai izvorul cel cu apă rece
Îmi potoleşte setea care mă cuprinde
Murmurul vieţii se aude lângă mine
Când toamna cu paşi repezi vine

De dor şi bucurie, când ploaia cade
Şi un miros de crizanteme pluteşte-n aer
Cu prospeţime de frunze şi culori
Iubirea revine încet, în suflet şi-n priviri

Razele de soare îmi dau binecuvântarea
E iarăşi toamnă, iar vara-mi spune adio...
Merg liniştită să îmi găsesc cărarea
Îmi este bine să vorbesc cu tine,
În curând se va aşterne iarna...

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul

am aşternut zăpezile pe umerii universului
în palme fulgi
albi, pufoşi, mătăsoşi
tu mă aşteptai goală pe ţărmul cunoaşterii
te-am înveşmântat în fluturi
cât de aproape era sufletul
tremurai, în clipa dintâi
în piept am aşezat încet-încet un mărţişor
o inimă împletită în doi
cu pana răsucită de gânduri
scriam pe trupul tău un poem
în palme se topea zăpada
paşii curgeau între noi închizând cercul iubirii în doi
pe buze ardea sărutul aprins

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ploi de săruturi ...

Sfidând orice lege ce ţine în frâu
Porniri pătimaşe ascunse-ndelung,
Furtunile vieţii din urmă ne-ajung
Păşind din izvoare în prundul de râu.

Tăcerile tale de mine s-au frânt
În pieptul meu sparte, sub sânul meu stâng.
Eu sunt prea sfioasă, iar tu pari nătâng,
Dar numai iubirea te ţine ne-nfrânt.

Puhoi de cuvinte dau buzna pe loc
Sub ploi de săruturi ne-având adăpost.
Mai toate-au fost spuse, mai toate n-au rost
Pe buze-amuţite, ca la ventriloc.

Răspunsuri stăteau tăinuite-n priviri.
Prin vene torente de lavă curgeau.
Doar florile unei dorinţi răsăreau,
Sub soarele blând al târziei iubiri.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea vântului

Când m-am făcut cărare spre limpede izvor,
Nu mi-ai călcat pe pietre, nu mi-ai strivit din dor,
Căci n-ai ştiut de truda – din suflet când le-am scos
Şi mi-a rămas cărarea pustie de folos.

M-am preschimbat în munte cu gândurile-n cer
Şi-am aşteptat să treacă zăpada şi să sper
Că-ţi vei dori urcuşul spre culmi pierdute-n nori,
Dar codrii de la poale ţi-au fost neprimitori.

Şi-am zis atunci: "Pădure, pădure-am să mă fac,
Să pot să-ţi fiu răcoare, să-ncerc să-ţi fiu pe plac.",
Dar paşii tăi, cu teamă, îndat-au ocolit
Tot verdele prin care potecă ţi-am croit.

Mi te-am dorit aproape şi m-am topit în vânt,
Să-ţi vin pe neştiute, să nu te înspăimânt
Cu adierea-mi blândă în visul tău târziu,
Să te sărut pe umăr şi numai eu să ştiu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu setea-mi sting, cum din fântână
Se-adapă orice muritor,
Sperând pe buze să-ţi rămână
Sărutul meu, nemuritor...

catren de Mihaela Banu (14 septembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui flăcău tomnatic

Te-am zărit cum, în tramvai,
Cu privirea o sorbeai;
Tânăra, ghicindu-ţi focul,
Îţi cedă îndată... locul.

epigramă de Ionel Gologan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul

Într-o noapte-ntunecată,
Cu un cer pierdut în ea,
Mi-a părut că se arată,
Mică, strălucind mirată,
Steaua mea.

Tremurând lumina-i slabă
Printre ramuri de copaci,
Mi se tălmăcea degrabă
Licărirea în silabă:
"Ce mai faci?"

-Steaua mea de peste vreme,
Nu te-am mai văzut demult.
Dintre stelele boeme,
Numai tu-mi cântai poeme;
Te ascult!

-Dragul meu, am fost departe.
Infinitul Univers
M-a purtat prin alte arte
Timp de două vieţi, o moarte
Şi un vers.

M-am întors doar pentru tine,
Să ţi-l spun, să ţi-l şoptesc.
Tu, din câte văd, eşti bine...
Versul... este despre mine:
"Te iubesc!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

păşesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur şi paşii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub paşii rămaşi
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
păşesc printre spini şi gânduri mă înţeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme ţărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus şi gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorţii
se închide o uşă, se deschide o durere
mă caţăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talerul

Am cumpărat de la un negustor bătrân o cumpănă
şi-am dezlegat-o de-al ei praf;
Am aşezat-o’n raft, şi taler am umplut
cu tot ce minţii mele i-a rămas.
Şi-am furişat în taler frumuseţe
şi pe furiş priveam cumpăna Ta;
Tu mă priveai zâmbind, dar cu tristeţe,
şi-am observat că se-nclina exact cum se-nclina a mea.
Dar dup’o vreme nu te-am mai văzut
şi n-am mai luat aminte la cântar...
m-am depărtat încet spre nevăzut
şi-am pus în taler gândul meu murdar.
În ce’lalt taler erau zvonuri parcă
venite de-undeva din trist trecut
Iar talerul plutea, de parcă,
Trecutul meu era pe drept avut.
Şi-aşa a fost...
Acuma stau să număr toţi anii ce-au fugit ca gând furiş...
Am preţuit în cumpănă mult aur
pe care-am dat bani grei, sau mai puţini;
Şi m-am crezut pe mine mai degrabă,
sau mai degrabă am crezut nişte străini.
Când te puneam pe tine în balanţă
talerul meu părea că e mai greu
Tu mă iubeai zâmbind, de la distanţă
şi te-ntristai că mă-nşelam mereu.
În cumpăna ce o ţineai Tu-n mână
Talerul meu era un pai în vânt.
Un praf ce nu clinteşte, nici n-amână
acul care măsoară preţul pe pământ.
Şi m-ai chemat...
Şi mi-ai făcut cadou talerul Tău...
Acuma parcă lucrurile-s altfel...
Acuma parcă totu-i NOU.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Nu port povara gândurilor mele.
Umblu pe poante moi, de balerine,
Până-mi zâmbesc frumoasele zorele.

Păşesc prin vise rătăcind agale.
Mă pierd în dorul tău şi cat spre stele,
Să îmi arate cea mai dreaptă cale,
Spre dimineţi cu ghiers de turturele.

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Cu şoapte dulci, auzul mi-l mângâie
Şi treaz fiind, să te sărut îmi vine,
Cu foc, din creştet până în călcâie.

Să-ţi spun iubite, bună dimineaţa,
Ca glas de-arcuş pe strune de vioară.
Atât de drag îmi eşti, cum mi-este viaţa;
Mai stau la tine-n gând, că-i primavară...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!