La fel, viaţa şi moartea...

O analogie grăitoare între viaţă şi moarte:
Comparaţi-le cu apa şi cu gheaţa.

Apa se strânge într-o îmbrăţişare intensă şi devine gheaţă,
Iar gheaţa se dispersează şi devine apă.
Orice a murit se va naşte cu siguranţă iarăşi;
Orice s-a născut se învârte şi-apoi moare.

Aşa cum gheaţa şi apa nu-şi fac reciproc nici un rău,
La fel, viaţa şi moartea, amândouă, se simt bine.

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea este comparabilă cu gheaţa, iar adevărul cu apa, adică starea anterioară îngheţării. Numele de "gheaţă" este împrumutat doar la această coagulare; după care gheaţa este readusă la forma sa de apă, în conformitate cu realitatea sa esenţială.

citat din Al-Jill
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii apă, prietene

Fii apă, prietene.
Goleşte-ţi mintea.
Fii fără formă, fără contur, ca apa.
Dacă pui apă într-un pahar, devine paharul.
Dacă pui apă într-o sticlă, devine sticla.
Dacă o pui într-un ceainic, devine ceainicul.
Acum apa poate curge sau se poate izbi.
Fii apă, prietene.

poezie clasică de Bruce Lee
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa dintre un secret şi o minciună este asemănătoare cu diferenţa dintre gheaţă şi apă. Când încălzeşti gheaţa, aceasta devine apă. Iar când forţezi pe cineva să-ţi dezvăluie secretele, acestea ies în formă de minciună.

citat din Munendra Dwivedi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corneliei Georgescu, la volumul de catrene şi epigrame "Şi-am spart gheaţa..." – 1

Mă pronunţ, după lectură,
Gheaţa subţire mai crapă
Şi prin câte-o crăpătură
Poantele intră la... apă!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa nu opune rezistenţă.
Apa curge.
Când intri în apă, o simţi ca pe o mângâiere.
Apa nu este un zid solid, ea nu-ţi va opri înaintarea,
Dar apa se duce întotdeauna acolo unde doreşte
Şi nimic pe lumea asta n-o poate opri.
Apa are răbdare.
Picăturile de apă descompun pietrele.
Aminteşte-ţi mereu aceste lucruri, copile.
Aminteşte-ţi că tu eşti, jumătate, apă.
Dacă nu poţi trece peste un obstacol, ocoleşte-l.
Apa asta face.

poezie de Margaret Atwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheaţa

Tăcerea ce-i?
O mască, ştii şi tu
E gheaţa ce ascunde
Deasupra unui rau
Zbuciumul apei
Coborâtă din munţi
Pe trecerea timpului.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheaţa-şi întinde

colţii în asfalt sau într-un perete
pe care se scurge apa în drum
sub roţile maşinilor grăbite
mi-aş pune patine la saboţii
de lemn să mă dau pe gheţuşul
copilăriei cu poezia locomotivă
pentru colţii de gheaţă

coboară iarna prin pădurile
de fag şi fulgii se prind pe apa
moldovei cu puterea înecatului
agaţă o stâncă gheaţa şi se trage
la mal lângă o răchită învelită
în ninsorile de cretă de altădată

gheaţa-şi întinde colţii într-un strat
de flori tapat cu frunze
urcă pe un trandafir roşu
încearcă să-l ofilească din invidie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict interior

E tare gheaţa, ştiu - şi nu ne este bine,
E tare gheaţa, ştiu - n-am ascultat de tine!
E frig acolo, ştiu – şi este şi-ntuneric,
Iar singurul câştig e că par mai puternic!
...
Dacă aş fi rămas copilul ce-l ştiai,
Sau, cel puţin, naiv - încă mă mai aveai...
Dar n-am rămas deloc, nici naiv, nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!

Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiţi, numai momente dulci!
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire -
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neştire!

Aşa că, mă-nţelege şi nu mai fi de gheaţă!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viaţă...
Sau dacă nu, măcar, hai, să ne împăcăm
Şi poate, cine ştie, n-o să mai eşuăm!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (23 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict interior

E tare gheaţa, ştiu — şi nu ne este bine,
E tare gheaţa, ştiu — n-am ascultat de tine!
E frig acolo, ştiu — şi este şi-ntuneric,
Iar singurul câştig: Par proştilor puternic.

Dacă aş fi rămas copilul ce-l ştiai,
Sau cel puţin naiv — încă mă mai aveai...
Dar nu, nu am rămas naiv şi nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!

Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiţi numai momente dulci;
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire —
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neştire!

Aşa că, mă-nţelege şi nu mai fi de gheaţă!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viaţă...
Sau dacă nu, măcar, hai să ne împăcăm
Şi poate, cine ştie, n-o să mai eşuăm...

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna de primăvară

Cerul şi-a revarsat
întreaga amăreală.
Din întunecata lui metamorfoză
toată ziua
plouă, plouă
fără încetare.
Totuşi, zăpada se menţine
albă deasupra pământului.

Dar apa, apa
care se adună cu sprinteneală
dintr-o mie de izvoare,
pistruiată,
îşi taie drum
prin gheaţa verde-a rigolelor.
Strop după strop alunecă
pe lujerii ierbii ofilite

peste plombele terasamentelor.

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa curge din izvoare, izvorăşte în fântâni,
Dar când ea dispare, plâng şi cei tineri şi cei bătrâni.
Fără apă pâinea nu creşte, în râuri şi iazuri peştii mor!
Apa este elixirul vieţii, când o bei rece de la izvor.

Fără apă, viaţă nu-i pentru pomii şi florile din grădini.
Fără ea, pe pământ ar creşte numai urzici şi spini!
Bucuraţi-vă când plouă şi când auziţi că susură un izvor,
Natura ne aduce bucurie nouă şi pământul devine mai roditor.

poezie de Vladimir Potlog (16 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox? După ce traversează gheaţa lentilei, soarele devine incendiar.

paradox aforistic de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viermele

când gheaţa se
spărgea şi se
stercura ca apa în buzunare
deşertul
părea să nu îngită
acele râuleţe cu mustăţi prea devreme
un vierme
sau ce să mai rupă
în dinţii de după
ce a mai fost?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Apa este un izvor
Ce dă viaţă tuturor.
De la mic şi pân' la mare
Toate au nevoie mare
Şi de apă şi de soare.

H²O este formula care
Dimineaţa dă răcoare.
Pe pământ ea se aşează
Rouă până spre amiază.

Orice plantă cât de mică,
Ca să ajungă frumuşică,
O primeşte orice-ar fi
Dimineaţa-n zori de zi.

Chiar şi noi, de dimineaţă,
Ne spălăm cu ea pe faţă.
Iar apoi în ceai, la masă
Şi în supă, la amiază.

Deci să ştie fiecare,
Fără apă - viaţă n-are.
Deci e bine s-o păstrăm,
Curată să o avem.
Căci dacă o murdărim
Cu toţii o să murim!

poezie pentru copii de Cristi Burda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e apa vieţii, iar cel ce iubeşte e un suflet de foc. Lumea se învârte altfel când focul iubeşte apa.

Elif Shafak în Cele patruzeci de legi ale iubirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frică

Nu de moarte, ci
De metamorfoză
- a accepta lepădarea de sine
Ca apa pe care o laşi să curgă
Şi ia forma a ceea ce o conţine
Şi se scurge – şi-o absoarbe pământul
Şi e şi nu mai e – fără să sufere, poate
Şi totuşi nu se va pierde.
Molcom, temerar
Orice lucru atinge
Pentru o clipă
Culmea desăvârşirii
După care dă pe-afară
Aşa cum apa dintr-un vas
Nu-ndură preaplinul.

poezie de Donatella Bisutti, traducere de Geo Vasile
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu se spargă gheaţa

Să nu se spargă gheaţa înnegrindu-se
lasă-i unii pe alţii, alţii pe alţii
adormindu-se.
Leneşi, somnoroşi, înalţii,
Mai bine dă ninsoare mărită.
Geometrie, noi suntem elevi.
Să cadă memoria noastră chincită
prin evuri, prin evi.
Coboară-n jos Luceafăr blând
dincolo de materie
unde dorm aiurând
şi nu se mai sperie
strămoşii strămoşilor noştri muriţi,
rămaşi în urmă, în urnă
îngeri iubiţi
fâlfâiţi deasupra în turmă.

Cine moare în zbor, să cadă deasupra-mi,
în spinarea mea îi dau voie...
Valuri putrede şi cascadă
cu spume vertebre ale lui Noe

Ale lui A.
Aleluia.

Aleluia zic şi-atât.
Să nu se spargă gheaţa;
de cald îmi ţine
şi de urât.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl meu a trimis un cântăreţ în mijlocul acelor oameni ce putrezeau. Cântăreţul s-a aşezat între ei, la venirea serii, şi a început să cânte. A cântat despre lucrurile care se reflectă unele în altele. A cântat despre prinţesa minunată la care nu poţi ajunge decât după două sute de zile de mers prin nisipul ars de soare şi lipsit de apă. Iar lipsa fântânilor devine sacrificiu şi beţie de dragoste. Iar apa din burduf devine rugă, căci ea duce spre cea iubită. Spunea: "Doream un crâng de palmieri şi o ploaie binefăcătoare... dar mai mult decât orice o doream pe aceea care speram că mă va primi cu un surâs... şi nu mai ştiam să deosebesc fierbinţeala de dragoste..."

citat clasic din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea este un parteneriat între toate ştiinţele; între toate artele; un parteneriat al oricărei virtuţi şi pentru orice fel de perfecţiune. Şi pentru că scopurile unui astfel de parteneriat nu pot fi obţinute în câteva generaţii, el devine un parteneriat nu numai între cei în viaţă, ci şi între cei care au murit şi cei care se vor naşte.

citat din Edmond Burke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sufletul plânge aşa, uşor,
Poate după Tine.

Însă Tu eşti ca apa ce-i cuprinsă
Dincolo de nori:
Nu eşti nici ploaie lungă,
mocănească,
tristă
Nici recea cădere de apă,
Ce toamna te-neacă,
Ci poate că eşti
Caldul respir al cerului către glie,
Ce-n zori,
Înainte de soare,
Cu Aurora se joacă.

Apă eşti şi apă împrăştii,
Apă Vie ce-n vin se preface.

Şi nu simt a Te fi pierdut printre sloiuri...

Poate că eşti volbura furtunii
ce-n mal de bazalt,
Poartă orice falnic catarg, spre înalt.

Nu mai ştiu Ce eşti
Doar că apa Ta mă face
Sa fiu viu,
Din spre trecut, spre prezent,
găsind o cale răsare
Spre a făuri viitorul
Care îţi poartă chipul.

poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!