Stelele la apus
Zăceam acolo întins pe niște pături
Prea istovit să-mi pot capul înălța,
Și-o zi lungă și fierbinte îmi trecea pe-alături,
Și-mi doream să fi fost mort. Și asfințea.
Spre vest, lichid, aurul aluneca-n amurg.
Contemplam cum lumina zilei moare
Și parcă simțeam cum stelele de pe cerescul crug
Îmi însoțeau inima într-o depărtare mare.
poezie de Henry Lawson, 1867-1922, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre inimă, poezii despre dorințe sau poezii despre aur
Citate similare
Spune-mi
Spune-mi cum faci să-mi spulberi ceața de pe creste,
cum îmi faci frunzele să tremure
și trunchiul să-mi frământe nervos,
cum topești gheața, cum țâșnești în cascade,
cum opreșți cu pieptul ninsoarea ce cade
și o topești înainte să-mi atingă pământul,
cum îmi adormi fiarele pe pajiștea crudă,
cum faci stelele să apară și să-mi lumineze lunca udă,
cum pleci cu răsăritul și te întorci cu apusul,
cum stai și-mi asculți suspinul și râsul,
cum te lași în voia undelor apei și îmi potolești firea sălbatică,
cum ai furat de la Soare acea frumusețe atică,
de ce pleci în faptul zilei și te-ntorci la înserare,
de ce iei vara cu tine la plecare?
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre râs, poezii despre ninsoare, poezii despre gheață sau poezii despre frunze
Întâia întâlnire...
... atunci, te-am luat de mână și a început să-mi tremure voce,
să-mi simt urechile calde și inima tare să-mi bată, atroce
și-am parcă un nod, în gât mi s-a pus, simt gura uscată,
n-am 'ndeajuns aer și fața îmi trece înspre palid, deodată,
iar în spate la stern, doar mai jos, doar un pic, simt mișcare
ca un zvâcnet și mâinile îmi cad fără vlagă, corpul parcă mă doare,
până și cap mi se-nfundă, cum nu mai e nici sunet, așa dintr-odată,
iar lumea dispare, e doar umbre și toată-i urâtă... nu mai are femeie, ori fată...
chiar de pare, nu-i vreo urgență, nici de-n seară târziu cu capul în poale
se mângăie vise de-un zbor nesfârșit într-o dragoste nouă, ce începe agale...
... cum să pot, peste timp să țin nealterat atât rău, să-mi provoc neîncetat suferință...
ca și în ziua dintâi, cum de lumea nu moare de dragoste multă... doar de iubire, dorință?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre iubire
- poezii despre început
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre urechi
- poezii despre sunet
- poezii despre suferință
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cum arzi, mă arzi...
cum arzi,
cafea fierbinte la culoare,
cum râzi și arzi,
în mine clipa asta moare
cum risipești
mireasma pleacă călătoare,
cum mă răsfeți
așa cum ești, îmbietoare
risc să te gust,
știu amețeala și îmi place,
îmi curge-n bust,
mă încălzește, mă întoarce
cum strălucești,
lichidul tău amar și dulce,
mă mai trezești
prin gânduri mai îmi pun o cruce
cum arzi, mă arzi
în fiecare dimineață,
în ceașcă azi,
caimacul e ca altă dată
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre prezent, poezii despre gânduri, poezii despre dimineață, poezii despre cruce sau poezii despre cafea
Prăbușirea lui Icar
Întâi, nimeni n-a observat nimic...
Plugarul întorcea brazdele gândind la pâinea cea de toate zilele,
Micul cioban privea atent la cer, încercând să vadă stelele,
Bătrânul câine dormita; îl adormise pacea zilei, firește,
Iar pescarul aștepta cu undița-n apă;
Pescarul dorea numai pește.
Și doar marinarii de pe corabia care trecea prin strâmtoare,
Întorcându-se dintr-o lungă călătorie pe mare,
Doar ei, obișnuiți cu șoaptele undelor, numai lor parcă...
li s-a părut...
câteva pene învârtejite
Câteva cercuri pe fața apei, iute de valuri strivite,
Parcă cineva a strigat, parcă cerul sau marea
Și ziua... cum i s-a întunecat lumina plină, strălucitoare
Aici, în tabloul ăsta liniștit și curat e cineva care moare?
Nu se vorbește de moarte în culorile limpezi ce Bruegel pe pânză le-a-ntins.
............................................
A fulgerat însă zarea, a clipit și s-a stins.
poezie clasică de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre apă, poezii despre țărani, poezii despre întuneric, poezii despre zile sau poezii despre vorbire
Și-mi e să mai ning...
Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec și ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.
Îmi este ninsoare și-mi este descânt.
Îmi este durere și-mi este furtună.
Îmi este plecare și-mi este și vânt
Și alb... si nesomn, și mi-e lună.
Și mi-este departe de tine și frig.
Și mi-e amurg și pustiu.
Și mi-e curcubeu și-mi e să mai ning.
Și mi-e, unde ești, să mai știu.
Și sete îmi este și iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Și-mi este și spaimă... și-mi este și... nor
de ploi prea albastre plângând
poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre albastru, poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre spaimă sau poezii despre ploaie
Căminul
Căminul unde stau aș cere ca să-mi fie
Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc.
S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie
Și șuierat de vânt prin brazii ce-mi trosnesc.
Acolo eu aș sta să văd în depărtare
Cum soarele-mi răsare și-agale se ridică.
Apoi îmi asfințește și-o luna ce-mi apare
Sau să privesc pe boltă văzând o stea cum pică.
Acolo unde-i urmă de simplu trecător
S-ajungă într-o lume ce-mi aparține mie.
Acolo să trăiesc cu păsările-n zbor
Să n-am acum eu teamă de ploi sau vijelie.
Eu drumul îl măsor cu pasul pe-o cărare
În tălpi simțind doar iarba și cât de ud pământul.
Când se îngână-o zi cu noapte și-i răcoare
Eu simt miros de brad trezit ce-l duce vântul.
Căminul meu să aibă și-o glastră la fereastră
Să îmi culeg magie din roșul meu amurg.
Sau să miroas-a pâine dospită doar de casă
Și apa de izvor ce-i rece vreau s-o strâng.
Și de e vreme rece și timpul e ploios
Nu-mi pasă doară focul să îmi trosnească-n vatră
Căminul de pe deal ce-i mic și călduros
Eu îl asemuiesc cu un castel de piatră.
Să șuierare și vântul prin brazii ce-mi trosnesc
S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie.
Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc
Acesta e căminul care aș vrea să îmi fie.
poezie de Florin Cezar Călin (octombrie 2015, Brăila)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre brazi, poezii despre viață, poezii despre roșu, poezii despre pâine sau poezii despre noapte
Îmi amintesc
îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
când te aveam statornic adăpost
și pavăza furtunilor de-afară.
îmi amintesc de tine cum veneai
în visul cel tihnit de-odinioară,
c-o vorbă spuza zilei mi-o-nviai
și-mi luminai odaia de cu seară.
îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
până să-ți fiu bagajul fără rost
uitat pe un peron de gară.
tăcerea ta e-al morții avanpost,
pe care nici speranța nu-l doboară.
îmi amintesc de tine cu mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre uitare sau poezii despre tăcere
Inima
O, inima! Mărturisiri afunde ard in ea.
Uimit eu mintea mi-o ascut
și-n înțelesuri mari,
zvâcnirea i-o destram.
O, inima:
nebună, când se zbate-n joc sălbatic,
atunci,
atunci îmi spune că din lutul ei
a fost făcut pe vremuri vasul
în care Prometeu a coborât din cer
aprinsul jar ce l-a furat din vatra zeilor,
în timp ce zorile se ridicau peste Olimp
și-și ascundeau în poală stelele
ca un zgârcit comoara sa de aur.
O, inima: când para ea și-o năbușește
c-un giulgiu de liniște,
atunci îmi cântă
că lutul ei a fost odată un potir de lotus,
în care a căzut o lacrimă curată ca lumina
din ochii celui dintâi sfânt și mare visător
care-a simțit îmbrătișarea veșniciei
și straniul fior
al înțelesului ce stăpânește deopotrivă
apusul, răsăritul, cerul, marea.
O, inima: amurguri când se lasă grele peste ea
aud cum tainic îmi șopteșete
că ea e lutu-n care-odinioară pe Golgota
s-a scurs șiroaie sângele din trupul lui Isus,
când ghimpii îl mușcau cu niște ochi de farisei.
O, inima: când pieptul ea mi-l sparge cu
bătăi de plumb,
atunci îmi strigă îndrăzneață
că peste veacuri lungi și goale și pustii,
când Dumnezeu se va-ndemna
să fac-o altă lume
și-o omenire
din neamuri mari de zei,
Stăpânul bun va plămădi atunci din lutul ei
Pe noul Adam.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre religie
Înainte cu o zi să mor
Are multă muncă de făcut acest cap al meu, plin de probleme foarte!
Scriu în pat acum, pe o foaie format A-4, suport având o carte.
Ceea ce mă uimește e că voi mâzgăli-n acest fel și-n viitor
Și că-mi voi scrie, poate, ultimele versuri înainte cu o zi să mor.
Multe lucruri bune vin și se tot duc, iar eu care pierd timpul făcând rime,
Bând și iubind (cel mai ades), mi-am risipit anii cu multă ușurime.
Atâtea-s de făcut pe lumea asta încât sunt sigur că nu-mi va fi ușor,
Că eu voi fi cel care va regreta cel mai mult, înainte cu o zi să mor.
Dar, ridică-mi capul, iubito,-s obosit, și lasă-mă să-mi mai gust vinul,
Și apropie-ți obrazul de obrazul meu ridat, acum când a sosit declinul.
Vreau să-ți spun te iubesc și că-n iubirea ta mai pot încă să mă înfășor,
Doar foarte, foarte puțin timp, știi tu, înainte cu o zi să mor.
poezie de Henry Lawson, 1867-1922, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vin, poezii despre viitor, poezii despre versuri, poezii despre muncă sau poezii despre cărți
Pact de iubire
Îmi las trecutu-n depărtare
Și-mi arunc orgoliul,
Să pot iubi fără-ncetare,
Să-mi alint și dorul.
Să pot începe să privesc,
Anulând rutina.
Să pot să te iubesc,
Acoperându-mi vina.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (7 decembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre orgoliu, poezii despre dor sau poezii despre declarații de dragoste
Mereu de mare îmi va fi dor...
Tu marea mea frumoasă, și albastră precum cerul
Cu pescărușii veseli ce-ți tulbură albastrul
Mă voi gândi la tine de câte ori misterul
Îmi va trimite vise, pe raza unui astru!
Voi retrăi în vise, povestea de o vară
Venită în toamna vieții, precum un nor de fum
Timidă, tandră, dulce, ca glasul de vioară
Să îmi aline dorul, să nu-l prefac în scrum!
La malul tău timidă, eu mi-am cântat iubirea
Mireasă m-ai făcut, cu spuma unui val
Simțeam cum mă cuprinde în brațe nemurirea,
Și cum mă-drept spre Rai, pe coama unui cal!
Un vis frumos de-o vară, romantic și fierbinte
Sub soarele ce parcă, vrea lumii să dea foc
Cu tine mare dragă, noi am spus jurăminte
Și-am vrut iubirea noastră, să își găsească loc!
poezie de Elena Bulancea (19 septembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre vioară sau poezii despre romantism
Printre gânduri
Mi-ai înflorit prin gânduri într-o zi
ca stelele-ntr-o noapte pe o boltă
nepăsătoare-n lumea dezinvoltă
în care se întâmplă -a străluci.
Și nu erai un gând, nici stea sau floare,
dar îmi erai acolo și simțeam
că ești a mea, erai tot ce-mi doream,
iubita mea, ce-n gânduri îmi răsare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriuâ din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
Prezent
Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Și prea durere trupul
Și visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.
Aș fi vrut
Să-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Și prea împietrită
Amintirea;
Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.
poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viteză, poezii despre verde, poezii despre sculptură, poezii despre picioare sau poezii despre idei
La poarta mea
A bătut ușor la poarta mea
În amurg de seară fericirea
Îmi era pe-atunci inima grea
Întâlnisem doar dezamăgirea.
N-am deschis, nu înțeleg de ce
Și a dispărut ca o nălucă,
Scriau de ea atâtea cântece,
Cum de-am lăsat-o să se ducă?
A venit apoi la poarta mea
Cu trandafiri de dor iubirea,
Printre petale îmi surâdea
Dar m-am ferit să-i văd privirea.
Și m-am ascuns după un geam
Deși doream nespus s-o întâlnesc
Plângea o pasăre pe ram
Spunându-mi că din nou greșesc.
A revenit atunci la poarta mea
Într-un amurg dezamăgirea
Din cerul negru fără nici o stea
Ea își vesti din nou sosirea...
Plângeam cum n-am plâns niciodată.
Durerea ei prea bine o știam.
Dar visul s-a sfârșit si deodată
Lumina soarelui intră pe geam.
***
De ce să plângi o viață-ntreagă
Când fericirea e aproape
Și-oricine poate să aleagă
Între drum lin sau tulburi ape....
Dorina Omota (25 februarie 2017)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- citate despre plâns
- citate despre lumină
- citate despre visare
- citate despre trandafiri
- citate despre sfârșit
- citate despre seară
- citate despre păsări
- citate despre negru
- citate despre muzică
Stele-n mare
Într-o noapte când stelele alunecau în mare
Am ieșit în largul mării cu o barcă,
Iar ea dansa ca un copil pe apa sclipitoare,
Aplecându-se-n reverență pe valul de resacă.
Vâslind pe velurul lichid și moale, violet,
Am jurat în splendoarea nopții înstelate
Să fac curte unei anume fete, tot numai zâmbet,
Până când va ceda pasiunii mele-nfocate.
Ușoară, barca se legăna alintat și tandru,
Iar în inima mea era atâta jind...
Într-un târziu am ajuns lângă-un flăcăiandru
Care stătea așezat pe-o piatră, pescuind.
L-am strigat "Hei!" și el a răspuns "Hei!"
"Cum mușcă peștele-acolo, la apă mică;
Ce crezi c-o să prinzi în cârligul undiței,
Merlan, sardină, roșioară, sau plătică?
"În niciun fel" a zis el, algele, deși n-au gheare,
Îmi încurcă firul, iar scoicile-ascuțite-l taie
Îmi încerc norocul cu stelele căzute-n mare,
Acolo unde, cum vezi, toți aștrii cerești fac baie."
"La revedere!" de la el și "La revedere!" de la mine,
Și niciun chicotit în jur, nu s-a auzit nici pâs;
Atâția oameni pescuiesc stele-n apele marine
Încât acest lucru chiar nu-i subiect de râs.
poezie de Roderic Joseph Quinn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărci, poezii despre zâmbet, poezii despre promisiuni, poezii despre pescuit sau poezii despre noroc
De dragul tău
De dragul tău se scutură în depărtare,
Tristeți ce uneori mă copleșesc,
Și lângă tine eu sunt mult mai tare,
Deși de dragul tău eu simt că mă topesc.
De dragul m-aprind, mă răzvrătesc,
Apoi în ochii tăi îmi caut alinare,
Și inima în piept o simt și-o urmăresc,
Cum pendulează între certare și iertare.
De dragul tău eu nu mai sunt un zbir,
Și nici la ghinioane nu mai am noroc,
Asprimea îmi devine lână de cașmir,
Dar sunt ca gheața când mă supăr foc.
De dragul tău eu mă visez și mâine,
Și peste deznădejdi sădesc speranțe,
Iubirea ta îmi hrănește sufletul cu pâine,
Și-i cântă în amurg tangouri și romanțe.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre tango, poezii despre supărare, poezii despre suflet sau poezii despre ochi
Balada fermecătorului Port Sydney
Fermecătorul Port Sydney
Râde vesel spre cele patru zări,
În frumosul Port Sydney
Acostează nave din fel de fel de țări;
N-o să mai vezi astfel de frumusețe
Oricât ai naviga împins de val, de vânturi...
Este unic însoritul Port Sydney,
Aici, la capăt de lume, sfârșit de pământuri.
Negurile nopții se-aștern
Peste orice port cu glorios renume,
Dar luminile din Portul Sydney
Sunt cele mai strălucitoare din întreaga lume;
Un asemenea oraș înstemat de rubine
N-o să mai vezi oricât pe ape-o să te vânturi,
Sunt unice luminile orașului Sydney
Aici, la capăt de lume, sfârșit de pământuri.
Trebuie să plec spre Londra mohorâtă
Unde-n port nu poți vedea lumini,
Unde nu-i soare-n timpul iernii și-unde
Pe cer stelele nu prind niciodată rădăcini;
Iar pe frumosul Port Sydney
Eu îl voi visa noaptea-n multe rânduri
Și poate niciodată nu-mi va fi dat să mai revin
Aici, la capăt de lume, sfârșit de pământuri.
poezie de Henry Lawson, 1867 1922, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș sau poezii despre țări
* * *
Flori de cireș presate într-o carte.
Când am deschis-o,
simțeam cum mâinile tale
îmi tapetau inima cu cel mai frumos poem.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre mâini sau poezii despre cireșe
Flori de cireș presate într-o carte. Când am deschis-o, simțeam cum mâinile tale îmi tapeta inima cu cel mai frumos poem.
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre superlative, aforisme despre poezie, aforisme despre mâini, aforisme despre inimă, aforisme despre frumusețe, aforisme despre flori, aforisme despre cărți sau aforisme despre cireșe
Muză
Pierdut în gândurile mele...
În adâncul gândurilor tale!
Totul în lume parcă înceta,
Când ochii mei vedeau privirea ta!
Ochii tăi ce mă priveau...
Îmi luminau gândirea!
Cu tine îmi doream să stau,
Să-mi reneg nefericirea.
Superba ta înfățișare,
Și corpul tău cel prea frumos!
Îmi lua și ultima suflare...
Mă atinge până la os!
Îmi doream să-mi fi muză,
Dar găseai mereu o scuză...
Soarele meu se eclipsa,
Când nu avea la ce visa!
Iubirea ta cea cruda!
Și ambiția mea absurda!
Îmi tortura gândirea!
Îmi omora fericirea!
Dulceața nepăsării tale,
Și gândirile tale pale.
Le ignoram cu toleranță,
Însă fără speranță!
M-am regăsit în ceață,
Lumea mea atârna de-o ață,
Însă fără pic de viață!
Iubirea ce mi-a oferit,
Mi-a adus sfârșit!!
poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de Ilie Andrei Harapascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toleranță, poezii despre sfârșit sau poezii despre nefericire