* * *

toate pânzele sus
pentru corabia lui noe
care pipăie orizontul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

tornada la ţărm
scufundă corabia -
pescăruş rănit

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

pasiune

Pasiunile sunt vânturile care umflă pânzele corabiei; uneori o scufundă, dar fără ele corabia n-ar putea merge.

definiţie de Voltaire în Zadig sau Destinul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

ora de desen -
trasează orizontul
cu mâna stângă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna asta s-a scufundat pentru tine

un vapor pe moldova
mare cât un turn babel
umplut cu lichior de cireşe amare
aseară mi-au ieşit pânzele
şi un catarg
în piept inima era un far
călăuzea palmele pe bazinul tău
aerul din plămâni
suflă-n furou
totul e poezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult

fojgăitul şobolanilor pe corabia
care se scufundă adânc
în marea ochilor tăi
n-au părăsit corabia
scriu în jurnalul de bord
cu vin roşu şi ketamină
n-au unde să plece
nimeni nu le dă adeverinţă
de vaccinare în murdăria lor
cenuşiu deschis pe săturate
dau bacşiş unui vameş
să-mi lase un regiment de feline
să atace la baionetă
eu beau lacrimile tale adunate
seara trecută într-o cocoaşă milostivă
stau întins lângă tine
toată toamna şi o bucată
serioasă din iarna ta
ne iubim sub luna coclită
pendulul doarme buştean
luminat de licuricii din păr

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că suntem făcuţi din iubire, trăim pentru a primi şi a dărui iubire. Fără iubire, fără dragoste ar fi pustiu în lume. Dragostea poate să umfle pânzele speranţei, dar singură nu poate niciodată să ducă corabia la mal.

citat din Florin Piersic
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte lungă

O noapte lungă, un păianjen negru,
Prinzând în pânzele lui foarte întinse
Zborul meu liber, umblet somnambul
Peste acoperişurile ninse.

Tu priveşti în tăcere mersul lin
Cu paşi mărunţi pe verticală
Şi mâinile tremurătoare ca nişte antene
Care pipăie spaima universală.

Fă-mi un semn să mă pot opri
În miezul visului încep să încurc
Ziua cu noaptea şi stânga cu dreapta
Şi zidurile pe care urc.

poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porunceşte

săruturile tale sunt fructe
o să le culeg dacă-mi porunceşti
voi umple coşurile
o să umplu cămara şi beciul
le voi păstra pentru zile grele
unele vor fi prea coapte
altele crude
încă necoapte
fluidul infinitului trec prin ele
mă aruncă într-o stare de beatitudine

dă poruncă şi voi scrie corăbii
cu poeme dedicate ţie
pânzele vor fi pline cu versuri
râul o să fie în sfârşit plin
de poezie de dragoste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

şcoala şevaletelor

mă înduioşa subtil vederea
pentru prima dată ţineam
strâns un ghidon de bicicletă
transformat în şevalet
aproape scârţâia dar mai mult scurma
era vopsit în roşu
celelalte stăteau de lemn
aliniate de spaimă în magia
unui atelier mare fără obloanele trase
era controlul disperării
pânzele stăteau unse
îmi venea să îmbrăţişez
şevaletul meu vopsit în roşu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţi-aş mânca

tocul cui de la pantofii de carton
dar mă tem să nu-mi crească
glicemia cea de toate zilele. de atâta
bunătate îmi introduc insulină
preventiv. ţi-aş mânca buzele
dulci până îmi sare iubirea direct
pe caietul cu poezii. ţi-aş mânca
ochii albaştri daţi peste cap
când te enervezi. şi o faci des.
mi-aş mânca volumele de poezii
sau pânzele pictate zeci de ani, dar
mă tem să nu-mi crească glicemia
sau colesterolul. mă mulţumesc
să te beau încet, încet, toată viaţa.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi poartă soarele corabia peste zi
Şi luna-şi poartă corabia peste noapte,
Îţi porţi corabia peste umbra mea
Şi umbra mea se leagănă spre moarte.

catren de Victor Rechiţian (16 ianuarie 2000)
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu prilejul mutării mele dela Brăila la Corabia, unei graţioase D-şoare care venise să-şi ia bun rămas la plecarea mea din port

Plec la Corabia cu barca...
Dar mi se pare că amorul
O să m-aducă la Brăila
Cu vaporul!

epigramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia

Corabia se scufunda încet noi ziceam
şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi şi ne strângeam mâinile
ne luam rămas bun

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după zece zile noi cei care
ne-am dat mâinile încă ne priveam
ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar până la urmă se scufundă iat-o

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după un an încă ne era ruşine
nouă celor care ne-am dat mâinile şi
în fiecare dimineaţă ieşeam unul câte unul
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur

dar corabia se scufunda atât de încet
încât dupăî o viaţă de om încă
mai ieşeam unul câte unul şi priveam
cerul şi măsuram apa şi scrâşneam din dinţi
şi spuneam asta nu e o corabie
asta e o...
asta e o...

poezie de Matei Vişniec
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emigrare

Cu toate pânzele sus şi ancora la post, corabia face ochi dulci zării.
Nume fanteziste sclipesc sub figura emblemă de sub bombres.
Se strigă, cu ochii-n lacrimi, la revedere, drum bun şi mult succes!
Ovaţii pentru cei rămaşi pe cheu şi pentru cei care iau drumul mării!

Cer senin, ţinut mănos şi zile neumbrite de norii supărării
Puţini oameni se-ncumetă să caute: mulţi aşteaptă ziua de cules,
Urmând cuminţi calea deschisă-n lume de altcineva, bineînţeles,
După ce nava-nalţă drapelul în portul cel nou, fruct al explorării.

Cine ştie câte miriade de colonii există, ce regate,
Pe-acele meleaguri frumoase şi prospere, ce câştiguri de vis
Ne-aşteaptă pe vastele plaiuri înstelate cu flori din paradis
Cărora le-am dat numele de cer, fiindcă sunt foarte departe?

Oh, nu scrie despre mine, "A murit în dureri de nedescris,"
Ci "A emigrat pe-un alt astru, unde nu există moarte!"

poezie de Helen Fiske Jackson din Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nătăfleţul cimitirelor

Moartea mă pipăie cu botul
unde ţi-e frate intrarea
lasă-mă-n pace fă cotul
pe-aici e bătută cărarea

Alta-i soro-ntrebarea
poţi fi gazdă şi musafir
muntele când pipăie marea
se scoală morţii-n cimitir

Moartea-i poftim musafir
drăguţa mă-haţă cu botul
şi nu ştiu de ce mă mai mir
sfârşitul la toate e totul

Mă papă azi moartea cu totul
scuzaţi taman dau cotul

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vâslesc către casă

cu o pană de scris
dau apa în stânga în dreapta
ajung pe moldova care seacă
sau
renaşte în mine - hâdă e
hidra cunoaşterii -
fluieră o mână pe fereastra vaporului
trece lăcrimând o poezie
aş rescrie finalul
nu mă
lasă apa
care trece pe când
trăia
din când în când veci
de veci voi scrie despre iubire

Vasile Culidiuc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirela: Nu, nu se poate face reclamaţie. Asta ar face şi mai mult rău. Toată lumea vorbeşte că şefu-i mare la partid.
Doamna Crăciun: Şi ce?! Că doar nu partidul l-a-nvăţat să pipăie fetele tinere.
Domnul Crăciun: Aşa o fi, dar nu poţi să te pui cu partidul... Partidul e în stare să-şi apere membrul său până-n pânzele albe.
Doamna Crăciun: Fir-ar el de partid cu membrul lui pervers cu tot! Şi-n pânze albe, auzi! Ce fel de membru-i ăsta care se dă la fata mea?!

replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de Emil Dogaru (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela Andi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei Any Drăgoianu, autoarea volumului "Corabia Albastră"

Corabia când se va duce-n larg,
De-ar fi să-şi piardă ultimul catarg,
Toţi pescăruşii epigramei noastre
O vor salva din valurile-albastre!

epigramă de Laurian Ionică (2009)
Adăugat de any
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate animalele "există" în unul şi acelaşi fel: întru imediat şi pentru securitate. "Omul" a fost produs printr-o mutaţie biologică numai cât priveşte mutaţia sa de specie vitală; cât priveşte însă modul său de a exista (în orizontul misterului şi pentru revelare) omul s-a declarat, datorită unei mutaţii ontologice, singulare în univers... O mutaţie superioară încapsulează pe aceea, peste care ea se clădeşte. Astfel, de pildă, modul "existenţei umane în orizontul misterului pentru revelare" încapsulează modul existenţei animale întru imediat şi securitate.

Lucian Blaga în Trilogia Culturii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

din nou la şcoală -
toate colegele stau
cam distanţate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!