* * *

cerneala din vechea călimară
se-ntinde la vorbă
şi se pune pe caligrafie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş scrie neîncetat despre călimară dar s-a terminat cerneala din călimară...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

scoasă din călimară era de iubire
altă poezie de amor
cerneala curge din belşug
literele apar scrise elegant
de peniţă
poetul adună cuvintele
mirosul florilor de tei îi animă
cortexul cerebral - mirosul frumuseţei îmi re
vine în minte - primele
versuri se leagă (?!)
păsările cu ochii întorşi
se rotesc dea
supra apelor cu bărci
a bărcilor eşuate la mal
(?!) cuvintele spun: te iubesc
poetul le scrie atent cu iubirea
nu te joci
cerneala seacă subit
a ieşit un poem de dragoste (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerneala din călimară scrisă devine sângele scriitorului...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pustiu de iarnă -
au rămas doar doi pereţi
din vechea gară

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul de primăvară -
cerneala din călimară
prinsă între doi Mărgăritari

haiku de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

omătul topit -
cerneala murdăreşte
degetele reci

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerneala nu scrie prin călimară...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerneala fără călimară e tot cerneală...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună în călimară

Pe lună am rugat îngeri
Să-ti scrie versurile mele.
Ei cu ascunse iubiri
L-au şoptit în slove de iele..

Înnegrindu-se în grifoni
Poeziei reflex, galantoni..
Salivând in ispite, lauri,
"Poeţilor" ce păreţi-ngeri.

Ce vin citesc, furisează
Ce alţi menestrei visează,
Apoi în faţa lumii-ntinează
Cerneala ce le sângerează...

Din inspiraţia lor nebună
În călimară, lună plină
Cu irisul muzei divină
Cameleonic de venină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bătrânul şchiop vine
în fiecare noapte
să-i cânte Vivaldi
cu vechea lui vioară
şi să lăcrimeze pe mormânt

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salut poezia

din uşă cu un ritual sacru
şi profan după modelul
focului din inima îndrăgostită
apoi plec spre editură cu poezia
în gură port acest
copil din flori zămislit o zi
salut poezia din călimară
care se agaţă pe stilou

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patinele m-au învăţat

să dansez pe gheaţă pe râul alb
fac piruete şi zbor spre soare
aproape mă topesc în ochii ei

în dansul meu scriu cu patinele
poezii de dragoste pentru tine
au o caligrafie de elev eminent

sunt o fiinţă coborâtă din alt timp
plutesc peste oraşul fragil
te port în braţe şi frigul intră-n ochi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lumea epigramei

Din vechime-o vorbă spune:
Să eviţi de vrei o dramă,
Vorba dulce nu se pune
Niciodată-n epigramă.

epigramă de Vasile Manole din Epigramei, cu toată dragostea (2018)
Adăugat de Vasile Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

pluteam pe o mare de petale
de violete parfumate
pedalam surâzând ciudat
pe vechea mea bicicletă
iar timpul avea culoarea vişinei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-un petec de hârtie

O lacrimă s-a scurs în călimară,
Peniţa frântă n-a mai vrut să scrie,
Idila începută-n miez de vară
S-a stins în toamna rece şi pustie.

Ardeau iubirile de-odinioară
Şi le stingeam pe-un petec de hârtie,
O lacrimă s-a scurs în călimară,
Peniţa frântă n-a mai vrut să scrie.

Mi-e dor de sărutarea ta târzie,
Cerneala mirosea a primăvară,
Plângea romanţa-n strune de vioară
Şi linişte-mi găseam în poezie,
O lacrimă s-a scurs în călimară.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

scriu poezii pe fusta femeilor
în frigul care mi-a aburit ochelarii
cerneala e mai tristă dimineaţa
soarele rupe zâmbete şi afişe
surâd tainic când versul mă înconjoară

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmă falsă

Enigma falsă-n epilog,
căzută într-o călimară,
voia să intre-n dialog
cu întrebările de-afară.
Nu bănuia că ar fi fost
doar o-ncercare inutilă,
silabe scurte, fără rost,
din incantaţii de sibilă.

Peretele din calea lor,
oprire necesar fixată,
rupea silabele din zbor
în fraza nearticulată.
Se întâmpla ca uneori
pe gura fără dop rămasă
să vezi, cuprinse de fiori,
poemele sărind pe masă.

De ciudă călimara grea
se revărsa pe cuvertură,
iar dopul, răzvrătit, cerea
să joace şah în loc de tură.
Pe un poem neterminat
pica cerneala infernală,
surprins, poetul supărat
sufla năduf în călimară.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o călimară

Îmi înfloresc bujori în păr
.....
Am plecat demult,
Din pragul amintirilor bătrâne.
Mi-e viaţa asta doar tumult
Şi-un drum ce-şi înfăşoară-n el
Flori şi două-trei ruine...

Îmi cântă fluturii în vânt
......
Am văzut argint în primăvară
Într-un tărâm pustiu...
Ah! Amintirea asta amară..
Îmi pune sufletul să scriu
Versuri dintr-o singură călimară.

Eu sunt...
Dar, tu ai fost?
Trecut plin lumini
Atunci când din tâmple
Îmi înfloreau crini?
Sau
Poate, fără vreo greşeală,
Am scris amândoi versuri
......
Dintr-o singură călimară...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 cerneala tăcută

Ecoul vorbelor tale vibrează şi azi în gurile multora
Şi mă întreb cum de pot zice că nu mai vorbeşti
Ce clar te aud când citesc
Cerneala nu scoate o vorbă,
lemnul s-a transformat tăcut în foaie
Pomu' a murit
La-u îngropat sub rădăcinile din lut.
Descifrând cu ochii convenţia de semne
Încifrată pe scoarţa albă
Constat că încă îţi mai aud glasul.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o călimară 🌸❤

Îmi înfloresc bujori în păr
.....
Am plecat demult,
Din pragul amintirilor bătrâne.
Mi-e viaţa asta doar tumult
Şi-un drum ce-şi înfăşoară-n el
Flori şi două-trei ruine...

Îmi cântă fluturii în vânt
......
Am văzut argint în primăvară
Într-un tărâm pustiu...
Ah! Amintirea asta amară..
Îmi pune sufletul să scriu
Versuri dintr-o singură călimară.

Eu sunt...
Dar, tu ai fost?
Trecut plin lumini
Atunci când din tâmple
Îmi înfloreau crini?
Sau
Poate, fără vreo greşeală,
Am scris amândoi versuri
......
Dintr-o singură călimară..

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!