Să fim
Să fim al ciocârliei zbor
Când mă săruți pe gât ușor
Plutind spre zarea violet
Cu tril de fluturi în balet,
Uniți de dragostea fierbinte
Rostită doar printre cuvinte,
Cu ochii mov privind spre cer,
Sorbind al dragostei mister
Dintr-o cafea cu gust de rouă
Din nori când va porni să plouă
Cu raze mari de curcubeu,
Să-ți fiu regină, să-mi fii zeu,
O armonie dintr-un cânt,
Să le fiu ochilor descânt,
Buzelor să le fiu aleasă,
Prin galaxii să-ți fiu mireasă
Învăluită în petale,
Flacără vie-ntre vestale,
Călăuzind, cu pași de foc,
Destinu-ți spre gingaș noroc.
De dor, să-ți fiu aprinsul rug,
Râzând, iubirea s-o conjug
Etern la timpul viitor,
Să-mi fii al nopții Visător
Cu aștrii stând sfios la sfat
Despre castelul ce-am creat,
De Lună binecuvântați,
De Soare veșnic apărați.
Călătorind purtați de vânt,
Zidind castele din cuvânt,
Să ne-ndreptăm spre Absolut,
Să fim Sfârșit și Început
Dar, mai presus, noi doi să fim,
De la banal pân' la sublim.
Și aș mai vrea, dacă se poate,
Să fim surâsul dintr-o carte!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
In memoriam, Ionel Arădoaie
Cum pot să merg prin viață fără tine?
Mi-e stihul doar un strigăt de durere...
Cuvintele ne-au împletit destine,
Acum te cer oceane de tăcere...
Prin galaxii nu mai voiesc să zbor,
Spre munți nu îndraznesc să mai privesc
Doar tu îmi făceai zborul prea ușor...
Azi pleci înspre Tărâmul Îngeresc.
Odată îmi spuneai că mă iubești,
Prin mii de versuri mi-ai șoptit iubirea,
Cum pot să cred că n-o să-mi mai vorbești,
Că nu-ți voi mai vedea nicicând privirea?
Noian de lacrimi scaldă ochii mei,
Iar plânsul nu mai pot să-l stăpânesc,
M-aș război cu-ai Poeziei Zei,
Să nu te ia, când încă te iubesc.
Să-ți fie drumul lin înspre Lumină,
Etern să ne vegheze al tău vers
Tu, nume scris în glia carpatină,
Al meu Luceafăr cald prin Univers!
Dumnezeu să te odihnească în pace!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă-mă!
Aș vrea acum să jur pe-un colț de cer,
Pe-un mugur ce renaște-n primăvară,
Pe-o lacrimă din norul efemer,
Pe o tulpină fină de secară
Să mă-nțelegi că nu sunt vinovată
De-a fi ucis al ciocârliei tril
Și nu mai poate-n suflet să răzbată
Un cântec de iubire în april.
Nu m-acuza de zborul mult prea devreme frânt
Când visătoare aripi spre Rai se deschideau,
Croind gingașă punte-ntre stele și pământ,
Iar magice cuvinte prin galaxii pluteau.
Aș vrea, cu inocență, în ochi să te privesc,
Nu îmi soma tăcerea cu zâmbetu-ți posac!
Te rog, numai o clipă dă-mi voie să-ți vorbesc,
Apoi, o veșnicie, ascultă-mă cum tac!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt
Freamăt de șoapte
Se zbate-n uitare;
Ziuă și noapte,
Lună și soare...
Ocean de cuvinte,
Izvor nesecat,
Zburdă prin minte,
Pe drum neumblat.
Petale de gânduri
Visând nemurire;
Suflet în rânduri,
Rămas amintire.
Călător printre stele
Pe aripi de vis;
Gânduri rebele
Plutind spre abis.
Om visător,
De neînțeles;
Frumos, iubitor
Se scaldă în vers...
Erou ne-nfricat
De timpuri uitat;
Se avântă în zbor
Spre viitor...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trimit îngeri la tine
Trimit cu eterul
Spre tine șoapta mea,
Și gândul, efemerul,
Și toată dragostea.
Pe adieri de vânt
Trimit raze de soare,
Și tainicul cuvânt
Pe-a curcubeului culoare.
Trimit îngeri la tine
În noaptea cea senină,
Când te gândești la mine
Și inima-ți suspină.
Aș vrea să-ți fiu eternul,
Aș vrea să-ți fiu amor,
Și amândoi destinul
Să-l facem mai ușor.
poezie de Răzvan Isac (6 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cred...
Eu cred uneori că nu ai plecat
spre infinitatea nemărginită
ci ai vrut doar să zăbovești un pic
pe aleile înmiresmate,
invadate de culorile curcubeului,
pentru a percepe mai bine
trilul inocent al păsărilor,
glasul gingaș al florilor...
Cred că ai vrut să auzi adierea vântului,
să-ți scalzi ochii în roua dimineților de toamnă.
Și mai cred că ai vrut să mai stai măcar o clipă
cu caii pe care îi iubeai atât de mult,
să le auzi strigătul mut,
să te mai doară o dată suferința lor...
Cred că ai vrut să-ți încarci sufletul
cu toată magia acestei lumi,
iar apoi, eliberată de toată durerea,
îngerii să te poarte spre Soare, spre Lumină,
și de acolo, încărcată de frumusețea sufletului tău,
să-i poți dărui etern Cuvântul
Veșniciei.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când gândurile...
Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Și greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase și fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Și când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Ușor să-ți bată la fereastră,
Și când salcâmi sub clar de lună
Și-apleacă crengile ușor
Ale mele gânduri să îți spună
De tine cât îmi e de dor.
poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te nasc în mine rază de-nceput
Iarna-n frunză verde se dezgheață
Când ne-mbrățișăm de dimineață,
Ne dăruim săruturi cu ardoare
La o ceașcă de cafea cu aburul în soare.
Zâmbetul tău coboară dintr-o poză,
Ai buzele petale dintr-o roză
Care a crescut ușor în mine
Cu rădăcini de dor și de iubire!
Ne salutăm cu ochii larg deschiși,
De frumusețea lor suntem cuprinși,
Tu știi că-i porți, eu știu că-mi aparțin,
Dăruiți îmi sunt de sfânt destin!
Frumoasa mea, frunză lipită-n geam,
Rămâi așa, în suflet să te am,
În inimă să-ți port poza ta vie,
Să-mi fii cânt ascuns în colivie.
Te-mbrățișez, frumoasa mea de vis,
Te salut din lungul necuprins,
Zbor spre tine, ca să-ți fiu aproape,
Peste munții-nalți, peste adânc de ape.
Te nasc în mine rază de-nceput,
Floare răsărită în inima-mi de lut
Amestecată-n sângele iubirii
Înflorind pe culmea fericirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ai dori...
Ți-ai dori, de ai putea, să-mi dai muzele în dar,
Prefăcute-n cerești vorbe, pentru-a scrie cu-al tău har,
Pe un soclu să mă-nalți, stihuri să îmi dăruiești,
Slăvindu-mă cu ardoare, să-nțeleg cât mă iubești.
Către sfere preaînalte, vrei să îmi deschizi o poartă,
Alinându-mă sublim cu a serafica ta artă,
Ridicându-mă, cu patos, chiar de aștri mai presus,
Să fiu veșnic răsărit, nicicând să nu fiu apus...
Oare, când vei înțelege că nu pot, prin galaxii,
Să-i fiu Soarelui aleasă, nici regină-n poezii,
Că sunt numai o cometă visătoare, pe-al tău Cer,
Că ești Zeu al Poeziei, nu un,, murmur efemer"?
N-am coroană de safire, faima vreau să-ți aparțină!
Admirat la infinit, pentru slova-ți cea divină,
Împărat peste cuvinte, monarh veșnic printre stele,
Să rămâi de-a pururi sclav: mie și Iubirii mele!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă cu parfum de cafea
De ce crezi că, dacă-i toamnă,
Este totuși prea târziu,
Iar natura te condamnă,
Cu un gângurit pustiu,
C-ai plecat nepăsător,
Într-o sumbră primăvară.
Nu știai că-mi va fi dor
Să fim ca odinioară,
Când croiam din lut cuvinte,
Prefăcându-le în stele?
Crezi că-s toate prăbușite
În cutia cu surcele?
Îmi tot spui, prin triste rânduri,
Că și patima e stinsă,
Prăvălită printre scânduri.
Dar... de ce nu sunt convinsă?
Declari că îți sunt iubită
Apoi zici că-s cabotină?
Da, nu sunt neprihănită,
Însă tu n-ai nicio vină?
Nu te-apasă uneori
Lungi tristeți bacoviene,
N-ai dori, scăldați de nori,
Să ne pierdem prin poiene,
Să m-alinți, cu vocea-ți sobră,
În hohote dacă plâng,
Fără a scoate vreo vorbă,
Privind frunzele din Crâng,
Să-mi scrii iarăși un poem,
Zâmbind, să-mi reciți Tagore,
Sfidând Karmă și blestem,
Zilele să-ți pară ore?
Nu-ți pretind să-mi spui acum
Pentru ce ai alungat,
Brusc, al crinilor parfum
Sau cu ce te-am supărat.
Nu vreau socluri de regină
Iar din slove să-mi zidești,
Dar, cu vechea-ți pelerină,
Doar un pic de mă iubești,
Urcă-n trenul ce te poartă
Înapoi, în timpul meu,
Fascinați de-a noastră soartă,
Să plutim spre Elizeu.
Fă-ți valiza ponosită,
Învelită-n catifea,
Chiar de gara-i prăbușită,
Eu te-aștept... la o cafea!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie
Ne iubim indecent, sfidând geruri sau ploi,
Dragostea o-nmulțim și-o-mpărțim iar la doi,
Ne plimbăm prin povești cu zâne și prinți,
Suntem demoni rebeli, suntem îngeri cuminți,
Te alint inocent, cu un simplu sărut,
Îți sunt çhinul suprem, mi-ești făclie, mi-ești scut,
Cu un zâmbet te-atrag, c-un cuvânt te alung,
Nu-nțeleg de ce-mi dai motive să plâng...
Noi, săraci pământeni, colindăm galaxii,
Doar c-un vis făruim, din neant, bogății,
Către Lună zburăm spre castelul visat,
Construit pentru mine, unde ești împărat.
Mă înviți surâzând printre flori să pășesc,
Un inel îmi oferi în palatul regesc,
Te aud cum șoptești către stelele reci:
,, Numai ea vreau să-mi fie mireasă în veci!"
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog de lună
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ți-i prind cunună
Și-ți cern argint în păr de stea.
Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăși culc pe mână
Și o topesc în așternut.
Mă rog de lună... să-nțeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândește noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.
Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Și brațele să te cuprindă,
Lipindu-te, ușor, de mine.
Mă rog de lună... și de stele,
S-adune diamant din șoapte,
Să-ți cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.
Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu știu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin suflet
Fiindcă suntem doar la depărtare,
Cum să-ți rostesc simțirea-mi prin cuvinte?
Cum să-ți ating în gând o sărutare?
Cum să-ți arăt că gura mea nu minte?
Cum să-ți întorc privirile în palmă?
Cum să-ți cunosc visarea în tăcere?
În mine e vulcan de toamnă calmă,
Iar timpul meu te caută... Te cere...
Suntem uniți de-aceeași întrebare,
Dar despărțiți de multe drumuri reci...
Și pașii noștri merg spre o chemare
În care tu doar vii... și nu mai pleci.
poezie de Florin Răileanu (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor spre înapoi
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi,
Să cat apusul zilei ce-a trecut
Și clipele ce-odată le-am pierdut,
Epave triste printre timpuri noi.
Aș vrea să plec spre un tărâm de vis,
Sunt pelerin etern spre alte zări,
Să calc tăcut virginele cărări
Ce se opresc pe buze de abis.
Purtat din Răsărituri spre Apus,
Am eșuat, sunt dus de-al vieții val,
Închis într-o clepsidră de cristal,
Aș vrea să mă strecor de jos în sus.
Și cucul cântă parcă tot mai rar,
Tic-tac-ul se aude mai încet,
Se-nvârte timpul într-un trist balet
Și agățat atârn de secundar.
Din ceas se varsă-al clipelor șuvoi
Și-aș vrea sa le întorc din praf de drum,
Iar printre norii albi, cu vârf de fum,
Aș vrea să trec în zbor spre înapoi.
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă dinspre pământ spre cer
Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte.
Ai șlefuit din nuferi culoare și lumină,
Ai șlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul și floarea vorbitoare
Să-mi dăruiești sărutul, simbol de neuitare.
Mi-ai schimbat credința în vise și plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele și-mi ceri
Să-mi altoiești în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieții plouă-atât de des.
Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre inima nopții cu iz de noroc
Dorm norii pe creștet de fagi,
Ochii s˗aprind în săruturi de foc,
Iubirea aleargă în gură cu fragi
Spre inima nopții cu iz de noroc.
Mașina trișează prin curbe cu gropi,
Radare ascunse˗n viteză livrează
Bănet la agenți sau poate la popi,
Timpul absurd în lacrimi visează.
Prelungul oftat așteaptă ca˗n sân
Mama să afle că˗s bine, acasă,
Că Domnul din ceruri este stăpân
Pe turta de soare lăsată pe masă.
Paștele˗a pus norii pe creștet,
Iubirea mea e lumină și˗i foc,
Alergăm pe drumul cel neted
Spre inima nopții cu iz de noroc.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teletoamna
Te sun, iubito, dintre frunze,
să-ți foșnet galben la timpan,
îmi trec prin cord săgeți confuze
și-mi cântă vântul la pian.
Te sun ca dintr-o închisoare
(un telefon pe an, atât),
ca dintr-o pură întâmplare,
ca dintr-un nod ce-mi stă în gât.
Te sun să-ți murmur și să-ți șuier,
să-mi mint angoasa cu talent,
să-mi readuc, mereu, pe creier,
parfumul tău adiacent.
Te sun, nebuno, dintre vinuri,
să-ți notă pară, ananas,
să-mi împrumuți două suspinuri,
să "lasă-mă, să nu te las!".
Te sun (nu te-aș suna vreodată!)
ca dintr-un loc fără semnal,
ca dintr-un ou de ciocolată,
ca dintr-o teacă de pumnal.
Te sun, iubito, fără număr,
să-ți cald în spate, frig în piept,
să-mi crească crengi de brad la umăr,
te sun să-nchid, fără s-aștept.
Te sun, băi, toamno, dintr-o nișă
unde m-ascund să nu mă vezi,
să nu m-auzi, să nu-mi faci fișă,
să nu te mint, să nu mă crezi.
Te sun doar ieri, doar azi, doar mâine
și-apoi nu te mai sun deloc,
te sun de la un colț de... câine
ori poate de la colț de bloc.
Te sun cu masca fericită,
chirurgicală, de nebun,
ca după-o faptă ilicită,
te sun să-ți spun că nu mai sun.
Ups, scuze, cred că sună iarna,
(ți-am zis mai totul, mai nimic),
tre' să-i răspund, să-nchid lucarna
și-apoi... să te mai uit un pic.
poezie de Eduard Lupascu (20 octombrie 2020)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș preface, de-aș putea
De-aș putea ca dorul aprig să-ți alin, în prag de seară,
M-aș preface, deodată, într-un sunet de chitară,
Ca, prin strunele-i vrăjite să mă simți în somn vibrând
Când, cu brațele-adormite mă strângi tare-n al tău gând.
De-aș putea să-ți vindec dorul, m-aș preface într-un nor
Ce ți-ar mângâia obrazul cu un strop răcoritor...
M-aș preface, poate-n floare răsărită-al tău drum,
Ca, prin gingașe petale, să percepi al meu parfum.
De-aș putea să-ți alung dorul, m-aș preface-n curcubeu,
Și te-aș invita frenetic să plecăm spre Elizeu.
Apoi, lepădați de patimi, de păcate izbăviți,
Să ne cerem cu fervoare dreptul de-a fi fericiți.
De-aș putea să-ți alin dorul, m-aș preface-n poezie
Scrisă-n stihuri infinite, cu superbă frenezie...
Sau, cu magica-mi putere, m-aș preface într-un cânt,
Prin sublime incantații, de-al meu dor să te descânt.
Dar, din tot ce-aș vrea să fiu, sunt un pic, sunt o idee.
Căutându-ți alinarea, cu-al meu suflet de femeie,
Recunosc: n-am găsit leacul dorul să-ți tămăduiesc
Ba, mai tare-l voi aprinde dacă-ți spun că... Te iubesc!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă lui Dumnezeu
Lumină de dumnezeire,
al tău smerit pribeag
m-ai renăscut spre nesfârșire
venindu-mi Tu, în prag.
M-ai adunat din depărtare,
oaia cea pierdută...
fost-am și eu într-o pierzare,
dar nu necunoscută.
Tu m-ai știut din timpuri mari,
aici... eu le-am uitat...
Tu Doamne, Tu, veșnic apari
să nu cad resemnat.
Dragostea Ta mi-a dat iubire
și-am învățat-o în timp...
zilnic aștept a Ta venire,
sufletu-mi să irig.
Când Te privesc printre lumini,
de Tine sunt aleasă...
mă simt crăiasă printre crini,
a Ta, veșnic Mireasă.
Tu Dumnezeule Măreț - taină de mistere,
pe cine cheamă al Tău Fiu
asculți și-i dai putere
să urce trepte-n Azuriu.
Acuma vin la Tine,
tot eu, din început...
să mă întroc de unde,
plecat spre neștiut
în zile sumbre și senine,
ce mi le-ai dat și m-au avut
doar ca să fiu iarăși cu Tine...
de la sfârșit... la Început.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În balon
Am un balon cu aer cald și cred că aș putea zbura
Pe fața nevăzută a lunii, să mă ascund de lumea rea;
Dar înainte să m-avânt în cerul ăsta ca un fum
Aș vrea cu mine să te iau, să-mi fii tovarășă de drum.
Vom zbura dincolo de nori și de acolo vom privi
Și-n curcubeu înfășurați, iubirea vom împărtăși;
La miezul nopții ca o ploaie de stele-aprinse vei cădea
Te voi usca cu o cometă și chipul ți-l voi săruta.
Și peisajele se schimbă, căci suntem ca într-o odisee
Iar râsul tău noapte de noapte va fi a mea Cale Lactee
Treptat și luna va descrește plutind pe bolta înstelată
Fiindcă nimic nu poate umbri iubirea noastră minunată.
Uite cum Venus licărește privind acest devotament
Când noi flirtăm pe cerul nopții duși de al dragostei torent
Și muza mea tu o să fii, să-ți scriu poeme de iubire,
Iar Orion și Andromeda ne vor veghea fără oprire.
Pe nori dormi-vom ca pe perne, aripi de înger vom fura
Ca niște păsări fermecate către Saturn ne-om avânta
Iar de vom obosi plutind și făcând iar salt după salt
Pe un meteorit vom sta să colindăm cerul înalt.
Ești de acord să vii cu mine pe nava asta spațială?
Eu gata sunt și port în suflet a mea iubire colosală
Ia-mă de mână, hai la bord, fiindcă spre soare vom zbura
Și inimile noastre-aprinse acolo sus vor fuziona.
poezie de Graeme King, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua mea
Tu steaua mea cu ochi verzui
Te-aștept pe bolta cerului,
Să zbor cu tine-apoi să-ți cânt
În univers, purtați de vânt,
Acolo-n neant să te iubesc
Un veac de-al nostru pământesc
Și-n ochii tăi senini ca luna
Să-mi oglindesc chipul întruna
Să văd ce vezi și tu mereu
Să știu atunci când îți e greu
Cu brațele să te-nconjor
Să-ți fiu balsamul unui dor
Cu șoapte dulci să te alint,
Să-ți mângâi părul de argint
Printre suspine să-ți șoptesc
Tu steaua mea... mult te iubesc...!
poezie de Gabi Costin (10 mai 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!