Se răsfaţă vântul în codru
Şi amurgul îl îngână,
Sărutându-i fruntea verde,
Ca un prinţ din lumea bună,
Îi alină marea sete
De iubire si candoare,
Pentru apa de izvoare
Şi sprintene căprioare
Cu poveşti nemuritoate,
Spuse în şoaptă cu rabdare,
Pentru cine vreme are
Să înţeleagă lumea mare.

Valeria Mahok (7 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roba primăverii

Zână bună, minunată, cu corfiţa înflorată
Şi eşarfe colorate peste locuri strămoşeşti,
Îţi las poarta descuiată, musafirii să-ţi primeşti,
Tu cu flori lumea îmbracă şi cu muguri noi pe crengi.

Cu odele păsăreşti venite din lumea largă
Oamenii să-i veseleşti cu copiii laolaltă,
Timpul tău de florăreasă iubirii să-l dăruieşti,
Ca să fii viu înalţată, lângă vara îmbujorată,
Basm real, cu noi poveşti.

poezie de Valeria Mahok (21 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sub sprinceana unei stânci,
Din pupile reci şi-adânci,
Ţâşnesc limpede afară
Firişoare de izvoare,
Cu sete de căprioară,
Bine ai venit Primăvară.

poezie de Valeria Mahok (7 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam - Mihai Eminescu

Foaie verde de cicoare,
Eminescu e în floare...
Luceafărul lui nu păleşte,
Fiindcă lumea îl iubeşte.

madrigal de Valeria Mahok (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite luna, nu e luna...

Uite luna, nu e luna!
Şi-a ascuns din mers cununa,
Printre vârfuri lungi de brazi,
S-o urmezi cu cei mai dragi,
Pe poteci cu clopoţei,
Să iubeşti umbrele ei,
Să-i descânţi fruntea de aur,
Să-i oferi poveşti cu lauri.
Să-asculţi vântul ce-o mângâie,
Să rogi noaptea să mai ţie,
Când totu-i o feerie.

Ce ne-am face fără Lună?
Fără sfânta ei lumină,
Cine visele ar scălda?
În vorbe de Nu mă uita,
Decât ea şi dragostea.

poezie de Valeria Mahok (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox familial...

Am avânt, ca o albină,
Muncesc, parcă aş fi maşină,
Trântorul e la plimbare...
Iar eu, gospodină mare,
Frământ marea întrebare:
Pentru ce m-am măritat?

hexagramă de Valeria Mahok (29 decembrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Poiana dorului (versuri populare)

În Poiana dorului,
De pe valea Sadului,
M-aşteaptă badea în zori,
Să-i dau gura la izvor.

Pe un plai de Mioriţă,
Îţi dau gura mea bădiţă,
La umbra bradului verde,
Unde nimeni nu ne vede.

Numai cucu şi mierla
Ştia de dragostea mea,
Dar acum nu mă feresc
Să-i spun lumii că iubesc.

Înainte de-nserat,
Dorul ne mână spre sat,
Să culegem din câmpie
Florile de cununie.

Toată lumea să ne vadă,
Că mi-eşti drag şi eu ţi-s dragă,
Codrul şi cu lumea bună
La mulţi au făcut cunună.

cântec, versuri de Valeria Mahok (30 iulie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodnă eclipsată

Soarele e trist
În lunca înverzită,
Cucii au muţit,
Eclipsa ne-a surprins
Sărutându-i inelul.

poezie de Valeria Mahok (21 octombrie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem şoptit

Aş locui în ochiul tău, o vreme,
Să văd cum munţii încă nasc izvoare
Şi-atunci când îl sărută căprioare
Să simt cum firul ierbii încă geme.

În pumnul tău aş locui, o vreme,
De tine să mă simt la sân purtată
Precum o mierlă ce, fiind vânată,
Zăcea rănită printre crizanteme.

Aş locui în părul tău, o vreme,
Să-ascult cum vântul şuieră prin crânguri.
Tu scuturându-ţi tâmplele de gânduri
Să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.

Aş locui sub paşii tăi, o vreme,
Să-mi poţi reda odihna unui drum,
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
Să îi aduni cu sârg în ninse gheme.

Şi folosind, de-acum, noi stratageme
Să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă.
Eu, fulg de nea, întors din nou acasă
Voi zăbovi în palma ta... o vreme.

poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (11 decembrie 2007)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu veţi şti de ce zâmbeşte valul

De va veni zăpada să ne cearnă
şi-apoi să ne topească în izvoare,
Legând prin trupul nostru mal de mal
ne-om risipi în unda călătoare.

Vom zăbovi în apa cristalină
şi-mprumutând a pietrelor răcoare,
Vom desfăta papilele-nsetate
din boturi de sfioase căprioare.

Poate ne veţi uita după o vreme
cu sufletele încă ne-mpăcate,
Dar ne veţi regăsi în apa mării
îmbrăţişaţi pentru eternitate.

Şi nu veţi şti de ce zâmbeşte valul
la ţărm când fericit vă-mbrăţişează!
Şi nu veţi şti că printre scoici şi alge
două perechi de ochi mai lăcrimează!

poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Rusalii

Coboară Duhul Sfânt Iisuse,
Peste lumea pentru care atâte-ai pătimit,
Poate îşi va aduce iar aminte
Că fără Tine greu e de trăit.

Valeria Mahok (7 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pandantive vii...

Când luna vălul de mătase îşi scutura,
Pe toată valea răpusă de tăcere,
Îmbrobodiţi în scutecul iubirii,
Vrăjile nopţii pe drumuri ne purtau,
Sfidând statura lunii pline.

Şi mânâ în mână colindam păduri, câmpii virgine,
Botezate de mirul florilor alese enigmatic,
Descântaţi de spiritul divin şi singuratic,
Ne înfrăţeam cu cerbul mândru şi ciuta săltăreaţă,
Când veveriţele se speriau de şoapta noastră,
De orice foşnet viu din lumea lor măreţă.

Ce înalt era focul, ce-l aţâţa-i voios,
Cu cetină de brad sfidând bolta crească şi pădurea,
Mă răsfăţai cu glume şi gesturi copilăreşti,
Ca amintirii noastre să nu-i ştirbim statura,
Când pipa fericirii noi amândoi scrumam.
Potcoava găsită, acum e mărturia.

Şi toată valea era atunci a noastră,
Chiar şi când ceaţa dimineţii pe umeri ne cădea,
Cine, era ca noi în libertatea sfântă, neînţârcată?
Cine, se mai iubea ca noi la glezne de izvoare?
Sfinţind iubirea îmbăiată în concert de greieri,
Cine se înfiora în marea înrourată, verde?
Când ochii lumii lacomi, ne pândeau.

O, sfântă iubire! Ce minţile omului tulburi fără vrere,
Să nu slăbeşti centura celor ce-ţi preţuiesc esenţa adevărată,
Eşti toată bogăţia pământească,
Fără tine viaţa omenirii va fi moartă.

poezie de Valeria Mahok (12 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimpoaiele Galiciei

O, cimpoaie-ale Galiciei, când vine primăvara,
Cântaţi mai dulce decât privighetoarea din zăvoi!
Cântece vesele la-început, cântece triste-apoi,
Adânci ca marea care-şi boceşte popoarele de morţi, amara.

Cântaţi. Acesta-i anotimpul! Voioşi, ca stropii ploii zâmbitoare,
Dansaţi în ritm cu versurilor mele, golind nectarul din pahar;
Cum v-a repetat de-atâtea ori Ecleziastul, iar şi iar,
O, cimpoaie-ale Galiciei, există pentru toate-un timp sub soare! –

Vreme pentru semănat şi vreme pentru strâns recolta în hambar,
Vreme pentru-a ţese pânza şi vreme pentru destrămare,
Vreme pentru râs şi vreme pentru-a plânge-amar,
Vreme pentru speranţă şi vreme pentru disperare,
Vreme pentru logodnă şi vreme pentru a plodi,
O vreme pentru a te naşte şi-o vreme pentru a muri...

poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsând vara în urma firii,
Toamna îi dă ghies sosirii,
Etalându-şi răsfaţă darurile în lumea toată,
Zestre proaspăt măritată.
Iar poveştile de amor,
Mai cu dor, mai fără dor,
Scrise cu spirit multicolor
Pe sub soare, pe sub nori,
Sânt un imn înălţător
În Toamna înţelepţilor.

Valeria Mahok (1 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurguri roşii

Amurguri roşii,
Geana melancoliei îmi apleacă,
Chemând seninul nopţii în ajutor
Şi peste poarta bolţii înstelată,
Privesc iubirea mea,
Înger călător-rătăcitor.

Fântâna dragostei
În depărtări ascunsă,
Păzită de zmei cu săbii de argint,
Mă cheamă să o curăţ
De pânze de păianjeni,
Şi apa miraculoasă
La lumină să-i aduc.

Căci au trecut mulţi ani,
De când căldarea aurie,
Apă din fântâna dragostei
Nu a mai scos,
Şi mie atât de sete
Şi foame de iubire,
Fără nici o speranţă
De mai bine în viitor.

Şi de-am să mor de sete,
Cu gândul la apa fermecată,
Ascunsă în zări îndepărtate,
Râvnită în amurguri roşii pastelate,
Sau visată,
Să ai tu cititorule noroc de fericire,
Niciodată alterată.

poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt

ceafa pârjolită de soare se frânge sub sloiul de gheaţă al spaimei
dacă eu mă tem şi ei se tem de mine.
nu pentru că aş fi eu mai bun
nu pentru că aş fi eu mai puternic
ci doar pentru faptul că iubesc
şi ştiu că iubirea doare
lumea fuge de iubire şi se mulţumeşte cu surogate
da, nu e uşor să iubeşti sau să fii iubit
mai ales atunci când te arunci cu toată fiinţa
împrăştiindu-te-n bucăţi
ce cad şi se usucă.
nedorite.
dacă toată lumea ar putea fi doar iubire şi iertare
atunci răul s-ar strânge în hăuri
în hrube, în deşert
fugind fără să înţeleagă ce-l mână
iubirea e o rană ce nu se vindecă, o porţi ca pe-o plagă
la vedere căci nu poţi s-o ascunzi
ea se revarsă ca lumina, îmbrăcându-te
dar cine mai are nevoie de un suflet împlinit
când totul în jur se năruie?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii, de vară...

A căzut Vara pe plai,
Mândră ca un prinţ bălai,
Călare pe-un cal de foc,
S-aducă lumii noroc
Şi belşug în holde bune,
Pentru bucurie în lume.

A căzut Vara-n câmpie
Şi-a pus florile pe ie
Şi-n cosiţe împletite,
Cosânzene fericite
Stau la rând să se mărite,
Pentru vise împlinite.

A căzut Vara cu dor,
Peste ape de izvor,
Limpezi ochi ca de fecioară,
Să-i iubeşti, dorul să-ţi piară,
Să-ţi adapi setea râvnită,
Lângă draga fericită.

A căzut Vara în noapte,
Eclipsând stelele coapte
Cu iubire spusă în şoapte,
Luna Crai Nou în trezire...
Policandru în amintiri,
Îi pentru simţăminte fine.

A căzut Vara pe munte,
Topind tâmplele cărunte...
Încălzind răcoarea verde,
Pentru omul care crede
Că Natura este sfântă,
Măreţie iscălită în destinele divine.

poezie de Valeria Mahok (10 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Direcţie greşită...

Frustrările pentru ei e brand familial,
Şi ca viaţa să-şi hrănească...
Dă cu coasa în lumea toată,
Conştiinţa nu-i apasă,
Fiind tot pe la spital...
Căci mereu o face lată.

Valeria Mahok (12 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru pace şi iubire, să lupţi fără de uimire.

Valeria Mahok (1 august 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul nu se bea pentru că ţi-e sete. Pentru sete, Dumnezeu a creat apa.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (29 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lenea este o bună observatoare, pentru că-i permite timpul.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!