Suprematism

Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spaţiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanţă
şi surprinde Pământul luminat complet de Soare.

O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viaţă efemeră.

Şi pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanţa suprematică
din pustietatea efemeră...

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel vieţii

Viaţa noastră-i efemeră,
Lumea cum a fost nu este;
Ce zic unii e poveste
Ce n-o cred, dar totuşi speră.

Făr-a prinde chiar de veste
Poposim în altă sferă;
Viaţa noastră-i efemeră,
Lumea cum a fost nu este.

Sucul fructelor celeste
Îl sorbim din atmosferă.
Haideţi să zburăm spre creste,
Să păşim în altă eră!

Viaţa noastră-i efemeră!

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Referinţe

... am început iubito un catren
îl scriu pe-un colţ imaculat de stratosferă
acel ce l-am pornit înca-n eden
s-a rătăcit in larga planisferă

l-am început iubito post-mortem
îl scriu pe-un vârf adânc de emisferă
şi dezlegat de orişice blestem
şi descântat cu apă efemeră

am început iubito alt poem
şi coala de hârtie ca o sferă
din referinţe oarbe de sistem
se trece în vizibile de eră...

poezie de Iurie Osoianu (28 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa

port suferinţa ca un talisman
din clipă-n clipă şi din an în an

aceiaşi suferinţă o mai port
prin spaţiu încă viu spre spaţiu deja mort

şi numai suferinţa mă tot poartă
din viaţă-n viaţă şi din soartă-n soartă...

poezie de Iurie Osoianu (9 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătăţi de sferă

Eu însămi nu sunt decât o iluzie
într-o existenţă la fel de efemeră,
un fel de jumătate de sferă târzie,
adăugată jumătăţii tale de sferă...

poezie de Mirela Brăilean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... ieşit din lut am să mă-ntorc în lut
nu corp ci conştiinţă împăcată
că am trecut prin spaţiu din trecut
în viitorul meu de altă dată

cu mânile încrucişate lin la piept
şi cu privirea stinsă încă vie
eu voi plecă în luturi să aştept
materie şi timp şi energie

şi când vor coincide inedit
un şir întreg de factori de rigoare
să ştiţi că din trecutul ostenit
am revenit în lumea viitoare...

poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvîntul

Motto: Ioan 1:1 La început era Cuvântul,
şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu...

... când căutăm scânteie în poezie
şi chintesenţa mea când căutăm
eu bolovani rostogoleam pe fantezie
şi stele peste ea rostogoleam

când mă durea aşa cum nu se doare
şi sângele în vine-mi erupea
aceiaşi bolovani îi aruncam în soare
şi soarele în hohote râdea

iar când a fost cumva să nu mai fie
nici spaţiu şi nici timp nici undeva
materii de nuanţa cenuşie
sorbeau Cuvântul cu scânteia Ta...

poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflaţia timpului

Existenţa mea e mult prea efemeră
ca să depăşească a păpădiei sferă

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (15 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monada

pornit dintr-o monadă de lut interior
trec veşnica rocadă de corp mereu în zbor

şi mă transform din fluxuri de pură energie
scăldat mereu în luxuri şi amplă sărăcie

în omulean ce ţine pe firavul sau umăr
şi vreme care vine şi spaţiu fără număr...

poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îţi vei aminti fiecare cuvânt din această carte, memoria ta va înregistra în jur de 2 milioane de bucăţi de informaţie: ordinea din creierul tău va creşte cu aproximativ 2 milioane de unităţi. Totuşi, în timpul în care ai citit cartea, tu ai convertit cel puţin o mie de calorii de energie ordonată, din mâncare, în energie dezordonată, sub formă de căldură, pe care o pierzi în aerul din jurul tău prin convecţie şi transpiraţie. Acest lucru va mări dezordinea din univers cu aproximativ 20 de milioane de milioane de milioane de milioane de unităţi - sau cu aproximativ 10 milioane de milioane de milioane de ori mai mult decât creşterea în ordine din creierul tău - şi asta doar dacă îţi vei aminti tot ce s-a scris în această carte.

Stephen Hawking în O scurtă istorie a timpului
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa mea clipă...

Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la faţă,-
fir de risipă scurt ca o viaţă.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine ţipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...

poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atletul cosmic

După ce a salutat Pământul,
Privindu-l luminat doar din profil,
S-a relaxat, şi a luat avântul
Cu un elan deplin.

A câta încercare reuşită,
N-a reţinut arbitrul Soare
Doar Luna l-a privit uimită
Cu faţa zâmbitoare.

Şi a sărit atâţia kilometri,
Distanţă colosală. Timp record
Le-a parcurs în câte ore?
Împins de al atomului resort.

Se pare că se pregăteşte tare
Un salt cu totul epocal.
Un om pentru aselenizare
Pe spaţiul Lunii selenar.

poezie de Mihai Leonte (1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi avem o existenţă efemeră prinsă între "totul" din urma noastră şi "nimicul" dinaintea ochilor.

Haruki Murakami în În căutarea oii fantastice
Adăugat de albastru.nemarginit
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condensatul...

. sorb permanentul existenţei din lumea ce mă înconjoară
mai sorb şi harul excelenţei din cea sortită să mă doară
şi trec prin spaţiu şi prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri şi extreme în care nimeni şi nimic nu moare

şi-n care-i numai veşnicie şi permanentă ambianţă
şi gol ce naşte energie din morfogena-i rezonanţă
iar lutul stă în nemişcare iar nemişcarea într-o găoace
din care naşte când un soare, când hăuri dure şi rapace...

şi-n care nu există moarte şi-n care nu există viaţă
doar fluctuaţii când deşarte când lungi când doldora de ciaţă
şi-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein şi bose
şi în esenţă fericirea-i un câmp cu floricele roze...

poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicnicie

... eşti libertatea mea tăcută
eşti liniştita mea tristeţe
mai eşti şi ploaia dimineţii
pe lung adio aşternută

ai fost mereu un dulce soare
o suplă zână din poveste
s-a stins povestea. Nu mai este
nimic. Nimicnicia doare...

poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... am două vieţi
în prima m-a născut
măicuţa mea cu chip de dulce înger
a doua viaţă din senin a apărut
atunce când am înţeles
că am numai o viaţă
şi sunt singur...

poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina Lui...

un vis visam, un vis la o distanţă
de două mii de ani de la prezent
şi se făcea parcă din soare o speranţă
s-a rupt precum din toate un fragment

şi se făcea din ce în ce mai boreală
şi mai lichidă şi mai grea protuberanţă
şi peste lumea mea iniţială
împrăştia lumina drept substanţă

iar eu dormeam adânc în depărtări
mulţimi pluteau în aşteptarea împlinirii
şi flori curgeau pe strada dintre zări
şi El venea pe măgăruşul prorocirii

venea să-nfrunte soartă şi destin
pe mine să mă-nfrunte-n omenie
şi printre flori coroana Lui de spini
se-ntrezarea sub văl de veşnicie...

un vis visam, un vis la o distanţă
de două mii de ani din ziua-n care
călare pe măgar ca pe-o speranţă
Lumina Lui intra în fiecare...

poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să mai duc
aidoma crucii pe spate

tristeţea e unicul meu sentiment
tristeţea e unica mea alinare
e golul din suflet ce tace strident
şi doare şi doare şi doare...

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să-l mai duc
şi totul ce nu se mai poate

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu şi soare

ţin palmele cauş să sorbi din ele
nectarul lin al apei de izvor
s-alini din setea gândurilor mele
ba amintiri, ba sentimente, ba fior

dar nu mai ştiu dacă mai sunt în stare
să fiu acel care am fost mereu
din clipa când m-ai rupt din soare
într-un moment şi el instantaneu

tu nu mai sorbi şi apa se prelinge
încet, incet prin degetele fine
şi-n umbra sentimentelor se stinge
instantaneul din şuviţe cristaline...

poezie de Iurie Osoianu (16 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu putem fi nici energie, atât pentru că şi ea vine şi pleacă, dar mai ales pentru că noi suntem sursa, izvorul neîntinat al întregii energii şi nu doar o manifestare efemeră a acesteia. Cu toate acestea imediat ce ne identificăm cu gândul, energia noastră scade şi tinde să fie risipită în lupte imaginare psihologice. Noi nu suntem energie pentru că într-un leşin, în somnul profund, în moartea clinică energia noastră poate fi foarte scăzută şi cu toate acestea noi continuăm să existăm. În prima mea carte am clarificat mai profund de ce nu putem fi energie. Întreaga energie se referă la manifestare/acţiune/la "a face", dar înainte de a face ceva, condiţia este "Să-Fii"! Energia este fluctuantă, iar în corp depinde de hrană, apă, aer, deci nu putem fi noi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu putem fi nici energie, atât pentru că şi ea vine şi pleacă dar mai ales pentru că noi suntem sursa, izvorul neîntinat al întregii energii şi nu doar o manifestare efemeră a acesteia... Cu toate acestea imediat ce ne identificăm cu gândul energia noastră scade şi tinde în fie risipită în lupte imaginare psihologice. Noi nu suntem energie pentru că într-un leşin, în somnul profund, în moartea clinică energia noastră poate fi foarte scăzută şi cu toate acestea noi continuăm să existăm. În prima mea carte am clarificat mai profund de ce nu putem fi energie. Întreaga energie se referă la manifestare/acţiune/la "a face" dar înainte de a face ceva, condiţia este "Să-Fii"! Energia este fluctuantă iar în corp depinde de hrană, apă aer deci nu putem fi noi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!