Prin univers

Prin univers o să dansăm orbeşte
Că soarele-i silit să mai aştepte
În noaptea asta lumea se sfârşeşte
La degetele mâinii tale drepte

poezie de Gabriel Cîndea (martie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi morţi mai sunt în lumea asta

Mulţi morţi mai sunt în lumea asta
Suflete reci în carne vie
Mulţi morţi de frică să trăiască
Se nasc în ale lor sicrie

Mulţi bântuie prin întuneric
Împovăraţi şi traşi la faţă
Mai întâlnind vreun mort ce speră
Orbeşte, la o zi de viaţă

Mulţi se mai joacă de-a "trăitul"
Şi uită uneori că-s morţi
Pe când fărâma lor de viaţă
Le trage zilele la sorţi

Mulţi morţi mai sunt în lumea asta
Şi de-l găsesc pe vreunu viu
Îl mint că o să îi dea viaţă
Şi-l bagă repede-n sicriu

poezie de Gabriel Cîndea (septembrie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansăm

Dansăm şi dansăm şi dansăm
Prin ploaia ce-aleargă cu noi
În stropi ce se-adună, şiroi,
Cerând peste ei, să călcăm.

Dansăm şi stropim şi stropim
Cu picuri ce saltă în jur,
Dând scenei un vesel contur
Iar nouă, decorul sublim.

Dansăm şi stropim şi uităm
De griji, de căldură şi chin,
De rugi terminate-n amin,
Şi-n muzica ploii, dansăm.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orientare

Ţi-am numărat stelele de pe piele
Şi am facut o hartă
Ca să nu îmi pierd capul prea tare
În lumea ta
Şi in caz că mă voi pierde cândva
La picioarele tale
Să ştiu să ajung de la glezna stângă
Cu răbdare, sub sânul drept,
La Carul mare.

poezie de Gabriel Cîndea (mai 2018)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansăm

Dansăm. Numai privindu-ne dansăm
Şi-adesea fără să clipim.
Împrejurul nostru nici ţipenie nu-i, şi nici muzică!
Dansăm ca şi cum zborul păsărilor
Se dezbracă de gravitaţie!
Dansăm ca doi atomi care se aleargă
În măruntaiele aceleiaşi substanţe.

Dansăm ca nişte pixeli!
Dansăm ca nişte bezmetici!
Şi cu cât ritmul devine mai alert
Cu atât priza dintre noi devine mai solidă!

Nu e nimic forţat în mişcările noastre
Nici o ezitare, nici o smucire.

Dansăm ca şi cum vântul
Unduieşte lanul de grâu în luna lui Cuptor
Sub noi pământul fierbe
Deşi nu îl atingem niciodată pâmântul cu tălpile!

Dansăm ca şi cum ne-am confesa prin dans
Pupila lunii se măreşte de fiecare dată când ne întrezăreşte
Sângele meu se ridică în picioare
Mijlocul tău devine un mijloc de transport către Ţara de
Nicăieri...

Tu nici măcar nu ştii că dansăm!

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara ana

karla suarez te privesc
şi nu mai pot respira
inima se zbate cât o îm
plinire cu mii de cuvinte
mă uit la baletul tău
la ochii tăi la gura ta
o bucurie nebună mă cu
prinde în ritmul dansului
tău cubanez
bailando bailando bailando
fredonez cu vocea
legată în batista de la gură
în noaptea asta mi-aş dori
să stăm îmbrăţişaţi
să dansăm şi focul să mă ardă
din interior
te ridici pe vârfuri în pantofii tăi
cu poalele rochii ridicate decent
beau tequila cu buzele tale
sorbind chimia ta
devin gelos pe copilul
care se uită la fusta scurtă
deja nu mai pot
o să dansăm toată noaptea
soarele nu o să răsară în cartierul vechi
unde toată lumea cântă şi dansează

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele tale

Sunt degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ţinut de gheaţă şi de pârjol te mută
Fiinţa mea, plecată prin lume, după vreascuri.

Mă simt ca o femeie bătrână şi săracă,
Plecată prin pădure să strângă nişte vreascuri,
Eu degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.

Atât îmi mai rămâne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur şi avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii şi fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mi-ai săruta fiecare deget al mâinii drepte, sigur se va naşte poemul în care voi rămâne femeia din icoana privirii tale.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete

te-ai gândit vreodată
că poate luna
se uită spre pământ
şi numără oamenii
la fel cum numărăm noi
stelele?

câte suflete căzătoare or fi
în seara asta?

poezie de Gabriel Cîndea (iunie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nici şoldurile nici coapsele nu vor fi atinse
doar pieptul în supraelastic
şi părul strâns într-un coc impulsiv de divă
chiar dacă e tuns scurt băieţeşte
degetele tale de bărbat sunt strâmbe şi fine
degetele mele de femeie sunt drepte şi aspre
ne sprijinim ca nişte pomi dezgoliţi cu scoarţa tăiată
iar între noi se naşte o putere de viaţă
pe care noaptea nu o poate distruge şi dimineaţa nu o poate alung
din gâturi iese semiumbra care îmi ţese rochia
şi-i coase mânecile răsfrânte împunse de pantofi.

poezie de Ruxandra Cesereanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni vreodată ziua în care să simţim cu degetele mâinii marile secrete pe care acum le percepem cu degetele credinţei?

Khalil Gibran în Secretele inimii
Adăugat de Magia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate speciile literare – hai să zic mai bine: dintre toate felurile de a scrie – jurnalul e cea mai absurdă. Mâna ta stângă dă bani mâinii tale drepte. Notezi, pentru tine, ceea ce tu însuţi ştii de fapt mult mai bine decât cel care notează, căci durerea e autentică, pe când "mă doare" e o convenţie.

Mircea Cărtărescu în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocare

Dansăm de astăzi, deci, iubite!
În ritm de vals, adagio şi tango.
Dansăm cu florile pe câmpuri,
Dansăm, cu sufletele azi ne bucurăm.

Şi fluturii ne ţin din aripi ritmul,
Şi- avem ciulinii pajii iscusiţi.
Dansăm de astăzi, deci, iubite,
Tu voievod, eu o domniţă cu suspin.

În dansul meu, am împletit cununa
Din anii tinereţii ce- au trecut.
Abia acum ne ştim spune pe nume,
Când pe la tâmple, arginţii ni s- au prins.

Mă- ncurc în rochia- mi seculară...
Picioarele- mi parcă plutesc.
Văzduhul tot ne spune legea dansului sălbatic,
Ne strigă păsările cerului domnesc.

Dansăm de astăzi, deci, iubite,
Pădurile îs înverzite şi foşnesc.
Ne strigă animalele- ngrozite,
De teamă, dansul, 6 eu, să nu- l greşesc.

Mă ţii de mână stâns.
Mă doare!
Şi degetele,
Unele intr- altele ni s- au sudat.
Dansăm cu piruete, scăpaţi din închisoare,
Dansăm, pâna ce ameţiţi picăm în pat.

În patul dulce- al înserării,
Cu frunze de caşmir ne învelim.
Şi stăm uniţi ca Soarele şi Luna.
După ce dansu- l consumăm.....
Ne mai privim?

poezie de Simona Moise
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de vară

Dacă stai privind la vale
De pe dealul unui sat,
Soarele nu-ţi iese-n cale
Toată lumea s-a culcat.

Peste deal apare o stână,
Clopotul a răguşit,
Fluierul încet mai sună,
Turmele au adormit.

Peste tot e întuneric,
Lămpile toate s-au stins,
Un flăcău cântă destoinic
Dorul inimii l-a prins.

Toată lumea doarme dusă,
Totul apare pustiu,
Doar viaţa mea-i compusă
Să stau nopţile să scriu.

Cerul e-nvelit de stele,
Luna e lumina nopţii
Eu petrec zilele grele
Parcă sunt în „Vadul morţii”.

Visuri sincere şi drepte,
Foarte multe am visat,
„Xeny” nu vrea să aştepte
Ea de mult s-a măritat.

Multe gânduri volburate,
Prin mintea mea au trecut,
Târziu, adormind pe spate
Sub stejarul ce-a crescut.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din revista "Pentru Patrie" (9 octombrie 1953)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi să privească drept înainte şi genele tale drept înainte să caute. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite. Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ţine piciorul tău departe de rău. Căci cărările drepte le păzeşte Domnul, iar cele strâmbe sunt căi rele. El va face drepte căile tale şi mergerea ta o va face să fie în pace.

Solomon în Pildele lui Solomon, Înlăturarea prilejului spre păcat - 4:25-29
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vântul îi trece

degetele prin păr
degetele se desfac evantai
degetele arată ca nişte şuviţe mai groase, iar
degetele sunt prescurtate şi ele
(?!) – miroase
a degete preţioase: clar
a deget, cu repetiţie, arătător
spre bulevardul gheorghe
lazăr, a coafor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar o umbră

mă aşez pe podea cu visele răspândite
între nopţile tale
şi
degetele îţi alunecă uşor
la marginea patului
se amestecă prin întuneric
cu respiraţia mea
iar timpul zboară
ca un adevăr
prin fereastra larg deschisă
sunt doar o umbră
şi mă predau
carne şi sânge
noapte de noapte
amestecând respiraţia mea
cu degetele tale subţiri
ce alunecă uşor
la marginea visului
da
o umbră
atât sunt
îngenuncheată
într-un vis
ce se tot întrerupe
da
da
mă aşez pe podea
degetele tale subţiri
alunecă uşor la marginea patului
între vis şi adevărul
ce se pierde
prin întuneric

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre pragmatism

Ei spun
Ca-i foarte rau sa ai
Capul in nori
Asa ca noi

Dar ei sunt atat de
Cu picioarele pe pamant
Ca au intrat de tot
In noroi

poezie de Gabriel Cîndea (iunie 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La picioarele tale

Noaptea asta sunt mai frumos,
râd printre lacrimi
fară nici un motiv de resemnare,
scriu pe rotula genunchilor
toate poemele cu tine,
toate visurile
şi toate îmbrăţişările
flămânde de dragostea
ce ne dospea aluatul
prin odaia ta caldă
cu miros de smirnă şi cetină.
Îmi prind tălpile
de lemnul podelei
ce-mi deconspira
cu pârâitul ei dulce-amărui
toate sosirile şi plecările.
În noaptea asta
sunt un pom de crăciun
ornat cu figurine de turtă dulce,
cu beteală poleită
ruptă din ochii tăi,
mă ninge cu pielea ta,
cu trupul tău încolăcit peste vertebrele mele
ca un cordon al unei instalaţii electrice.
În noaptea asta
fredonez un cântec;
o tannenbaum, o tannenbaum,
îmi leg inima cu ştrafuri,
îi dau cu sclipici
şi o aşez undeva
lângă picioarele tale…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Votăm după cum ne dictează foamea. Conştiinţa să mai aştepte.

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Cotloanele ironiei (decembrie 2016)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele tale fac flori timpurii

Degetele tale fac flori timpurii din
orişice lucru
părul tău mai ales îl iubesc ceasurile;
linişte blândă care
cântă spunând
(chiar dacă iubirea-i doar pentru o zi)
să nu te temi, noi ieşim în împrimăvărare.

Picioarele tale cele mai albe rătăcesc.
Mereu
ochii tăi limpezi se joacă de-a săruturile
a căror ciudăţenie mult
spune; cântând
(chiar dacă iubirea-i doar pentru o zi)
pentru ce fată vii flori aducând?

Să fii buzele tale e lucru mult dulce
şi mic.
Moarte, spun că eşti bogată mai mult
decât ţi-ai dori, dacă prinzi asta,
orice altceva pierzând
(chiar dacă iubirea-i doar pentru o zi
şi viaţa nu e nimic, sărutul mai dăinuie)

poezie de E.E. Cummings, traducere de Mircea Ivănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!