Îngrămădite

în dezordine firele de păr
erau nespălate de două zile
privea oglinda retrovizoare
şi se
vedea la balul de a
seară literară urmată de un chef
boem cu zâmbete false
strângea în braţe femei
blonde profesoare de limbi clasice
sau teorii literare
un dramaturg plin de dramatism
pipăia ce apuca pe jumătate gol
gol era şi el pe interior - golit de versuri
răvăşit de sentimente -
într-o oglindă chipul fără prea
multă ordine
prăbuşit duşmănos în scaunul de piele
părea o floare palidă
smulsă din braţele dramaturgului
care adulmeca o rană

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare care va muri încet

Pe mesele luminoase ale bolnavilor
se îngrămădesc fără ordine multe lucruri
cu o nesfârşită tristeţe: un pahar de apă
pe jumătate gol, medicamente, pipete,
un ceas care nu mai intră pe mână
- măsura timpului dintre durere şi plictiseală -
brăţări şi inele inutile, hârtii
cu scris strâns şi nepăsător de medic;
şi o floare care va muri încet - ca o imagine
într-o oglindă - sau chipul tău, Doamne. Obiecte
care vorbesc despre multul sau puţinul pe care îl iubeau,
al celui ce veghează marginea, al celui care vine
doar prin compromis; al celui absent,
al neputinţei de a minţi din dragoste.

poezie de Guillermo Eduardo Pilia din Din poezia Americii Latine (2016, Ainadamar), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inevitabil

vorbea despre mine cu prietenii
mai arunca un zar
mai fuma o ţigară
şi le spunea că sunt obişnuită
o femeie care pierde mult timp la coafor
o mamă care îşi face griji
mai arunca un zar
mai fuma o ţigară
apoi se ridica şi privea stâncile din jur
asculta valurile
s-a gândit într-o zi să mă sune
mizând pe timbrul vocal ce-l va enerva cu siguranţă
însă i-am plăcut mai mult din acea zi
şi le-a spus prietenilor că sunt obişnuită
să iubesc
marea şi pescăruşii
că strâng în sacul de cânepă scoici rare
vorbea despre mine cu mine
îmi părea mai mult o oglindă
era ca şi cum prin fumul de ţigară
îmi vedea trupul gol
şi prietenii spuneau că e nebun
că mai sunt femei
femei care ştiu să iubească
femei care îşi lasă umbra la mal
şi înoată dincolo de geamandură
femei care nu obişnuiesc să poarte colac de salvare
dar el trecuse prin oglindă
zâmbind

vorbea despre mine cu mine
şi ne-am schimbat sufletele
în noaptea cu lună plină

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mare fast

tăiam firele de păr cu oţelul ascuţit
din obraz în obraz pe lângă nasul
care mirosea vânt şi flori la nevoie
mâna nu-mi tremura prea tare
auzeam cum cad pradă metalului
firele întărite de anii petrecuţi
sub pielea moale de om al cărţilor
care stă zile întregi în altă lume

tăiam fir după fir fără să le număr
şi eliberam pielea hotărâtă să respire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată un vrăjitor răutăcios, care a făcut o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era mai urât se vedea în oglindă foarte limpede şi chiar mai urât decât fusese. Cele mai frumoase privelişti în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau în oglindă urâcioşi sau şedeau cu capu-n jos. Feţele lor erau aşa de schimonosite că nu le puteai cunoaşte şi dacă, de pildă, cineva, care avea o alunică pe obraz, se uita în oglindă, alunica creştea şi îi acoperea tot obrazul ca o pată neagră.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era în spatele

gratiilor cu capul ras plin
de urme de lamă şi tatuaje
a fost trezit când l-au săltat
pentru că sistemul a văzut
că făcea trafic de stupefiante
se uita la albumul lui
cu cromolitografiile decupate
din revistele din anii optzeci
cu actriţe pe jumătate dezbrăcate
stătea alături de bătrânul jo
homarul roşu cu apucături de gumă
de mestecat cu aromă de vanilie
şi de cecil ras şi el în cap
cu svastici şi cercei în lumea lui
de plastic de dealer de heroină
care scria versuri pe piele
în pauzele dintre convulsii

era într-o închisoare pictată
în acrilice unde gaşca lui pierdea
adolescenţa printre panourile publicitare
din clădirile linse de soarele parşiv
ieşeau femei platinate cu părul ţeapăn
iar poliţiştii înghesuiau tinerii
în secţii pentru abuz de etnobotanice
marijuana sau heroină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din preaplin

Nu din gol, ci din preaplin,
Te caut, Miss, deseori,
Şi-ntr-un cer plin de culori,
Îţi ascult versul divin...

Versu-ţi curge cristalin,
Chiar din suflet, a priori,
Nu din gol, ci din preaplin,
Îmi pierd capul, uneori...

Stăm de taină, clandestin,
De cu seară, până-n zori,
Între noi, două viori –
Sânii-ţi, cântă de alin...

Nu din gol, ci din preaplin!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda fermecată

La
plecarea
ta
ţi-ai
lăsat
oglinda
pe
măsuţă

Sunt
un
Midas

Şi
ţi-am
atins
oglinda

Nu
am
transformat-o
în
una
de
aur

A
apărut
chipul
tău

Îl
vedeam
acolo,
în
oglindă

Apărea
şi
când
închideam
ochii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol după gol

gol după gol,
în stânga şi-n dreapta,
miracole false deşir în iluzii,
crepuscul de lună intră pe geam,
seninul din zi coboară în ceaţă
şi trist se absorb nuanţele din vis.

strada devine o bandă rulantă
se joacă cu praful cu chip de clepsidră,
pe-o creangă rituală o pasăre cântă,
din chipul tău a răsărit un gol.

înaintez sub timpul obosit de sete
în care nu mai sunt nici greieri şi nici vişini,
amprenta ta luată din luceferi,
n-o mai găsesc acum nici în cuvinte.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea cuvintelor

Mi-am închipuit tristeţea... o romantică corvoadă,
Avea părul strâns, codiţe, vorbea singură pe stradă
Nu zâmbea, nu avea farduri, palidă, neîngrijită,
Parcă nu ştia de sine, părea foarte chinuită

Mi-am închipuit iubirea, strălucea, o stea în noapte
Era cer senin întrânsa, erau zâmbete şi şoapte,
Iar pe chip, bujorii vieţii o-nroşeau fără să ştie,
Părea fără nici o grijă, părea sinceră şi vie

Mi-am închipuit durerea, nici un zâmbet... o grimasă,
Era toată frământare, nu părea că îi mai pasă,
Se chircise înăuntru într-o disperare mută,
Dintr-o fostă frumuseţe... ajunsese doar o slută

Mi-am închipuit un suflet care le-a trăit pe toate,
Devenise ca o stâncă, unde vântul nu răzbate,
Iară lacrimile ploii îi păreau o mângâiere,
Era sufletul din mine... poezie şi tăcere

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile şi nopţi

de oktoberfest cu atmosferă
plină cu bere
cheflii ciocnesc halbele de corn
luna pe cort dansează lângă două
blonde bete
butoaiele se-nvârt
acordeonul aruncat printre sticle
pe jumătate pline
pe jumătate goale
oraşul e hidratat din belşug
spuma de bere porneşte pe străzi
şi învelesc blocurile
de desen
animat de cântece
nemţeşti (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să moară

de ziua lui era să moară
cel care meştereşte cu
vântul vibrând de cânt şi flori rămânea fără premii literare
plonjând în aer
topind tocul de scris
salvâdu-se scriind pe plaje
sau
pe pereţi de foi ve
lină scriere şi fină

era să moară palpând cuvântul
aranjând versuri ameţit
oare-şi cântă măreţia
acest copil al singurătăţii (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorea cu pluta

de vreo jumătate de veac
şi acum s-a împotmolit
undeva în versurile postmoderne
aştepta apa mare şi simţea
o poftă nebună de a umbla
haihui mai mult pe facebook
pluta a prins rădăcini întâi
în apă şi după aceea în pietriş
apoi au intrat într-o stâncă
erau nişte braţe de caracatiţă
în primul an au pătruns în pământ
se înnodau cu jivinile din adâncuri

tăia un braţ cu un fierăstrău electric
curgea magmă şi sirop primordial
pluta era ancorată în realitate virtuală
braţele de caracatiţă s-au făcut braţe
hidraulice extrem de robuste şi de inutile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânuia

penelul pix cu tragere de inimă
poetul pictor nebun cât trebuie
pentru un artist să fie sărat interesant
trăgea tuşe pe sâni şi coapse
dezvelite de inhibiţii prosteşti
arunca o mână de cuvinte
pe foaia smotocită de maşinăriile
fabricii de celuloză
sorbea însetată ideile care se legau
în versuri sau poezii cretine
despre un univers colorat sumbru
de o minte plecată după femei
nude visate de mic copil
le strângea de atunci în braţe
în imaginaţia bărbatului
ce ofta la fiecare surâs misterios
desena cu îndârjire ce visa
scria poezia mofturoasă
pentru femeia astenică iubită excesiv
iubea un colţ de coapsă
arătat de o colegă miloasă
perturbându-l câteva săptămâni
picta femei cu sâni ciudaţi
nu prea mari nu
prea mici potriviţi
gleznele fine erau prinse
în mintea lui între genunchi
şi şolduri rotunjite cu ajutorul cuvintelor
alese cu grijă deosebită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marlin: Apa scade. Scadeee!
Dory: Hm. Eşti sigur?
Marlin: Priveşte! Deja e pe jumătate gol.
Dory: Hm... Aş spune că e pe jumătate plin.
Marlin: Încetează! E pe jumătate gol.

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pungile

de la ochi deranjează estetic
dimineaţa în faţa oglinzi
retrovizoare unde arunci mistice
priviri spre siluete ce te fac
să oftezi pe stomacul gol
cu aripi de vultur te-ai avânta
spre sânii nu prea mari nu
prea mici cu jăratec umpluţi
pungile stau albastre sub privirea
ce sfârâie pe carnea tânără

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era lume-n chipul celei scumpe

Era lume-n chipul celei scumpe –
dar deodată ea se revărsă:
lumea-afară-i, lumea necuprinsă-i.

Ori de ce nu am băut din chipul
drag şi plin ce-l ridicam spre mine,
lume-nmiresmată lângă gura-mi?

Am băut, ah. Fără saţ băut-am.
Dar şi eu, prea plin de multă lume,
bând din ea, m-am revărsat afară.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salata de păpădie

are rolul ei în noua mea
viaţă perfectă care uită
trecutul care mă strângea
în braţe cu viciile
prea nesănătoase
prea costisitoare
prea e
salata de păpădie fără o picătură
de ulei scumpit pentru binele
tuturor românilor săraci şi mai
puţin bogaţi dăruiţi să fie fericiţi
conform noii ideologii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la două lumi

Privesc în ceaţă
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur şi văd balanţa
Dintre tristeţe şi fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Şi văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deşi, poate, destinul şi-a dorit...
În jurul meu negura se înteţeşte,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Şi ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiţi în ceaţă?

Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit şi în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aş duce – e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură şi răcoare
E prezent şi e trecut
E un univers comun.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie aici gândurile mele fără ordine, dar poate nu într-o confuzie lipsită de scop: aceasta este veritabila ordine care-mi va marca obiectul chiar prin dezordine. I-aş acorda prea mare onoare subiectului meu dacă l-aş trata în ordine pentru că vreau să arăt că el este incapabil de ordine.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expiram un gol plin de lumină

Mi-am strâns braţele
în jurul pieptului
ca şi cum aş fi îmbrăţişat
trupul cald al unei iubite
degetele lungi ca nişte tentacule
mi se încolăcesc în jurul sternului
palpând un răspuns verosimil
pentru vidul din braţele mele
m-am trezit speriat
inhalam în plămâni
aerul negru
al pereţilor mei
şi expiram în ochi
acel gol plin de lumină.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!