Sunt cuminţi ca porumbeii,
Doar prin semne îşi vorbesc,
Au uitat că tăcerea are glas...
Pentru oamenii isteţi.

Valeria Mahok (10 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nu dau importanţă lucrurilor mici, care le vorbesc prin semne; oamenii îşi ignoră divinitatea.

aforism de Doina Postolachi din Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc în ochii tăi copile
Şi văd doar porumbeii păcii
Spintecâd albastrul cerului senin,
În baia soarelui de Iunie
Înalţă zmeiele bucuriilor,
Pentru cei ce cred în familie şi copii.

Valeria Mahok (30 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul subtilităţii

Nu compromite niciun nume,
Când scrii cu zel o epigramă,
Isteţi de îţi sunt cititorii,
Dezleagă ei orice sintagmă.

epigramă de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea şi oamenii îşi pierd statornicia, ce altădată mult au cântărit.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii aleg doar ce înţeleg...

citat din Valeria Mahok (18 decembrie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte perspective

nu pot să-ţi vorbesc ar fi prea mult
eşti pentru mine o iluzie
care mă încurcă în descifrarea dorinţelor

am în gânduri alte perspective
pe care le urmăresc şi formez normal
într-un singur scop

nu mă las purtat de culorile reci
strâng semne ce se nasc în cuvinte
şi desenez fiecare pasăre după glas
înainte să zboare spre cer.

nu te mai chem la nicio întâlnire
eşti cea care ai polecat fără răspuns
n-ai uitat niciun surâs nicio umbră
doar întuneric prin care vâslesc fantasme
moarte de sete.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jeleu poem

oamenii nu beau
ci doar mută lichidul
dintr-un vas spart într-altul, irosindu-l

oamenii nu vorbesc, fac aerisire cariilor
nu se sărută, îşi fură aerul
nu îşi dau mâinile, şi le iau

selfie? doar astupă oglinzile
temându-se de absenţa memoriei ăstora
şi cred conturul lor reflexia precisă

oamenii nu se înjură
nu se bat, nici ucid, ci doar au ceva tot trăgând
un covor de sub tălpi - crezându-l zburător

oamenii nici măcar nu sunt convinşi
că sunt oameni, cineva totuşi
ar trebui să le spună

până se brânzeşte de tot calea laptelui

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă oamenii sunt stresaţi, să nu uite că ei sunt autorii stresului.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

libertate (vezi şi independenţă)

Libertatea este starea de spirit prin care oamenii se indentifică cu adevaratul lor caracter.

definiţie aforistică de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu are de lucru, atunci să îşi facă timp pentru el.

Valeria Mahok (aprilie 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scene de viaţă, scene de familie

doar noi oamenii, ciorile şi porumbeii mai rătăcim prin parcurile desfrunzite şi înnegrite
noi că să dezlegăm firul amintirilor, să le aruncăm pe jos şi cu răbdare de melc să le culegem
bucurându-ne de prospeţimea şi spontaneitatea lor
porumbeii să adune ce mai rămâne iar ciorile ca simple semne de punctuaţie

pe o alee zeci de costume ieşite la aer se bucură de muşcătura gerului
îi simt mâinile strecurându-se prin buzunarele goale
piepţii se umflă la cea mai mică pală de vânt
şi copacii zgribuliţi privesc şi nu înţeleg de unde atâta plăcere

medici, asistente, felceri şi brancardieri ireali îşi fac loc pentru operaţii dificile
pompând substanţe aromitoare printre nume latineşti uitate
aici o colonoscopie, pe banca aia o clismă şi din loc în loc pungile cu perfuzii
cu tot efortul îndreptat spre menţinerea zilei în parametri orari stabiliţi

mesele jocurilor târzii sunt ticsite de sârme, cleşti, foarfece şi clipsuri
mărgelele vin să dea culoare, înşirându-se ca zilele roase de amânări şi decepţii
ochii goi caută să străpungă depărtările cenuşii în care mâinile se târăsc
de la o idee la alta, înfruntând gerurile singurătăţii.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă Haiku

Coronavirus -
Moartea hămesită
seceră tăcerea.

haiku de Valeria Mahok (23 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea spune multe

Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în şoaptă n-am cum să-ţi vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Şi timpul stă pe loc atunci când te privesc,

Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Şi n-am la nimeni să le dau,

Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Şi stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu ştiu eu să le rostesc,

Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aş putea să-ţi spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că oamenii sunt sexy când au simţul umorului, când sunt isteţi, când au oarece simţ al rafinamentului, când sunt amabili, când îşi exprimă propriile păreri, când sunt creativi, când au personalitate.

citat din Suzanne Vega
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara prin grădini vesteşte
Că poarta florilor raiul şi-a deschis,
Omenia îşi caută pereche
Ca să trăiască al primăverii vis.

catren de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii fără vise sunt ca cerul nopţilor, fără stele aprinse.

Valeria Mahok (16 ianuarie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii fără vise sunt ca cerul nopţilor, fără stele aprinse.

Valeria Mahok (16 ianuarie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru miracole nu sunt obstacole.

aforism de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Mănăstirea Dumbrava...

Seara îşi aruncă vălul,
Peste Mănăstirea vie,
Luna în plinătatea ei,
După dealuri mute învie,
Ca o divă în feerie.

În crepusculu-înserării,
Cântă o voce îngerească,
O Priceasnă sfântă, aleasă,
Uimind cu tonalitatea ei
Chiar şi vocea păsărească.

Liniştea hulpavă, adâncă,
Totul pare să cuprindă,
Când un ropot minunat,
Totul în jur a săgetat.
Clopotele au prins glas,
Sub genele înserării,
Cu ecouri lungi pe dealuri,
Pe umeri de crizanteme,
Clipe sfinte cu răvaş.

Lângă zidul mănăstirii
Ard lumini de pomenire,
Pentru oamenii iubiţi
Cum ard stelele pe cer
În apusuri de dorinţi.
Şi în cor de rugăciuni,
Maicile cu paşi grăbiţi,
Se duc la Vecernie,
Ca toţi oamenii cuminţi.

Vântul mângâie grădina
Şi florile-n adormire,
Aerul ca un mir sfânt
E pace şi rugăciune,
În frumoasa Manăstire.

Luna spovedeşte totul,
Din înaltul ei cel sfânt,
Minunat e pe Pământ!
Când simţi cum te-atinge-n suflet
Mângâierile Divine,
Parcă totu-i ireal,
Totul e numai iubire.

Doamne, apără-ţi frumosul!
Ce cu grijă l-ai creat,
Iartă omul de pacat,
Căci iubirea e viaţă, în viaţă,
Eternitate, în înalt.

poezie de Valeria Mahok (3 noiembrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai aprig război moral este între persoanele care au uitat că s-au iubit.

Valeria Mahok (decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!