La bătrînețe, cînd viața ta înseamnă trecutul, uneori nu știi cum să fugi de unele amintiri; dacă le-ai putea șterge, dacă ți-ai putea ucide trecutul... Trupul îți rămîne de piatră, iar sufletul se face un ghem de îngrijorare. Dar durerile sufletului au altă intensitate decît la tinerețe și chiar decît la maturitate; la tinerețe spui de multe ori "Aș da ani din viață să..." ; la bătrînețe, cînd viața ta nu mai înseamnă nimic pentru nimeni și chiar pentru tine, nu ești dispus să mai dai nicio clipă pentru nicio cauză. Devii avar cu puținul capital care ți-a rămas. Singurătatea și bătrînețea două pustietăți.
citat din romanul Preludiu de Ileana Vulpescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ego sum
dumneata ce hram porți?
care va să zică crezi că ești om
de ce nu crezi în Dumnezeu, dar crezi în tine?
oare aceasta înseamnă să fii om, să crezi ceva ce nu cunoști?
cum dovedești că tu ești om, dar Dumnezeu nu există?
și de unde știu eu că nu ești robot?
de ce înoți în apă dacă nu ești pește?
de ce zbori dacă nu ești vultur?
ori unde-ți zboară mintea de te cațeri în vîrf de munte
fără să vrei să faci nimic acolo?
cumva crezi că om e să fii din toate cîte puțin?
că om înseamnă să fii ciudat, ca picat din lună?
cine ți-a dat pofte și sentimente?
ori poate viața altcuiva e menirea ta de slujitor,
să stai în umbra aceluia și să-ți aperi femeia și copiii
spui că îți plac mai mult fluturii, berzele, lupii și chiar și viermii
că te încîntă mult iarba și florile adevărate,
mai mult decît cele artificiale, că simți ceva mai mult,
ceva ce numai tu simți și că te doare
cînd vezi că alt om suferă și plînge
și de aceea, neapărat de aceea, ești om
dar știi tu oare ce e artificial și ce e natural?
și oare nu pot exista roboți și pentru a studia
cromozomii firului de iarbă?
că roboții gîndesc la fel, așa crezi tu,
și față de cele vii
și față de cele moarte,
față de oameni și față de marele zid chinezesc,
piramidele egiptului, statuia libertații
și tot ceea ce ție îți place
că ei nu au sentimente și morală
mai mult decît poți tu avea, mai mult decît tu le poți împrumuta,
mai mult decît poți tu lega în funiile sufletului tău,
dar ție cine ți le-a dat, ești sigur că numai tu ești cel adevărat?
tu, care funcționezi ca un robot îngrijit de alți roboți,
roboți care îți umezesc și încălzesc aerul
atît cît să-ți amintești de briza mării din tinerețe,
tu, cu sentimentele selectate și accesate prin plăci neuromotorii,
prin forțe magnetice și electrozi care scriu prin mîna ta
ceea ce crezi tu că vrei,
ori chiar scriu direct ceea ce tu gîndești
dacă tu ai amorțit în degete,
roboți care nu pot trăi fără tine, fiindcă asta e menirea lor,
să-ți calce în umbră,
să se ghideze după pîlpîirea minții tale, după focul iubirilor tale,
să-ți măsoare hemoglobina și să-ți netezească fruntea
în timp ce tu, de fapt, nu ai putea să trăiești
nici măcar o noapte, singur, în mijlocul junglei,
cu o carte zdrențuită în buzunar,
tu, un robot al roboților
și de unde știu eu că nu ești Dumnezeu?
fiindcă mă cheamă om în dicționar, răspunzi tu,
logic
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Microscop
Stăteam într-o grădină fără gard,
dar după gard stătea un virtuoz.
Cînta din carnea mea și dintr-o
ură pentru femeia care nu cînta
într-o grădină care nu era a mea.
Sărbătorea ceva ciudat, decesul
său. Era demult uitat și din uitare
trăgea pe gură ultimul cuvînt
c-a fost pe lume o grădină-așa
încăpătoare, pînă cînd măceșul
mi-a zis că ar putea fi tatăl meu,
dar nu putea, știu eu că sunt
copilul vrăjitorului din oz cu ochii
roz și trupul din cianură și-astept
nervoasă viața dintr-o floare,
dintr-o grădină care nu era decît
o carte citită azi la Iași într-un
troleu, iar lumea din troleu urla
la mine să tac, sau să cobor,
sau chiar să mor. Urlam și eu la ei
să mă omoare și-am coborît în
stația Mereu. Eram cu tata care
mă-ntreba dacă mai reușim
să mergem la muzeu. Era o zi
cu îngeri în sobor și demoni
cognoscibili de sistem și căutam,
de fapt, grădina aia cu celule stem
în care nicio rană nu mai doare.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De cînd sunt bătrînă mă trezesc și eu pe marginea patului cu mîinile încrucișate, spunînd Tatăl nostru și cerîndu-I ce-I cerea și mama, iar cu privire la mine, un sfîrșit ușor, înaintea căruia să mă pot îngriji singură de trupul meu. Cînd te gîndești că oamenii-și doresc viață lungă... Rar, sînt bătrîni independenți fizic și cu mintea întreagă pînă-n ultima clipă. Dar față de această minoritate, bătrînețea e chin și durere, trupește și sufletește.
citat din romanul Preludiu de Ileana Vulpescu (2017)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La optzeci și cinci de-acum, cînd viața mea nu mai interesează pe nimeni, începând cu mine, nu-mi mai pasă nici de adevăr. După ce închid ochii peste lumea de acum, vreau să se termine totul. Dacă o să apucați anii ăștia ai mei, o să înțelegeți că bătrînețea este sumbră și nepăsătoare.
citat din romanul Preludiu de Ileana Vulpescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anomalii
Sufletul meu, copil tembel, cunoaște,
Inima mea de bivol tînăr știe
Că pe al lumii pat absurd de broaște
Iubirea este o anomalie.
Să mai iubești cînd visul un negoț e,
Să mai iubești cînd prea puțini au șale,
Cînd ne clocesc de-un veac prudente cloțe,
Acestea toate nu sînt stări normale.
Eu cînt la o vioară care doare,
Eu cînt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioșie și cu disperare
Eu cînt un cîntec care mă consumă.
Nu-i profitabil să iubești cînd este
Mai profitabil să te faci că sîngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioșat de îngeri.
Normal rămîne numai restul lumii
Care să se abțină bine știe,
Vioara caldă și pianul ciumii
Nu sînt decît acea anomalie
La care pururi sufletul mai speră
Pentru că ea s-ar mai putea numi iubire
Jos, în prudenta lume mamiferă,
Și sus, pe unde gîndul meu e mire.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambroise: O tinerețe fără amintiri e o tinerețe pierdută. Trăită degeaba sau netrăită deloc. Nu e nimic mai dureros decât să fi fost tânăr și să fi murit pentru treizeci de zile, fără a putea retrăi acea lună, vreodată. O clipă, o oră, o zi, o lună, un an sau un deceniu, de câte ori sunt retrăite, de tot atâtea ori și viața omului e prelungită: cu o clipă, cu o oră, cu o zi, cu o lună, cu un an sau cu un deceniu. Prin amintire.
replici din romanul Ambroise, după Doina Postolachi (2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Titu...
Si acum, Titu, aș vrea sà-ți vorbesc tăcînd cîteva vorbe despre tăcere.
Adevărata tăcere nu este aceea cînd se întrerupe muzica sau cînd se rupe în două zgomotul.
Adevărata tăcere este numai acea tăcere cînd ti se întîmplă, dacă ți se întîmplă,
să asculți sufletul tău îndrăgostit de altcineva decît de tine însuti.
Ce măretie!
Ce justificare a dreptului de a exista!
Acum, tac.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi spuse
îmi spuse: « Nu poți să știi cînd vine....
de ce nu faci puțină ordine?
Nu poți să știi cînd te găsește
poate e-n tine, poți ști...
Nu poți să știi cum arată...
Și dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer și trece chiar prin tine
și nu are nimic înfricoșător, ci doar un răcnet
la sfîrșit, cînd
cei ce rămîn în urma ta l-aud... »
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i viața ta?
Ce-i viața ta? E o peniță
cu care scrii mereu pe-un drum.
Și-apoi la ultima portiță
tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliță,
nu se mai șterge nicidecum.
Și vorbe-n vînt și fapte rele
rămîn pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
nu se mai șterge nicidecum.
Să nu te minți că-n veșnicie
trecutul se preface-n scrum.
Căci Dumnezeu stă mărturie
că-n fața Lui tot ce se scrie
nu se mai șterge nicidecum.
În ceasul greu de judecată
îți vei citi întregul drum.
Și vei zbucni în plîns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
nu se mai șterge nicidecum.
N-o poate șterge decît sînge,
dar sînge sfînt și nu oricum.
Ce înger trupul său va frînge?
Și-astfel, ce-ai scris, oricît ai plînge,
nu se mai șterge nicidecum.
Isus cel drag veni din zare
ca tu să scapi din foc și fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-i ceri iertare,
nu se mai șterge nicidecum.
Isus pe lemn rabdă arșița.
Isus e prețul tău acum.
Prin El ești alb ca lămîița.
Și tot ce-a scris cîndva penița
nu se mai șterge nicidecum...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În această lume există o mulțime de feluri în care poți fi curajos. Uneori, curajul înseamnă să-ți dai viața pentru un lucru mai mare decât tine sau pentru o altă persoană. Uneori, înseamnă să renunți la tot ce-ai știut vreodată sau la toți cei pe care i-ai iubit vreodată, pentru a realiza ceva măreț. Însă lucrurile nu stau mereu așa. Uneori nu înseamnă decât să scrâșnești din dinți pentru a suporta durerea și munca de zi cu zi, îndreptându-te cu pași mărunți către o viață mai bună.
Veronica Roth în Experiment (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ai făcut azi pentru ce e cel mai important pentru tine în viață? Dar ieri? Ce vei face mâine? Concret, măsurabil, specific, fără iluzii și automințire. Unde este caietul sau fișierul care îți măsoară progresul? Câți bani ai pus deoparte pentru zilele când nu vei putea să mai produci bani? Ți-ai strâns în brațe iubitul sau iubita, copiii, părinții, bunicii, prietenii? Le-ai spus că îi iubești? Pentru sănătatea ta ce ai făcut? Dacă lași corpul fizic pe cont propriu el o ia la vale, îl cheamă gravitația. Dacă vrei să storci maxim din viața asta trebuie să lupți, și pentru asta ai nevoie ca aliat de fiecare celulă și neuron din trupul tău. Pe cine ai inspirat azi? Care este calitatea ta numărul 1? Ai făcut muncă de autocunoaștere și dezvoltare personală permanentă, de care e nevoie pentru a evolua? Ești o victimă sau ești o Personalitate Alfa?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi ce cred eu? Că nu te cruți destul. Vîrsta își cere, însă, drepturile ei. îmi ești indispensabil la magazin, o știi foarte bine, dar dacă magazinul ți-ar amenința sănătatea, l-aș închide chiar mîine pentru totdeauna. Așa nu mai merge. Trebuie să introducem un alt fel de viață pentru tine. Dar radical. Stai aici în întuneric, cînd în hol ai avea o lumină frumoasă.
Franz Kafka în Verdictul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Cum ierți, accepți, iubești răul din viața ta, oamenii ce se autodistrug și distrug? Pe cei care abuzează de tine? Pe cei ce îți fac viața un iad?" Nu faci nimic din toate astea. Nu ierți, nu accepți și nu iubești. Nu ai resurse pentru așa ceva decât dacă ești Iisus și probabil nu ești. Ești un om, cu multe slăbiciuni și defecte dar cu un spirit ce are promisiunea unei vieți extraordinare. Așa că începi să îți dezvolți personalitatea, lucrezi la abilitățile necesare pentru a te elibera. Locuiești în casă cu dracul? Te muți. Nu ai bani de chirie? Înveți să îi faci. Nu te va ajuta nimeni dar nici nu ai nevoie. Ai nevoie să crezi tu în tine, să înțelegi că deja mulți alții au reușit și că vei reuși și tu. Pune-ți obiectivul pe perete și lucrează la el zi de zi, chiar dacă te găsești în iad. Vei ieși din iad cu puterea muncii tale. Devii o personalitate alfa nu luptându-te cu răul din viața ta, ci devenind tu foarte puternic, independent, ca să te scoți din dramele vieții tale pentru a putea privi lucrurile de la distanță, ca observator. Nu există iubire omenească fără a dobândi putere prima oară.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare parfumată
dacă e să vorbim despre bărbați
și dacă e să vorbim despre bărbați deschis
dacă e să suport consecințele
ce mă poate interesa
mai mult
decît bărbatul unei femei fericite
în tunelul meu
mai lung decît ochii
asta e singura frumusețe a unui bărbat
celelalte sunt minciuni
ca și barba ta în care s-a încurcat Dumnezeu
(uite-l prin monoclu cum chicotește)
care dragoste mă
nu e nicio dragoste
sunt doar 50 ml de de flowerbomb
o pernă bine umplută cu virtute
filmul în care mi te-aduce Satan de urechi
extras dintre șapte numere norocoase
care dragoste mă
care tandrețe
cînd îmi scriai
tocmai luptam cu o insectă care a intrat
pe geam
eram îngrozită
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare parfumată
dacă e să vorbim despre bărbați
și dacă e să vorbim despre bărbați deschis
dacă e să suport consecințele
ce mă poate interesa
mai mult
decît bărbatul unei femei fericite
în tunelul meu
mai lung decît ochii
asta e singura frumusețe a unui bărbat
celelalte sunt minciuni
ca și barba ta în care s-a încurcat Dumnezeu
(uite-l prin monoclu cum chicotește)
care dragoste mă
nu e nicio dragoste
sunt doar 50 ml de de flowerbomb
o pernă bine umplută cu virtute
filmul în care mi te-aduce Satan de urechi
extras dintre șapte numere norocoase
care dragoste mă
care tandrețe
cînd îmi scriai
tocmai luptam cu o insectă care a intrat
pe geam
eram îngrozită.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare parfumată
dacă e să vorbim despre bărbați
și dacă e să vorbim despre bărbați deschis
dacă e să suport consecințele
ce mă poate interesa
mai mult
decît bărbatul unei femei fericite
în tunelul meu
mai lung decît ochii
asta e singura frumusețe a unui bărbat
celelalte sunt minciuni
ca și barba ta în care s-a încurcat Dumnezeu
(uite-l prin monoclu cum chicotește)
care dragoste mă
nu e nicio dragoste
sunt doar 50 ml de de flowerbomb
o pernă bine umplută cu virtute
filmul în care mi te-aduce Satan de urechi
extras dintre șapte numere norocoase
care dragoste mă
care tandrețe
cînd îmi scriai
tocmai luptam cu o insectă care a intrat
pe geam
eram îngrozită
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mănânc, nu fac nimic altceva decât să mănânc. Dacă merg, doar atât voi face, voi umbla. Dacă va trebui să lupt, orice zi va fi la fel de bună ca să mor. Și asta pentru că nu trăiesc nici în trecutul meu, nici în viitor. Nu am decât prezentul, și numai el mă interesează. Dacă vei putea rămâne mereu în prezent, vei fi un om fericit. Vei simți că în deșert există viață, că cerul are stele, și că războinicii se luptă pentru că asta face parte din rasa omenească. Viața va fi o sărbătoare, o mare sărbătoare pentru că este numai și numai momentul în care trăim.
Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copia fidelă a sufletului meu
Ce face copia fidelă a sufletului meu
Te voi iubi cu disperare ca și acum, mereu
Nu mă interesează că anii au trecut
Sau că un rid, pe fața ta, a apărut
În zilele ce vin te vreau, să fi exact așa
Să nu te schimbi orice s-ar întâmpla
Ești viața mea, ai fost și ești doar visul meu
Nu vreau o altă existență, așa sunt eu
Trăim în lumea asta extrem de materială
Uităm să mai iubim ca prima oară
Trecut-au vremurile când te căutam odată
Aș vrea să fi și azi, la fel de-namorată
Îți mulțumesc pentru timpul petrecut
Aș vrea o clipă să ne întoarcem în trecut
De-aș mai putea odată să aleg
Cu tine în viața vreau să merg
Trăim o existență cu mult prea efemeră
Ne închidem sufletul ca într-o sferă
Chiar dacă vine-o zi când ne e greu
Rămâi, iubito...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A rămâne stabil înseamnă să te abții de la a încerca să te separi pe tine de durere, pentru că știi că nu poți. A fugi de frică înseamnă frică, a te lupta cu durerea înseamnă durere, a încerca să fii curajos înseamnă că ești speriat. Dacă mintea are dureri, mintea este durere. Gânditorul nu are altă formă decât cea a gândurilor sale. Nu există cale de scăpare...
citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori ți se dau zile multe ca să duci două pietre grele, și pentru suflet și pentru materie: singurătatea și bătrânețea.
citat din romanul Preludiu de Ileana Vulpescu (2017)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!