Florența e liberă
stătea o nălucă fără permis de tre
cere pe ponte vecchio
se ridicase de
asupra orașului eliberat
de familia
medici știa că e infernul
scris de dante printre portocali
sau
măslini - știa de purgatoriu -
decolând pe un pegas sau un ducati
îi prevede moartea lui machiavelli
năluca e cu
prinsă de o spaimă
primește ajutorul lui virgiliu
poetul din divina comedie
e ghidul spiritual
fac checking pe ponte vecchio
poetul e nălucă și năluca e poetul
fac un film documentar
ultimul medici alungat fuge
din florența - florentinii au uitat
sau n
- au uitat
de spaniolii
mercenari care
au prădat orașul
republică - conspirația lui machiavelli (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Năluca
Mă odihneam pe scaunul nălucii
care plecase până în vecini,
să izgonească din salcâmi toți cucii,
din cuiburile lor de mărăcini.
Năluca apăra comoara fricii
și rătăcea buimacă printre spini
în care se-ascunseseră aricii,
făcuți din ace ruginii de pini.
Un ghimpe, plin de-otravă adormită,
îi înțepă piciorul ca de ceață...
Năluca, dând un țipăt, îngrozită,
se-nfășură în vis, spre dimineață.
Dispărând, fără urmă, 'n veșnicie,
îmi lăsa scaunul, drept moștenire,
iar cucii și aricii mă îmbie
să iau chip de nălucă, fără știre...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năluca
Năluca
E uimitor cum treci
Prin razele de lună,
Închipuind poteci-
Ce visul le adună!
Din ele reverii
Reverși printre dantele,
Țesând melancolii-
În gândurile mele!
Fantastici licurici
Ce strălucesc prin noapte,
Când ochii ți-i ridici-
Vorbesc parcă în șoapte!
Pe margini de abis
Plutești albă nălucă,
Ești prinsă toată-n vis-
Imagine caducă!
O pală de parfum
Îți prind câteodată:
Ești abur sau ești fum-
Nu aflu niciodată!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul nu este ghidul nefericiților
prin hățișurile iubirii
nu întinde mâna
nici orbilor
nici surzilor
fără suflet
însetați de asprimea cuvintelor
poetul macină absolutul
și fiecare particulă incandescentă
se așază pe degetele lui înfrigurate
de aici
exact din punctul acesta sublim
viața se scrie fără regret
și moartea la fel
pumnalul înfipt
pentru a nu știu câta oară
devine
clar
o necesitate
poetul nu este ghidul nefericiților
prin toate încrengăturile iubirii
și nici pansament ocazional
poetul are suflet
dacă nu știați
un suflet care și-a pierdut demnitatea
în fața unei singure iubiri
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divina... Italie
Am cam uitat DIVINA COMEDIE
Dar am râvnit mereu la PARADISUL
Italian, cel plin de nostalgie.
Deci, după ce am obținut permisul...
De zbor fără motor, prin fantezie,
M-am și decis să-mi văd cu ochii visul.
Clonând subtil, pe-o foaie de hârtie,
Un Pegas, din păcate iluzoriu,
Am decolat pe-aripi de voioșie.
Condus, pe un traseu aleatoriu,
De o zeiță brună și candrie
Am evitat și... vama-PURGATORIU.
Cuprins de-o stare de euforie,
Am străbătut, plin de elan, eternul
Sălaș al frumuseții ce îmbie.
Privind timid tărâmul cel prosper, nu-l
Înțelegeam pe cel ce-a vrut să scrie
Pe sub măslini și portocali... INFERNUL.
Dar, antrenat atunci spre reverie,
De-un grup de drăgălașe florentine,
De unduioasa mare azurie
Și Alpii profilați prin zări senine,
Am fost tentat să-ncerc în poezie
Formula celor clasice terține
Prolog pentru-o... terestră comedie!
poezie de Eugen Deutsch din Codul lui Eugen
Adăugat de Eugen Deutsch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghicește în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopții, în splendoarea Verii.
Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.
Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.
Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.
Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.
poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești poetul
cu cartea de lacrimi
care scoate un scâncet
la fiecare pagină citită
ca o formulă de matematică
tu ești poetul care a scos
cartea care-ți crește
un gol în inimă
tu ești poetul care scrie
despre singurătatea iubirilor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
i-a spus femeii să plece
până nu-i fuge frumusețea
vorbea poetul care i-a scris
cele mai frumoase poezii
sacrificându-și inima
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul avea o fixația pe poza lui Ann pentru că atuncea, în vechime nu era Facebook ca să vadă toate panaramele dezbrăcate pe toți pereți. Șî ea perversa o lăsat poza ei în vitrină la foto pe unde știa că trece poetul.
perlă din examen de bacalaureat (2013)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul este frumosul care lipsește sufletului, el aduce vieții noastre, ceea ce noi nu vedem, ce nu mai auzim, sau am uitat să simțim. Poetul nu poate să aparțină cuiva anume, el aparține tuturor inimilor!
Mihail Coandă (28 septembrie 2017)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Visăm un poet. Dar poetul
a plecat demult.
A uitat pădurea feroce
îmbrăcându-se-n frunze.
Și apele le-a părăsit
plutind pe ele.
Flacăra a pierdut-o
ghemuit întrânsa.
poezie de Gheorghe Grigurcu din Salută viața (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-un ospiciu
direct la grătarul clandestin
cu poetul care frige carnea
(c)rudă bătută cu cioca
nul
în iarba verde de a
casă (?!) cu iederă
poetul în
toarce
micul cel mic evadat
de la supermarket
în cămașă de forță
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga minții
Fuge.
Fuge iepurele cu foaia de frică în gură.
Fuge.
Fuge vânătorul cu pușca de scris în gură.
Fuge.
Fuge iarba cu pământul în verdele gurii.
Fuge.
Fuge umbra mea căutându-mă
de-ale gurii.
Fuge.
Fuge.
Fuge.
Ultimul dinte din nor...
Ultimul pom din grădină...
Ultimul
nuntaș din grajdul în care mă-nsor
cu moartea senină.
Ultimul vis,
ultimul grai
fuge...
fuge ultimul paradis
din ultimul Rai
Ultimul
fuge
iepurele
cu o gură de frică
și strânge din
minți.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- nălucă
- O arătare ștearsă, sumbră,
O umbră vagă, fără umbră.
Năluca
distih de David Boia (19 aprilie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul și Muza
Poetul este-n "agonie",
Și nu găsește vreun remediu,
Că Muza și-a luat concediu,
Și a uitat ca să mai vie.
E de-nțeles, chiar dumnezeie,
Și Muza este... tot femeie.
pamflet de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (18 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Atât de mult i-a iubit
Poetul
Pe oameni,
Încât
Și-a dat
Unica viață,
Frângând-o
În mii de metafore,
Întru hrana
Celor înfometați
De Cuvânt.
Apoi,
Deși știa
Că va fi vândut
Pentru câțiva arginți,
Și-a turnat sufletul
În poezii,
Așteptând
Crucificarea
Și înălțarea
Cărților sale.
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)
În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.
A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,
Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărțit,
A murit poetul cel mai iubit!
Și toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!
A murit un înger...
poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
SCRISOAREA SOARELUI
Unde e poetul care
Dintr-o simplă intâmplare
Scria versuri de iubire
Cu metafore sublime?
Cred că este supărat.
Soarele in loc a stat...
A uitat de sărutare
Intr-un colt la o scrisoare
Eu aștept, mă uit spre cer
Să-nteleg al lui mister.
Poetul cu vers duios
A plecat, nu s-a intors.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lămurire
Cu "Divina Comedie"
Dante a creat Eternul,
Dar fără femei, se știe,
Nu putea scrie "Infernul".
epigramă de Cosmin Ciotloș din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Profund și vast ca un Atlantic
El nu se-ncurcă-n prozodie:
De cum a început să scrie,
A scris în chilometru antic.
epigramă de Păstorel Teodoreanu din Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai... (1931)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea de nisip
scrisă de poetul de nisip
care s-a îndrăgostit
de femeia
de nisip
era scrisă cu creionul
înțeleptului umbră
în fum
urmă de vis
pe nisipul uitat
sub tălpile ei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!