Mintea de pe urmă...
Vă rog, iertați bădărănia mea de moldovean
Din stânga Prutului, și fără educație aleasă.
Credeam c-aici, în dreapta, măcar aer am...
Dar nu, eu nici aici nu sunt în Țara mea, acasă.
În stânga Prutului eu ma sufoc de izul rusofon,
Iar dreapta îmi impută lipsa de cultură.
Chiar n-ai tu, Țară, pentru mine un șopron,
Ce m-ar adăposti de friguri și de ură?!
Chiar nu găsești tu, Țară, pentru mine-un vad,
Să-l trec nestingerit, nedezbrăcat la vamă?
Chiar totul e aici, privatizat,
Și ție ți-a rămas doar numele de Mamă?!
Chiar n-ai o tablă ca să-ți scriu un vers,
De unde-s, ce-i cu mine, ce mă doare?
Dar poate, cineva din Univers,
Prin mine ți-a transmis mesaj de sărbătoare...
Penibil, nimerit pe site particular,
În loc să-mi cer de la stăpân iertare,
Jignesc întreaga Românie cu un vers murdar,
Cu iz politic, în ajun de sărbătoare?!
Desigur frații mei dispun pe drept
De drept nestingherit să mă arunce-afară
Desigur nu mai pot cădea eu fraților la piept
Căci n-are moldoveanul loc în Țară
Și, cam demultișor, la Cotroceni
S-a pus pe noi o cruce mare, groasă.
De aia fratii mei când vad basarabeni,
Vomită pân' și propria angoasă...
PS... dacă poetul este limitat
La ce se poate și ce nu se poate...
Și dacă Țara-i scoasă la mezat...
Și dacă la mezat e scoasă libertatea..
poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre iertare
- poezii despre Moldova
- poezii despre versuri
- poezii despre vamă
- poezii despre sărbători
- poezii despre politică
- poezii despre patrie
- poezii despre mamă
Citate similare
Țara mea!...
Țara mea de mine scrisă
Și de tine și de alții,
Nu a fost deloc omisă
Și în sila și cu-ovații;
Țara mea cu bune, rele,
Ea rămâne țara mea,
Cu cârmacii e mai "grele"
Și cu "boala" de manea!...
Țara mea este chiar miezul
Europei erudite,
Am lăsat în spate crezul
Manualelor prostite...
Țara mea este o artă
Iar eu, arta o iubesc,
Nu mă duc la alții-n poartă
Pentru-o pâine să cerșesc;
Țara mea e lăudată
Și în stânga și în dreapta,
Dar nu se mai vede-odată
Să dea mâna și cu fapta...
Toată lumea vrea schimbare
Să le fie bine iară,
Dar cine să o facă oare
Dacă nu uniți ca țară!...
Eu, de-acu vă las în pace,
Nu vreau să vă plictisesc,
Țara mea în mine zace
D'acia... eu o trăiesc!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre artă
- poezii despre viață
- poezii despre schimbare
- poezii despre pâine
- poezii despre pace
- poezii despre mâini
- poezii despre medicină
- poezii despre manele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Povestea scribului începător
Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
De ce a fost
Să vin
Să scriu
Chiar nevoind în sinea mea s-o fac
Dar undeva acolo sus s-a hotărât
Să fiu poet
Și nu doar surd, și nu doar bâlbâit
Și restul zilelor lăsate pentru-acest pământ
Să fie chin
Să fie vers
Să fie cânt
Să fie numai adevărul pur
Șoptit în albăstrimea cerului de guri
Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
Când țara este scoasă la mezat
De ce citesc în ochii lor -
În loc de adevăr
Ceva ce strigă numai pentru cer
Când eu aș vrea ca ei să strige pentru noi
În ochii lor citesc
Că sunt flămânzi
Că sunt desculți
Și goi
Pentru tăcerea lor ei stiu că vor primi
Arginți strălucitori
Arginți furați
Arginți din pătimiri
Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
Și nicidecu nu-i pot
Veni răspunsului de hac
Răspunsului scuipat
De guri de scriitori
În ochii triști
A celor din popor-
-Sperăm oricum, că va veni o zi
Când treizeci trei de-arginți tăcuți
Spălați
Îi vom primi
Fiind un scrib incepător
Și nu judecător
Închei aici povestea mea -
Povestea lor
poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre adevăr, poezii despre țări, poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre timp sau poezii despre scriitori
Setea
stă cineva și-nghite sec
din setea mea
mai sorb din ape de Borsec
mai scriu ceva
mai scriu de dor nepământesc
de Anunnaki
mai scriu că nu te mai iubesc
deși se poate
și c-ași veni și azi la tine
deși-i târziu
printre decenii și destine
doar pot să-ți scriu
chiar dacă cineva iar stă
și toate trec
tu știi o sete-n ce constă
și-n ce un sec..
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prezent, citate de Iurie Osoianu despre prezent, poezii despre iubire, citate de Iurie Osoianu despre iubire, poezii despre dor, citate de Iurie Osoianu despre dor, poezii despre apă sau citate de Iurie Osoianu despre apă
Uneori iubita mea
Am să-ți mai scriu din când în când
Să nu te superi, doar în gând
Doar despre cum ne-am cunoscut
Despre imagini ce-au trecut
Sunt clipe ce-au părut un vis
Sunt amintiri de care-am scris
Ai apărut în viața mea ca din senin
Nu mă-ntreba de ce tu ești al meu destin
Aș vrea să știu ce îți dorești
Să ne vedem doar să vorbim
De întâmplări ce le-am trăit să ne amintim
Sau vrei să-mi spui că mă iubești
Stau și mă gândesc dacă e vis sau realitate
Atunci când tare inima îmi bate
Când totul se petrece cu multă voluptate
Cred că trăim o altă realitate
Iar uneori când mă mai bănuiești
Din nu știu ce motive
Că viața ce cu mine o trăiești
Ar îmbrăca și forme mai fictive
Nu vreau să fi un martor trist
În fața unui acatist
Ce-l dau în mod eufemist
În jurământul meu pe Crist
Vezi tu iubita mea
Atât de dor îmi e de tine
Și nu mă pot doar lamenta
Te vreau aici, chiar lângă mine
În clipele când te tot strig
De disperare și de frig
Chiar dacă este vară-afară
Trăiesc în lipsa ta, o vreme glaciară
Mai ține-mă în brațe strâns
Te rog nu mă lăsa în plâns
De mine să întrebi cândva
Când îți faci timp sau poate,
Uneori iubita mea
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre supărare sau poezii despre senzualitate
Tot astfel a trebuit să gândesc și despre părinții mei. Ei spun că eu sunt copilul lor și că aș fi ca ei. Dar chiar dacă trebuie să îi iubesc sunt pentru ei un om străin pe care nu-l pot înțelege. Și ceea ce este esențial la mine și poate fi tocmai esența sufletului meu, ei consideră că e neimportant și atribuie acest ceva tinereții sau toanelor mele. Și cu toate acestea țin la mine și mi-ar face cu dragă inimă tot binele din lume. Un tată îi poate da copilului său nasul și ochii și chiar și mintea drept moștenire, dar nu și sufletul. Acesta e nou odată cu fiecare om
Hermann Hesse în Knulp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre copilărie, citate despre tinerețe, citate despre tată, citate despre ochi, citate despre nas, citate despre moștenire, citate despre iubire sau citate despre inimă
Dramaturgul și poeta
Un dramaturg cu pasul rar
Se-ntreabă: Câte piese am?
Din ele câte au succes
Și câte fără înțeles...?
Oricum, rămân apreciat
Și deseori aplaudat,
Infatuat nu pot a spune
Față de cei fără de nume
Privi spre mine la un vers
- Tu te cam plimbi prin univers.
- Adevărat, și Terra-i stea
În univers pe undeva.
- Tu nu ai înțeles deloc...
Vrei să te laud chiar pe loc?
- Nu... nici gând, maestre,
Eu iau viața așa cum este.
Și dacă mă gândesc un pic,
Pot să mă supăr din nimic?
Apocalipsa de-o să fie,
Desigur nu e poezie....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatru, poezii despre succes, poezii despre plimbare sau poezii despre laudă
Iubitei
chiar dacă printre mii și mii te-am căutat
și te-am găsit
iar tu iubire mi-ai jurat
și te-am crezut, fiind lulea îndrăgostit
oricum, mă închid în sinea mea netălmăcit
mă închid așa, în sinea mea și tac
dar nu pentru că eu te cred
sau că-i adevărat
ci pentru că iubesc și sunt bărbat
sunt robul sentimentului ciudat -
iubirii astea scoase la mezat
în lumea asta plină de veniți și de plecați
mai buni ca mine și mai talentați
mai tineri, mai perfecți, mai degajați
mai îndrazneți și mai sofisticați
într-un cuvânt mai - mai că l-am uitat...
- și încă una, înca vreau ca tu să știi
- când vei pleca, promite-mi să mai vii
chiar dacă e minciună, tu să-mi scrii
în telefonul meu
plecând, că mai revii....
poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tinerețe, poezii despre telefon, poezii despre talent, poezii despre sclavie, poezii despre perfecțiune, poezii despre minciună sau poezii despre cuvinte
Vreau să iubesc pe frații mei
Vreau să iubesc pe frații mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc așa cum sunt.
Vreau să iubesc pe frații mei,
Cu care veșnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.
Vreau deopotrivă să adun,
și rodu-ntreg și spicul frânt.
Căci și Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubește-așa cum sunt.
Când frații mei au răni ce dor,
să-mi fie brațul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.
Noi prin Isus am fost iertați,
ca să iertăm și noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe frați
n-avem în noi iertarea Lui.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre dorințe
Hai să trăim în pace
Fraților hai să trăim ca frații.
Chiar de nu vorbim aceeași limbă.
Căci părinții ne sunt carpații
Și vatra țara noastră sfântă.
Trăim pe o palmă de pământ.
Ne -am născut toți într-o țară mică.
Hai să o iubim
Și de nimeni să nu avem frică.
Căci frica naște ură,
Hai să nu ne mai dușmănim.
Chiar de nu avem aceeași cultură
Uniți toți trebuie să trăim!
Fraților hai să trăim în pace,
Chiar de nu suntem de același sânge.
Căci ca o mamă bună țara noastră
Pe toți la pieptul ei cu drag ne strânge.
poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre frică sau poezii despre sânge
Marșul unirii
(Versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Țării, care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Țara-Mamă)
Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Și cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voința națiunii e de VOI întruchipată.
Chiar dacă ne lipsește-un Inculeț,
Înlocuit de patrihoți ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Și Dumnezeu și Cerul și Pământul!
Chiar dacă nu ne vrea uniți, la Cotroceni
Și nici la Chișinău, elita asta, lașă,
Suntem români, suntem români basarabeni,
Ne vrem și noi întorși cumva, acasă!
Și nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou și spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
Ca-n primăvara când am revenit acasă.
Și înțelegem că Unirea va veni numai atunci,
Când un cuvânt va fi în stare să aprindă gloate,
Când un cuvânt va ridica o Țară din genunchi,
Într-un avânt necruțător, neiertător, sălbatec!!!
Într-un ceva, ce nu prea deslușesc,
Ceva sublim, etern și-n limba mea, natală
Ceva stropit cu sânge românesc,
Amestec crud de sărăcie și comoară.
Ceva ce vine din adânc de vremi,
Și nicidecum în pace nu ne lasă.
O vrere a strămoșilor eterni,
Neînțeleas-atunci și-acum neînțeleasă.
Un crez, care străbate mii de ani,
Un gol în piept, care de mii de ani mă doare,
Un vis netălmăcit, neîmplinit, orfan,
O Phoenix dintr-o zgură arzătoare.
Și, fraților, ce pot să vă mai spun?
O șansă mai avem, numai Unirea.
Altfel, pieri-va plaiul meu străbun,
Altfel, pieri-va însăși România.
Vă chem, vă strig, vă rog: ieșiți la Prut!
La Pod ieșiți, de flori, de ploi, de gheață.
Să vad-o omenire, cât de mult
Se vrea o națiune iar, acasă...
Să știți că de ne vom uni într-un avânt,
Dintr-o-ndrăzneață revărsare sufletească,
Strămoșii noștri, se vor bucura-n mormânt,
Și însuși Dumnezeu, va fi de partea noastră.
Îndemnul meu nu-i iluzoriu, e nativ.
Nu-i început de criză psiho cardiacă!
E crezul meu, e simțul meu intuitiv
UNIRE! ori acum, ori niciodată!
Hai, domnule Băsescu, așteptăm:
- "Basarabeni! Eu vă ordon să treceți Prutul!"
Hai, scoate-odată Țara din blestem.
Hai, schimbă paradigma asta crudă!
Hai, folosește, demonstrând, că nu ești fariseu,
Acest moment, ce are loc la interval de-un secol,
Când, pentru România Mare-i chiar și Dumnezeu,
Și jurământul de credință il depune tineretul.
Când putinismul e pierdut și speriat,
Și fără sprijin larg în propria lui țară.
Să n-ai curaj să ne ordoni, să n-ai curaj,
De-aicea, de pe Prut, să scoți hotarul?!!
Hai, domnule Băsescu, doar ați declarat,
C-aveți o datorie ce de gât vă strânge.
O datorie care trece de la veac la veac,
De neam o datorie și de sânge...
Și dacă nu, ce pot să vă mai spun
Decât sfârșitul la povestea cea nemuritoare,
- De ce-i dai, Doamne, României-așa de mult,
Și codri, și câmpii și munți și mare?
- Hai, lasă Petre, că nu pot să iau-napoi
Nimic din ce i-am dat, căci nu-i dumnezeiește.
Să vezi, în schimb, tu, ce conducători,
Vor naște pe meleagurile-aceste!
Prin mila mea, doar Ștefan Voievod
Îi va aduce țării sale, prosperare.
În rest, o vor conduce numai antipozi.
De aia-i dau și codri, și câmpii și munți și mare...
poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre România, poezii despre națiuni, poezii despre Basarabia sau poezii despre început
Marșul Unirii
(versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Țării care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Țara-Mamă)
Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Și cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voința națiunii e de VOI întruchipată.
Chiar dacă ne lipsește-un Inculeț,
Înlocuit de patrioți ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Și Dumnezeu și Cerul și Pământul!
Chiar dacă nu ne vrea uniți, la Cotroceni
Și nici la Chișinău, elita asta, lașă,
Suntem români, suntem români basarabeni,
Ne vrem și noi întorși cumva, acasă!
Și nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou și spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
Ca-n primăvara când am revenit acasă.
Și înțelegem că Unirea va veni numai atunci,
Când un cuvânt va fi în stare să aprindă gloate,
Când un cuvânt va ridica o Țară din genunchi,
Într-un avânt necruțător, neiertător, sălbatec!!!
Într-un ceva, ce nu prea deslușesc,
Ceva sublim, etern și-n limba mea, natală
Ceva stropit cu sânge românesc,
Amestec crud de sărăcie și comoară.
Ceva ce vine din adânc de vremi,
Și nicidecum în pace nu ne lasă.
O vrere a strămoșilor eterni,
Neînțeleas-atunci și-acum neînțeleasă.
Un crez care străbate mii de ani,
Un gol în piept, care de mii de ani mă doare,
Un vis netălmăcit, neîmplinit, orfan,
O Phoenix dintr-o zgură arzătoare.
Și, fraților, ce pot să vă mai spun?
O șansă mai avem, numai Unirea.
Altfel, pieri-va plaiul meu străbun,
Altfel, pieri-va însăși România.
Vă chem, vă strig, vă rog: ieșiți la Prut!
La Pod ieșiți, de flori, de ploi, de gheață.
Să vad-o omenire, cât de mult
Se vrea o națiune iar, acasă...
Să știți că de ne vom uni într-un avânt,
Dintr-o-ndrăzneață revărsare sufletească,
Strămoșii noștri, se vor bucura-n mormânt,
Și însuși Dumnezeu, va fi de partea noastră.
Îndemnul meu nu-i iluzoriu, e nativ.
Nu-i început de criză psiho cardiacă!
E crezul meu, e simțul meu intuitiv
UNIRE! ori acum, ori niciodată!
Hai, domnule Băsescu, așteptăm:
- "Basarabeni! Eu vă ordon să treceți Prutul!"
Hai, scoate-odată Țara din blestem.
Hai, schimbă paradigma asta crudă!
Hai, folosește, demonstrând, că nu ești fariseu,
Acest moment, ce are loc la interval de-un secol,
Când, pentru România Mare-i chiar și Dumnezeu,
Și jurământul de credință il depune tineretul.
Când putinismul e pierdut și speriat,
Și fără sprijin larg în propria lui țară.
Să n-ai curaj să ne ordoni, să n-ai curaj,
De-aicea, de pe Prut, să scoți hotarul?!!
Hai, domnule Băsescu, doar ați declarat,
C-aveți o datorie ce de gât vă strânge.
O datorie care trece de la veac la veac,
De neam o datorie și de sânge...
Și dacă nu, ce pot să vă mai spun
Decât sfârșitul la povestea cea nemuritoare,
- De ce-i dai, Doamne, României-așa de mult,
Și codri, și câmpii și munți și mare?
- Hai, lasă Petre, că nu pot să iau-napoi
Nimic din ce i-am dat, căci nu-i dumnezeiește.
Să vezi, în schimb, tu, ce conducători,
Vor naște pe meleagurile-aceste!
Prin mila mea, doar Ștefan Voievod
Îi va aduce țării sale, prosperare.
În rest, o vor conduce numai antipozi.
De aia-i dau și codri, și câmpii și munți și mare...
poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul tău
Vorbește cu mine
când te simți
confuz,
pierdut,
obosit.
Știu totul despre tine
și chiar dacă nu crezi în mine,
sunt aici.
Vreau să-mi ceri sprijinul,
ca să-ți pot oferi
tot ce-i mai bun din mine.
Cu cât vorbești mai mult cu mine,
cu atât mai puternică
va deveni legătura noastră.
Trebuie doar să vrei.
poezie de Eugenia Calancea (16 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre devenire
În zi de sărbătoare
Dacă ești bărbat și-ai sânge
Care clocotește-n vine,
Tu nu vezi că țara plânge
Cu sughițuri și suspine?
Când urgia ne lovește
Dinăuntru, din afară,
Nu simți brațul cum zvâcnește
Pentru glie, pentru țară?
Și-au dat viața înaintașii
Pentru-aceste locuri sfinte
Tu de ce să stai ca lașii,
Ei să plângă în morminte?
Hai, ridică-te odată,
Chiar în zi de sărbătoare,
Ca să vadă lumea toată
Că virtutea ta e mare!
Mândra Țară Românească
Și Moldova și Ardealul
Veșnic o să-ți mulțumească,
Fă-ți din asta idealul.
poezie de Octavian Cocoș (23 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre mândrie, poezii despre mulțumire sau poezii despre lașitate
Ce se-ntampla...
Aud picuri curgand,
Si lume-ncet mergand,
In negru imbracati,
Cu capurile aplecati,
Imi vad a mea mama,
Si nu-mi dau sama,
Ce se-ntampla,
De ce lumea-ncet umbla,
Imi vad neamurile,
Printre ele si surorile,
Si-al meu tata,
Tinand in mana o roata.
Dar eu nu sunt,
Pe cine duce la mormant,
De ce lumea nu ma aude,
De ce chipurile le sunt ude,
Eu nu apar,
Unde sunt, nu am habar.
Si vad ca se opreste,
Dar ceva ma uimeste...
Ma vad pe mine-n loc de mort,
Ce se-ntampla, eu nu mai suport,
Nu am cum sa fiu eu,
Dar de ce pe cruce e numele meu...
Si strig... Nu-nchideti capacul,
De ce-mi dati de poamana colacul.
De ce nu ma aude mama,
Eu nu-mi dau sama...
De ce plangi mama dupa mine,
Stau aici chiar langa tine,
Dar nu ma aude,
Nici nu ma vede,
Sunt mort si nu pot crede...
poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre negru, poezii despre moarte, poezii despre crucificare sau poezii despre cruce
Poate că am murit deja
și nu mai sunt decât o fantomă rătăcită
sentimentul acesta de inconsistență
pare și el rămas singuratic
prin inima mea de aer
într-un fel trec prin toate
ca și când nu ar mai fi
nici nu mai știu dacă eu sunt mort
ori lumea e doar o boare
chiar și țipătul e ca o frunză în cădere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinți
nici măcar sărate
par să fie niște fulgi înghețați
care viscolesc prin imensul gol din mine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre singurătate, poezii despre inimă, poezii despre gheață, poezii despre frunze, poezii despre fantome sau poezii despre aer
Veneticilor
De două veacuri nu mai știu că moldovean
Înseamnă a fi stapân al țării mele...
... Lăsați-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.
Tu cel ce - ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi și nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aș alunga
Cu huiduieli si bici... de-aș fi la fel ca tine.
Și dacă nicidecum nu simți nevoia de-a pleca
Și dacă gustul pâinii mele-ți place,
Tu resemnează-te că asta-i țara mea,
Pamântul meu de mii de ani încoace.
Muncește-n pace glia mea, te rog,
Și limba mea, te rog, învaț-o-n pace,
Și-n freamătull acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ți place!
De două veacuri nu mai știu că moldovean
Înseamnă a fi stapân al țării mele...
.. Și doar legendele mai țin c-am fost cândva Titan
Și cântecele vechi - c-am coborât din stele...
poezie de Iurie Osoianu (20 iulie 2011, Chișinău)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre muzică sau poezii despre imn
DĂ-MI VOIE O CLIPĂ SĂ ÎNNEBUNESC
Chiar dacă mai scriu versuri pline de dor
Și las nebunia să-mi curgă pe piele,
Eu scriu fiindcă nu vreau să mor...
Nici tu să mă vezi în clipele grele.
Chiar dacă-mi citești pe chip bucuria
Și-n ochi vezi doar verde turbat,
Pe mine mă doare de fel nebunia
Ma doare și pasul, cu care-i plecat.
Chiar dacă îmi place prea mult să iubesc,
Si tremur când m-atingi cu privirea,
Dă-mi voie o clipa să înnebunesc...
Căci astăzi mă doare prea mult fericirea.
Chiar dacă și viața din mine-i corectă,
Și vântul m-atinge pe sâni uneori,
Pe mine ma doare prea rau că-s perfectă
Și nu am secrete ascunse-n bujori.
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre sâni sau poezii despre secrete
Țara mea
Țara mea, Sfântă icoană,
Țara mea, meleag de dor,
Tu ești pentru mine ca o mamă,
Ca un vis nemuritor.
Eu o să mă întorc mereu la tine
Cum să întoarce o pasăre din al ei lung zbor,
Căci tu ești pentru mine
Acel cuib plin de tandrețe și amor.
Țara mea, ogor cu pâine,
Pâine coaptă în cuptor,
Tu veșnic vei rămâne,
Plaiul meu cel roditor.
Aici este țara mea
Cu graiul ei nepământesc,
O altă țară mai frumoasă
Niciunde eu nu găsesc.
poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre păsări sau poezii despre icoane
Alină-mi inima
În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.
Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.
Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să știi că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.
Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd și eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
să simți ce simt și eu
să simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.
Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.
Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.
poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre suflet
Draga mea Lola...
Dacă așa a fost dat să fie
Atunci așa să fie.
Draga mea Lola,
Nu am avut curajul niciodată să-ți spun cât te iubesc,
Și mai știu că niciodată nu te voi uita,
Chiar de vor trece ani, decenii, poate vieți,
Cu mare foc te voi păstra în suflet și în inima mea...
De-atâtea nopți la tine mă gândesc,
Și mă trezesc plângând de-atâtea dimineți,
Dar crește inima în mine și zâmbesc,
Că te iubesc pe tine și am uitat de ea,
Tu îmi ești inceputul, te rog sa fii a mea,
Vreau tu să mă iubești, nu vreau nimic în plus,
Păstrează pentru mine sărutul tau de rai,
Și -ți jur că te iubesc chiar dacă nu ți-am spus,
Căci tu când mă privești, si dulce îmi zâmbești
Rămân fără de grai...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre promisiuni