Iubire de mamă
Începând cu Eva
iubirea a venit pe Terra
a aterizat așa de una singură
la persoana întâi
așa a fost ea hărăzită
să aducă afecțiunea primordială
apoi fiecare mamă
a mai pus o cărămidă
la piramida iubirii
cu timpul piramida
a devenit deal
apoi munte
și continuă să crească
în variantă optimistă
va crește necontenit
se va extinde accelerat
așa ca universul
pe care-l va acapara
în termeni euforici.
poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Prostia e ca universul, nesfârșită și se extinde accelerat.
citat din David Boia (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piramida mea
E plăcut să spun:
"Piramida mea".
Sună grav, important.
E ceva conținut aici, în
Piramida mea.
Pe de altă parte,
Nu mai pot scăpa de ea.
Toată lumea leagă numele meu
De piramida mea.
Toți vorbesc numai
De Keops, cel cu piramida
Lui Keops.
Am făcut lucruri mai importante
În viață.
Poate mult mai mărețe, mai durabile.
De ce numai unora le e dat să absoarbă totul?
Să devină embleme?
Ah, numele
Nu-mi va ieși nicicând din piramidă!
Am desenat în jurul ei un cerc
Și-n fiecare dimineață controlez
Să văd dacă-a reușit numele să treacă măcar cu un
Pas dincolo.
Dacă poate să existe singur,
Imposibil!
Totuși piramida mea
Sună trăznitor,
(Pe silabe: Pi-ra-mi-da mea!)
Parcă-aș intra într-un imens clopot
De pământ și cer.
Clopotul meu.
Dacă n-o înălțam atunci,
Cu toate că și atunci erau vremuri grele,
Acum n-o mai puteam face.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul se întinde până la capete, iar de acolo se extinde accelerat.
citat din David Boia (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul se extinde accelerat, iată o reacție de detașare față de om.
aforism de David Boia (27 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Universul se extinde accelerat încercând să cuprindă nemărginirea divinității.
aforism de David Boia (9 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la Big Bang încoace universul e o imensă rană care sângerează abundent și se extinde accelerat.
aforism de David Boia (7 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Universul se extinde accelerat, ca să facă loc iubirilor noastre nemărginite. Sper ca ura să nu existe aici.
aforism de David Boia (26 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici timpul nu mai e ce a fost. Cu cât universul se extinde timpul se comprimă.
citat din David Boia (14 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul
De-ar fi făcut din piatră
Universul se dilată
De-ar fi făcut din granit
Ar crește la nesfârșit
Chiar de-ar fi de platină
Ar crește după datină
Și de-ar fi clădit din stâncă
El se mai dilată încă
Cumpătat, deliberat
El crește accelerat
Urmărind același trend
Să-i fie cu happy-end.
poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depărtarea
Ea există pretutindeni
Dar mai ales între noi
Cu fiecare disensiune
Depărtarea se amplifică
Cu fiecare controversă
Crește de una singură
În formă de evantai
Ca o eroare prescrisă
Apoi se preface în miraj
Că să nu devină lehuză
În drumul spre eternitate
Își pune aripi de icar
Contracarând siguritatea
Transmite mesaje idilice
Căutând iubirea de sine
De noi și de univers
Acolo de unde a plecat
Iubirea de revenire acasă
De aproape si apropiere.
poezie de David Boia (14 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pronostic
Un poem din praf de stele
pe variațiuni multiple
cu extensii accelerate
și interminabil la capete
până unde nici gândul nu ajunge
mișunând de-a binelea
în panorama următoare
așa pare universul
citat în termeni euforici
văzut din Calea Lactee.
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă îngerii
Caut permanent
un munte în galaxie
cum nu mai exisă
altul niciunde
poate voi extinde
căutările în tot universul
cât permite imaginația
dar timpul e scurt
și apasă pe timpane
dacă îngerii mă vor ajuta
voi găsi cu siguranță
acel munte de inspirație
din care curg sacre poeme
ca niște șiroaie de apă vie.
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semafor
Actualmente timpul clipește
Periodic în toate nuanțele
Posibile probabile și imposibile
În vremurile de apoi
Timpul se va comprima
Încât va deveni adimensional
Cel mult va deveni punctiform
În vremurile din urmă
Timpul așa zis punctiform
Va ieși accelerat din decor
Va cădea în existentă infimă
Înainte de dispariție totală
Va curba universul
Făurind arcade de lumini
Ca în final să dispară
Prin forța împrejurărilor
Cu vreme cu tot
Sucombând în neant.
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe flexibile
Clipe bune clipe rele
Universul cu bretele
Se întinde printre stele
Clipe tari clipe de piatră
Universul cu cravată
Tot crește și se dilată
Clipe limpezi clipe vagi
Universul cu nădragi
Se pretează la cei dragi
Clipe dulci clipe eon
Universul cu palton
Se extinde de bonton
Clipe vechi clipe ecou
Universul cu sacou
Se transformă în erou
Clipe noi clipe hai hui
Universul cu pistrui
Se consacră-n voia lui.
poezie de David Boia (17 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corupția la noi
Un fel univers degenerat,
Care se extinde accelerat.
distih de David Boia (18 august 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vreau să construiesc o casă, iau cărămidă după cărămidă, și o construiesc. Nu iau azi o cărămidă, mâine sap un pic cu lopata, poimâine mai amestec la ciment și apoi el se întărește și uit de el. În fiecare zi, fac ceea ce trebuie făcut, dacă vreau o casă. La fel e cu orice vis. Cărămidă cu cărămidă, îmi cresc construcția.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Persoana hotărâtă să obțină un succes maxim învață principiul că progresul se face pas cu pas. O casă e construită cărămidă cu cărămidă. Un joc de fotbal se câștigă cu fiecare partidă. Un magazin devine mai mare cu fiecare nou client.
David Joseph Schwartz în Puterea magică a gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piramida
Ce multe ne învață piramida
din partea 'nvățătorului suprem!
Stătea ascunsă-n piatră crisalida,
o taină așteptînd un Nicodem.
Pe cei smeriți ce pătrundeau să fure,
cu mîna goală i-a zvîrlit din sîn,
Dar fără margini vrea să se îndure
de cei ce văd în piatră pe Stăpîn.
Urcînd de pe pămînt spre nehotare
să puie mijlocirea într-un chip,
pe patru muchii ea purtă sub soare
o cruce în pustia de nisip.
Din patru culmi și Biblia ne-așteaptă
pe-ntîiul prag, ce-i lesne tuturor.
Ca să urcăm apoi din treaptă-n treaptă
spre Unul Nevăzut, dar Văzător!
Ce multe ne învață piramida
pe cei ce scriem pentru Har un vers!
Pe cei ce-n inimă purtăm firida
în care dibuim un univers.
Keops și magii așteptau Scriptura.
Și un isvod a fost din Rai adus.
Ce e ceresc, ideea și măsura,
nu-s de la noi, ci ni se dau de sus.
Și-apoi ce dîrz au stăruit pietrarii
ducînd desăvârșirea spre atom.
Ce-i omenesc se-oprește în fruntarii,
dar fiecare treaptă are-un om.
O, de-am putea și noi cuprinde gînduri
ca în desenul piramidei pur,
cu nici o piatră răzvrătită-n rînduri,
cu nici un colț mai moale său mai dur.
O, de-am cuprinde slăvile în haine
și gîndul veșniciei într-un unghi!
Din miezul labirintului de taine
să scoatem simplitate de triunghi!
În șase zile a lucrat sublimul.
Și-n șase zile-a frînt pe Belzebub.
Dar ce va fi-n etern Ierusalimul
cînd piramida Lui va fi un CUB!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de zbor
Mai întâi îți strângi umerii,
mai apoi te înalți pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îți spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Și acesta e zborul.
Îți strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îți închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalți pe vârful picioarelor
cum se înalță piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
și-apoi îți spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naștere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Și acesta e timpul.
Îți strângi râurile
cum strângi umerii
te înalți pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Și apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
și apoi
ești el,
iar el
este pururi altcineva.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
A te înfrâna, a te abține, e primul semn al civilizației lumii... Piramida s-a abținut să devină munte!
Nichita Stănescu în Amintiri din prezent
Adăugat de Alexandra S
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!