Profesoara
Cu toții am avut o profesoară
(La care am visat în mii de nopți)
Cu mersul legănat, așa-ntr-o doară
Cu trup de zână bună, sânii copți...
Pășea pe coridor, ca o felină
Cu coapsele frumoase de statuie
Un Sculptor aș fi vrut să fiu, s-o chem, să vină
S-o răstignesc într-un muzeu... să-mi fie...
Avea un chip frumos și feciorelnic
În contradicție cu sânii mari
Cu sfârcurile libere vremelnic
Ce înțepau vreo bluză, leneș, tari...
Priveam cu un nesaț la gura-i mică
Cum mângâia cuvintele predate
Nu-nțelegeam o iotă, n-aveam frică
De corigențe... eram dați pe spate...
...........
Îmi amintesc cum o visam, erotic
Cum împletit cu ea o desfătam
Și-apoi, într-un orgasm, plângând nevrotic
Prin lacrimi îmi spunea: mai vreau... mai am...
poezie de Petrică Conceatu (17 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Uite-așa și pe dincolo
Trup de pasăre măiastră,
Te-oi iubi pe ici pe colo,
Și te-oi așeza în glastră,
Uite-așa și pe dincolo.
Și ți-oi cânta la vioară,
Într-un ritm suav, tremolo,
Te-oi pupa pe inimioară,
Uite-așa și pe dincolo.
Ți-oi mângâia sânii copți
Și ți-oi tricota scampolo,
Vom petrece multe nopți,
Uite-așa și pe dincolo.
Vom căuta Infinitul,
Lungă-i calea pân' acolo,
Te-oi iubi ca Stan Pățitul,
Uite-așa și pe dincolo.
Doamnă cu ochii de mură,
Te-oi iubi precum Apolo
Și ți-oi cere să-mi dai gură,
Uite-așa și pe dincolo.
Ne-om iubi în Marea Neagră,
Vom juca cu sânii polo,
Statuetă de tanagră,
Uite-așa și pe dincolo.
De nu vei fi de acord,
Voi rămâne, doamnă, solo,
Și voi plânge monocord,
Uite-așa și pe dincolo
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi noapte te-am visat
Noaptea a trecut
În visuri grele m-am zbătut
Și nu pot visul hoinăresc
Să-l tălmăcesc
Gânduri mă cuprind
Lumini în suflet mi se-aprind
Și fiindcă gândul mi-e pustiu
De-aceea-ți scriu
Azi noapte te-am visat
Și m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Și-apoi m-ai înșelat
Minciunile din vis
Eu niciodată n-am crezut
Dar noaptea asta m-am temut
De-aceea eu ți-am scris
Răspunde-mi tu sau să-mi răspundă orișicine
Care din voi, visul sau tu, mințiți mai bine
Azi noapte te-am visat
Și m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Și-apoi m-ai înșelat
Răspunde-mi tu sau să-mi răspundă orișicine
Care din voi, visul sau tu, mințiți mai bine
Azi noapte te-am visat
Și m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Și-apoi m-ai înșelat.
cântec interpretat de Titi Botez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi roz
De lacrimi roz am auzit așa-ntr-o doară
Și le-am zărit în ochii tăi de primăvară;
Am vrut dulceața să le-o gust, dar lanțuri groase
Nu m-au lăsat s-ating icoana de mătase.
Petale roz, un zâmbet roz, ce feerie!
Dar, ce păcat, privirea mea, nu le mai știe.
Și, poate că nici n-am avut parte de ele,
Că-ntotdeauna le-am zărit printre zăbrele.
Sau, poate-n vise mi-a plouat un roz de vară
Aștept pe gene, rozul tandru să-mi răsară;
Dar, horoscopul mi-a prezis o veste tristă:
Că rozul este interzis, chiar de există.
Într-un muzeu a fost închis în veșnicie
Și știu acum, că viața-n roz, n-o să îmi fie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi
Cu mulți ani, demult
Amândoi
Ne șopteam, taină grea
De fiori
Suflete-mpletite
Doar un trup
Dragoste-nălțată
Miere-n stup...
Ochi în ochi, sprâncene
Doi cocori,
Părul moale, slobod,
Zână-mi zbori...
Buze roșii, calde,
Un sărut
Dinții albi și limba
Prinse-n rut...
Gâtul alb, aluna,
Îmi zâmbesc
Sânii tari ca piatra,
Se trezesc...
Pântec plat și șolduri
Mă ascund,
Tot suspini, mă strângi
Când pătrund...
Fese moi și coapse
Lupta-i grea,
Și genunchi delicați
Mă tot vrea...
Gambe lungi de cerboaică
Mă cuprind
Glezne fine de iapă
Mă ating.
Tălpi cu degete fine
Alergând
La-ntâlnirea de seară
Într-un gând.
Noaptea-ntreagă, de iarnă,
Colindând,
Stele mari, curioase,
Tot bârfind...
poezie de Petrică Conceatu (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei cuconițe moderne
Am întrebat o domnișoară
Cu sânii plini, cu ochii mari:
- Când ne-ntâlnim, așa-ntr-o doară?
- La ora 5 și 8 dolari.
epigramă de Aurel Ciocanu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuia cu bustul mare (Ministerul Culturii, în luptă cu statuile: "Prea sexoasa" Aretha Tătărescu are sânii cam mari)
Este-o statuie reusită,
A costat puțini biștari,
Doar că lumea se agită,
Cică are sânii mari!
epigramă de Alex Dospian (aprilie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Făt Frumos
Știți voi povestea cu un Făt
Frumos, deștept, bogat, dotat
Cel mai visat erotic, hăt...
Dintre amanți, cel mai votat!
Și-avea un cal cum altul nu-i,
Frumos, deștept dar și dotat
Cât timp stăpânul bate-un cui,
El sta de șase, devotat.
O Cosânzeană-l aștepta
Pe Făt Frumos, ca de-obicei,
El, punctual, se înfrupta
Din nurii ei... nuri cei mai cei...
Dar nu gândiți că numai ea
Îl aștepta... nuuuu, mai erau
Vreo douăzeci, stea după stea,
În așteptau, visau, doreau...
Fiind deștept a înțeles
C-ar fi extrem de egoist
Să-l țină numai una-n stres
Așa c-a devenit... artist.
Și-a încropit registru bun
Cu evidențe la ieșiri
Pe ore, zile, loc... duium.
Și-ajunse Făt Frumos... la știri!
poezie de Petrică Conceatu (7 iunie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin sânge-ți navighez, solemn...
Sunt noul Cristophor Columb,
Prin sânge-ți navighez, solemn,
Pe inimă să-ți las un semn,
Că sânii vreau să ți-i dezbumb...
Lumini, pe cerul gri de plumb,
Apar, când te sărut pe stern,
Când drăgăstos și când fratern,
Și-apoi, la loc, sânii ți-'mbumb!
Pe trupul tău, noi expediții
Eu întreprind, din când în când,
Adesea, îți trimit petiții,
Ca să mă lași să-ți intru-n gând,
Și-n lunga zi dintre solstiții,
(Duios, prin sânge lunecând),
Te chem, nebun, la repetiții!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețe (XXIX)
Ah, se crăpa delicat între coapsele-i pline
Mă simțeam aspirat în vârteju-i nebun
Eram una cu ea, pe un pat, prin suspine
Mă jertfeam conștient, eram carne de tun...
Ce nebun... Îmi spuneai că vei fi doar a mea
N-am crezut... te știam vulnerabilă, bună
Totuși, ca un tâmplar, te trăgeam la rindea
Îți dădeam forme noi, de copaci și de lună...
Ce nebună... Mă lăsai la izvorul tău mic
Să-mi adăp armăsarul însetat, nărăvaș,
Apoi mă izgoneai, ca-ntr-un vis, cu un tic
Dându-ți părul pe spate, strecurând un răvaș...
poezie de Petrică Conceatu (15 martie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grasa
Îmi plac femeile frumoase,
Iubețe, tinere, focoase,
Cu trup superb, cu sânii tari,
Iar Grasa doar de-i... de Cotnari.
epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (19 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Spitalul
n-aveam cum, n-aveam ce
ploua cu dureri și tăceri
strivit de pereți, meu goi, mereu reci
priveam pe geam, uneori
cai liberi în ploaie
cădeau întrebări
eu plecam spre ziua de ieri
căutam cuvântul rătăcit în noroi
era târziu, era noapte în noi
tu plecai, eu vegheam, mă vegheam
se întorceau sturzii acasă
căutând zadarnic a lor casă
încă visam prin șiroaie de ani
ploua în spitale,
cu puroaie, feși murdare, gunoaie
spitale urâte, spitale bolnave
sângele curgea pe pereți
printre linii venoase centrale
era greu, mi-era rău, dar cine eram eu
n-aveam cum să mai plec
eram o aripă ruptă într-o tragică lume
vioara plângea într-un colț
lumina uitase să fugă, se izbea de un geam
nu'i nevoie acum la plecare de mine
dar unde e ea
ningea cu tăceri
eu zăceam, așteptând să mă chemi
vroiam să plec de aici și nu mai veneam
renunțasem la tot
obosit într-un spital pentru toți
eram mai bătrân decât data trecută
treceam și plecam dintr-o stare în altă poveste
la final, o figurină sângerândă de lut
aruncată pe jos, într-un colț, ireal, de spital
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Penibil de patetic
Să scrii prețios e o boală
Cuvintele tari se întrec
Îți trebuie musai o școală
Prea grav te exprimi, dur și sec...
Penibil îmi pare acuma
Citind cum patetic exprimi
Idei, sentimente, totuna
Cuvintele tari stau pe rimi...
Poemele tale-s născute
Pe pietrele reci ce le-mbracă
Cuvintele tari, cunoscute
Patetic se screm, plâng și seacă...
De ce-i necesar tot efortul
De-a fi un patetic convins
Când simplul e precum tortul
Și-n loc de triumf, ești învins?!
poezie de Petrică Conceatu (2 ianuarie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima călimară (XX)
Cu ultimi picături din călimară
Ți-am zugrăvit în versuri nudul tânăr
În luminiș de codru, s-animară
Copacii, sânii-ți tari... încă mai număr...
Cu ultimul condei, ultima filă,
Ți-am zugrăvit în versuri coapse tari,
Și-n frunze am turnat o clorofilă
Și nas ți-am zugrăvit și ochii mari...
Cu ultimele rime-ncrucișate
Ți-am zugrăvit un pântec arămiu
Și te-am trecut din vis în realitate
Tu, m-ai făcut expert, din ageamiu...
Cu ultimele lacrimi, ultim gând
Te-am pironit pentru eternitate
Într-un poem scris de-un poet de rând,
Tu, muză plină de timiditate...
poezie de Petrică Conceatu (30 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multe nopți
Multe nopți am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopți iar am uitat
Că visam.
Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.
Gânduri noi și amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!
Te aștept demult să-mi iei
Doruri și tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?
Multe visuri destrămate
Să le-adun nu pot,
Rătăcind înaripate
Peste tot.
Multe nopți am ascultat
Toamna cânt de ploi,
Multe nopți ne-am căutat.
Tot pe noi.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Du-mă, iarnă...
Du-mă, iarnă, peste lume,
într-o țară fără nume,
unde șade-o zână bună
care de pe cer adună
toate tainele din stele
și-apoi suflă peste ele,
lângă suflet să le-aștearnă.
Du-mă, iarnă!
Du-mă, vântule haihui,
într-un loc al nimănui,
unde să zâmbesc mereu,
să-mi fac cuib în curcubeu
ca să nu-mi mai dea de urmă
lacrimi care-n pleoapă scurmă
și mă-ndoaie spre pământ.
Du-mă, vânt!
Ia-mă, crivăț, pe-o aripă
și mă zboară într-o clipă
până dincolo de noapte,
să miros cireșe coapte
și să-mi vină la ferești
ursitoarea din povești,
să-mi ursească să mai cânt,
să mut cerul în cuvânt.
Du-mă, iarnă, du-mă, vânt!
poezie pentru copii de Mihaela Hură
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverii (XVI)
Vin' la umbră de copac
Lângă lac
Unde stau și te aștept
Unde zac.
Și să-mi stai întreaga zi
Pe-așternut
De fân proaspăt, fân uscat
Cunoscut.
Să ne îmbătăm încet
De noi doi
Eu să-ți fiu ție poet
Așa goi.
Ochii verzi să mi-i aduci
Să-i desmierd
În privirea lor, năluci
Să mă pierd.
Gura ta să-mi fie leac
De un dor
Barba mea de fiu de dac
Orator.
Sânii tăi marmoreeni
Și perfecți
S-or jerfi, pe malul apei
Inocenți.
Iar pe pântec de fecioră
De-un alb pur
M-oi jura, a câta oară
Să îndur.
Pe șolduri de nimfă dulce
Să îmi scriu
Testamentul de răscruce
Încă viu.
Coapsele să mă-nconjoare
Ca un brâu
Brațele să-mi fie soare
Ca un râu.
Pe genunchii tăi cu semne
De la fân
Îi voi face să consemne
Că amân.
Gleznele de ciută blândă
Voi privi
Tălpile cu sărutare
Voi strivi.
Urma pașilor ce-s martori
La ce-am zis
Va rămâne-n veșnicie
Manuscris...
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (9 octombrie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La țigănci
Trece-voi curând peste coline,
ca s-ajung, în taină, "La țigănci",
să le-adulmec coapsele prea fine,
să le pipăi sânii din... helănci!
Trupul lor dement, de abanos,
mă recheamă dulcearomat,
ca un tril de pasăre, duios,
într-un colț de cer înfiorat...
Mezina îmi cată cu ghiocul,
sânii ei tresaltă-n fantezie,
flacăra-i din ochi aprinde focul...
dulce naufragiu-n poezie.
Vine-apoi piranda mijlocie
să-mi ghicească-n cărțile de joc,
gândesc ca un fante-n colivie,
gândul meu cu-al ei biunivoc...
Doamne, focul dragostei mă arde,
însă fă, te rog, în așa fel,
să fac față ultimei pirande
celei de a treia: Sensuelle!
Mă simt ca în "Înșir' te mărgărite",
" La țigănci", eu pipăi infinitul,
viața-mi trece-aici pe negândite,
"La țigănci", o să-mi găsesc sfârșitul...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu nefiind
Tot copil sunt, tot un pui
Într-o inimă și-o minte;
Ce le am la fel, pe-un cui,
M-așteptând să mor cuminte.
La-nceput visam să fiu
Altfel decât ce eram;
Curios ce-o să deviu...
N-aveam timp, nu-l suportam!
Într-un timp, am fost ce-am vrut,
Sau s-a vrut ce-a fost să fie;
Ce părea neîntrerupt...
Doar etern, filozofie.
Și-ncet nu mai vreau să fiu
El, în care stau schimbat;
Mă revăd ades iar fiu,
Cu părinți, amorezat!
Tot mai des îs de unul singur,
Ca un figurant de-al meu
Și din vise mă prefigur;
Cel știut, de derbedeu...
... Un ștrengar, jucând cu viața
Făr-a ști că-i alta-ntr-una
Și-ntr-o zi din ani, fac piața
Cu ce-am zilele, cu luna...
Sunt o notă-n "eu", pe struna...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se revarsă
înghețata din cornet pe mâna
caldă dusă la gura frumos rujată
și la începutul acestei veri
e hrană dulce plină cu ciocolată
topită destul de repede în bătaia
timidă a soarelui de dimineață
e trist s-o vezi cum se prelinge
pe asfaltul hain și gol bătut
te tocuri cui într-un ritm satanic
buzele culeg șuvoaiele de ciocolată
care se preling pe gâtul delicat
spre sânii luați prizonieri de-o bluză
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce vină au avut caii
Ce vină au avut caii
Ce au murit păscând schije
Prin ploi de gloanțe
A dezertat vreunul
Și-au lăsat stăpânul
S-au speriat de moarte
Fugind după colț
Au vreun cimitir?
Cu potcoave de mărmură
De ei să ne reamintim
Sunt in tărămul lor
Fără zăbala și șa
Ce vină au avut caii
Să-i legăm cu ura noastră
Pe o care o paștem zi de zi
Cu zăbale inspumate de trufie
Purtând in spate o șa cu averi
Ce vină au avut caii...
Să-i inhămăm morții
Purtandu-ne in spate
Dorința de a ne ucide
Nemaivând loc pe câmpia
Cu iarbă de lut
Pâscând cu ochii roșii
Furia și puterea
De a incăleca oameni
Caii doar ne-au purtat in spate
Cu vina de se încrede
În ovăzul amăgitor
Și in acoperișul ce-i prăfuiește
O iluzie de libertate
Ce o trăim zi de zi
Arătând cu degetul spre fiare
Explicație pentru garduri și zale
Și pentru dorința noastră
De a incăleca suflete libere
Și a închide in cuști
Tot ce e frumos și liber
Fustrarea care o trăim
In cuștile care singuri
Le-am construit
Ce vină au avut caii
Erau liberi pe lângă
Temnițele autovoluntare
Călăriți de scopuri murdare
Pe câmpuri împânzite cu garduri de lut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!