CÂND SOARELE SE STINGE ÎN AMURG (Rubaiat)
Când soarele se stinge în amurg
Mă-mbie să mă urc pe calul murg,
Să trec înaripat spărgând văzduhul,
Ca pacea s-o implor la demiurg.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurgul pământesc

In amurg, doar în amurg
Intră Soarele în pârg
Şi deschide larg apoi
Ochii umeziţi de ploi,

Când amurgul pământesc
Cu-Asfinţitul Sfânt Ceresc
Se-mpreună în eter
Purtând Soarele pe cer.

În amurg, doar în amurg,
Plete rubinii îi curg
Soarelui pe piept, pe spate
Şi pe braţele curate.

Iar când Soarele se duce
În locaşu-i să se culce
Rugă către Ziditor
Murmură încetişor:

,, Spiritele fie treze
Astrele să le vegheze''.
Şi citeşte din Psaltire
Rugă pentru-ntraga fire.

În amurg, doar în amurg
Când e Soarele în pârg
Torsul Lunii luminat
Lumilor e închinat.

O hlamidă îngerească
Are strai bolta cerească
Până către-a doua zi
Soarele când va sosi.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (26 decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte în amurg

O noapte în amurg
În sufletul unui demiurg,
Trist şi solitar,
Înecat în propriul amar.
Sub vatra lunii,
Se întrezăresc mii şi mii
A stelelor făclii.
Sub umbra unui tei,
Cu al său condei,
Schiţează în linii ample,
Potretul unui tinere doamne.
O viaţă boemă,
Simplă şi lejeră,
O extravaganţă
De înaltă manieră,
Într-o lume atăt de mizeră.
Ea, o perfecţiune întruchipată
În capodopere de artă,
O naturaleţe infantilă
O privire docilă,
Un zâmbet inocent,
Un cutum evident,
Involuntar, inert.

Ochii ei de un albastru pur,
Sclipiri de stele în amurg.
Stele care nu se vor stinge vreodată,
Rămân şi parcă aşteaptă,
Să-i mai privesc măcar o dată,
Să mă scufund, iar in albastrul lor,
Albastrul cerurilor,
Să-i privesc cu dor.

Zâmbetul ei gingaş şi surâzător,
Mi-a adus soarele,
Când eu aveam doar nori.
Mi-a alinat sufletul
De atâtea ori..
Parfumul ei nu s-a şters,
Îl simt ca şi atunci;
Cu note florale şi arome dulci,
Ce mă-mbie la visare,
Şi la o profundă contemplare.

Mă jucam prin părul ei adesea,
Iar ea îmi zâmbea.
Îi şopteam cuvinte dulci
Şi soapte de iubire,
Ne promiteam,
Că nu ne vom gandi,
Vreodată la desparţire.
În astă noapte de amurg
Sunt stele care se sting.
Nu mă mai aşteaptă,
Ca şi altădată,
Să-i mai privesc,
Măcar o dată
Şi să-i uit.
O noapte în amurg,
În sufletul unui demiurg,
Rătăcit în intunericul obscur,
Fără al ochilor albastru pur,
Sub al lunii abajur,
Singur şi confuz.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

amurg

Amurg

Ultimul drum spre Demiurg.

monostih de Mihai Haivas din Volumul de autor "Tangoul pontelor în pas de vals"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

SE ZICE CĂ ATUNCI CÂND VEZI CĂZÂND O STEA, UN PĂMÂNTEAN SE STINGE
Se zice că atunci când vezi căzând o stea, un pământean se stinge
Şi niciodată nu vei şti când oarecine la mormânt îl plânge,
Tu, treci atât de gânditor pe sub luminile din-nalta boltă
Uitând să-ţi cauţi steaua ta pe cer, căci teama inima ţi-o strânge.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafrul... zâmbeşte

S-a trezit devreme trandafirul
din amorţeala lui nocturnă,
îşi spală ochii-n firele de brumă
să s-aştearnă vesel iar privirii...

La orizontul încă galben-alburiu
Soarele din vălul alb de ceaţă,
cu razele subţiri ca firele de aţă
aruncă lumina spre cerul vioriu.

Mai târziu puţin, spre miezul zilei
trandafirul înveşmântat roşu color,
profitând de umbra unui fir de nor
zâmbeşte larg şi dulce crizantemei...

La sfârşitul zilei, înainte de amurg
Soarele şi roza pleacă la culcare,
orizontul iară-i plin cu ceaţă mare,
din noapte liniştea şi pacea curg...

poezie de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre tine urc

Se lasă înserarea peste grinduri
Rostogolindu-şi umbrele-n amurg,
Ruinele trosnesc în vechiul burg
Când ard mocnit durerile pe ruguri.

Doar şoapte line spre cetate curg
Şi răvăşesc tăcerea din adâncuri.
Se spulberă cenuşile de gânduri
În valuri şi în tropote de murg.

Pe ţărm când calci pe urme de vestale,
Tu rătăceşti cătând spre viitor;
Privirile ţi se opresc, domoale,

Şi mă priveşti, neostenit, cu dor
Când zăbovind în clipa umbrei tale
Spre tine urc şi uit să mai cobor.

sonet de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele se poate stinge atunci când nimeni nu mai iubeşte.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg. Cerul devine sângeriu, când Soarele se coboară la nivelul privirii noastre.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe în amurg

Tristeţea ce-mi răsare în inimă amurg,
Când apele sunt albe sau galbene ca norii,
De nu va mai fi vorba ta blândă s-o alunge,
Eu veşnic voi fi trist cu faţa ca amurgul.

poezie clasică de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Soarelui

Soarele e veşnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viaţa noastră.
Pe-ntinderea de cer albastră
E stăpân, de viaţă dătător.

Văzduhul e pictat c-un nor,
De mâna vântului măiastră.
Soarele e veşnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viaţa noastră.

Străbate cerul într-un zbor
Spre orizont şi râde la fereasrtră,
Îmi sărută florile din glastră
Şi se pierde-n înserare, visător,

Soarele cel veşnic zâmbitor.

rondel de Ioan Friciu (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

În amurg, soarele pleacă
Să se culce după deal.
Când noaptea stă să înceapă,
Duios se-aude un caval.

La chemarea-i neîntreruptă
Codanele vin la poartă.
Glasul dragostei ascultă,
Îşi spun dorurile-n şoaptă.

Pe furiş, apar flăcăii
Să le fure un sărut.
Mama din uşa odăii
Le cheamă în aşternut.

Liniştea nopţii se-aşterne.
Luna somnul le veghează.
Fetele cu capu-n perne,
La iubitul lor visează.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Trec corbii--ah,,, Corbii,,
Poetului Tradem--
Şi curg pe-nnoptat
Pe-un târg îngheţat.

Se duc pe pustii...
Pe când, de argint,
În amurg de-argint,
S-aprinde crai-nou.

Pe zări argintii
În vastul cavou...
Iubito... ah,,, Corbii,,
Poetului Tradem.

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎNTRE MIEZUL NOPŢII ŞI AMURG-Rubaiat
Între miezul zilei şi amurg
Trec marşând prin vechiul nostru burg,
Cavaleri frumoşi şi visători,
Dulci priviri în urmă li se scurg.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acostând la crepuscul în districtul Yuyi

Strângând velele lângă oraşul Huai,
Folosesc drept port un golfuleţ
Unde briza abia trezită urmăreşte cu biciul valurile.
Soarele scapătă spre apus, alunecând în amurg.
Oamenii se-întorc acasă. Lumina se stinge pe vârful muntelui.
Gâştele sălbatice se lasă-n zbor pe o insulă cu buruieni albe.
... La miezul nopţii mă gândesc la poarta unui oraş din nord
Şi ascult cum un clopot bate-între mine şi moarte.

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg violet

Amurg de toamnă violet...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
- Apostoli în odăjdii violete -
Oraşul e tot violet.

Amurg de toamnă violet...
Pe drum e-o lume leneşă, cochetă;
Mulţimea toată pare violetă,
Oraşul tot e violet.

Amurg de toamnă violet...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Oraşul tot e violet.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

ACUM SĂ FIM CE-AM FOST DINTODEAUNA (Rubaiat)
Acum să fim ce-am fost dintodeauna,
Un scut ce poate îmblânzi furtuna,
Ce vine către noi vuind feroce
Să-negureze soarele şi luna.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel arzând ca poezia

Arde-n suflet... poezia
Şi-n ureche, şoapte curg,
Ignorând.... ipocrizia
Din adâncuri de amurg.

Ca o lance-i frenezia
Când asemeni unui murg,
Arde-n suflet... poezia
Şi-n ureche, şoapte curg.

Trupu-ţi simte erezia
Şi-l cam uiţi... pe Demiurg,
Însoţind pe Aspazia
Prin vacarmul unui burg,

Arde-n suflet... poezia.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

grădina lumii -
soarele după un nor
amurg înflorit

haiku de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul? Ultimul stinge soarele!

Costel Zăgan în Inventeme (2 decembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel cu o prinţesă rusă

Bătrân, cândva, şi tânăr în amurg,
Mă ispitesc volute de extaz,
Copilă cu mărgele de topaz,
Noi doi avem idei care concurg,

Tu scrii poeme care lin ocurg
Şi-ţi râde o muşcată pe pervaz,
Bătrân cândva şi tânăr în amurg,
Îţi scriu pe trup, cu sânge, un ucaz...

Un ordin strict, dictat de Demiurg,
Să ne iubim pe muzică de jazz,
Tu o prinţesă rusă, eu un cneaz,
Cu multă faimă în străvechiul burg –

Bătrân cândva şi tânăr în amurg!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!