Branduri de țară
Românul are în sânge, genă Decebal-traiană.
Moartea nu poate înfrânge vița lui daco-romană.
Are-n suflet eminență cât lanțul Carpaților.
Exportă inteligență prin Columna dacilor.
Coloana brâncușiană arată lumii întregi,
Că rămâne verticală România-n veci de veci.
Brandul țării e poporul, este nația română,
Este ramul și izvorul, e istoria străbună.
Tricoloru-i brandul țării. Roșu-i sânge ce pulsează.
Galben, lan în largul zării. Albastrul pacea așează.
Sunt branduri ce definesc întregul popor român.
O veșnicie dăinuiesc pe pământul meu străbun.
poezie de Dumitru Delcă (4 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Să nu uiți, române
Române, tu să nu uiți
că trunchiul țării e poporul!
Aprig trebuie să lupți
să-ți aperi ramul și izvorul.
Glia țării e ogorul
unde noi cultivăm grâne.
Ne construim viitorul.
Asta să nu uiți, române!
Azi dușmanii stau la pândă,
vor să curgă iarăși sânge.
Tu te luptă, dă osândă
celor care viața-ți frânge!
Arată că ai onoare,
că în lume tu contezi,
Că tot ce-i ROMÂN, nu piere,
că vița neamului păstrezi.
Să-ți fie dragă țara
și glia și izvorul.
Păstrează-i primăvara,
să dăinuie POPORUL.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conducător este acela care...
Conducător este acela care
în luptă nu a cedat.
Cel care a sădit o floare
când biruință a aflat.
Conducător este acela care
a stat de strajă neclintit.
Țării a adus onoare,
când pe dușmani i-a biruit.
Conducător este acela care
neobosit a căutat,
Soluții pentru salvare,
când poporul a oftat.
Acela ce-și iubește neamul.
Acela e conducător
dacă apără izvorul, ramul
și-al patriei întins ogor.
Acela ce sfidează moartea
și viața tuturor o prețuiește.
Cel ce grija țării poartă noaptea,
conducător se numește.
Acela ce duce-n lume
faima țării, nu a sa.
Aceluia îi spui pe nume
conducător în țara ta.
Acela care a unit Carpații
cu țărmul însorit al mării,
Acela poate fi numit
conducător în fruntea țării.
Numai cinste și onoare
aceluia ce poate face,
Din nou România Mare,
neamul să trăiască-n pace.
Cel care într-adevăr e om,
acela poate fi conducător.
Acela poate sta pe tron
și e iubit de-al său popor.
Doar cel care vindecă rana
poporului greu umilit,
Să poarte în veci coroana
de conducător iubit.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
România dodoloață
La 1877,
România a ieșit din noapte.
A învins oastea păgână
Și-a rămas pe veci stăpână,
Pe-ntreaga glie română.
Grija singură își poartă.
Numai depinde de Poartă.
A împlinit un ideal
La Alba Iulia-n Ardeal.
Munteanul și moldoveanul
Și-au dat mâna cu Ardealul.
Azi, în școli, copiii-nvață
România dodoloață.
România noastră Mare,
De la Dunăre la mare.
Cu Dobrogea, Bucovina,
Din Tisa la Ucraina.
Pe toată glia străbună
E vița noastră, română.
În veci de veci să dăinuiască,
Să nu se mai risipească!
poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De dragul țării mele
De dragul țării mele,
întotdeauna cânt.
De dragul țării mele,
când este cazul, plâng.
Mi-e drag pământul țării,
că-i leagănul meu sfânt.
Mi-e drag pământul țării,
că-mi e așezământ.
Din morminte de eroi
răzbat cuvinte care spun:
Fiți și voi la fel ca noi!
Păstrați mândria de român!
Fie binecuvântată
țara în care trăim!
Nu vom uita niciodată
neamul din care venim.
poezie de Dumitru Delcă (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost eroi și vom fi încă
Dacă peste țara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.
Am fost eroi și vom fi încă.
Iar vița noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.
Ne mândrim cu nația română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra țara străbună
Și toate câte-am moștenit.
Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu dușmănie.
Chiar dacă murim în luptă
Pentru țara noastră sfântă,
Suntem clădiți din tare stâncă,
Am fost eroi și suntem încă.
Am fost eroi, și suntem încă
Ostași în armata română.
Noi de la viață-avem poruncă
Să apărăm glia străbună.
Să apărăm limba și neamul,
Să ținem mai sus tricolorul,
Să apărăm pâinea și ramul,
Stăpân să fie doar poporul.
Țarina-n care străbunii
Au semănat oase și grâu,
E țara-n care românii
Se-adapă din același râu.
Coaptă-n vatră românescă,
Aici pâinea e mai bună.
Setea să ne-o potolească
Dunărea noastră bătrână.
Dumnezeu ne-a dat grădina,
Noi trebuie s-o apărăm.
România e lumina
Ce cu credință o urmăm.
Am fost eroi și vom fi încă.
Ne vom lupta să dăinuim.
Noi suntem rupți din tare stâncă.
Noi niciodată nu pierim.
poezie de Dumitru Delcă (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângerând
Tatăl meu
este un sânge,
bunicul meu
e plin de sânge,
străbunii mei
sunt tot un sânge,
Ardealul este
numai sânge,
în Basarabia
mai curge sânge,
poporul meu
mai are sânge!
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, scump popor român
Poporului român, la ceas de centenar
Tu, scump popor român, la ceas de centenar,
Trezește-te! Privește-n trecut și-n viitor.
Ridică-te și schimbă prezentul ordinar
De care-i e rușine acestui brav popor.
Tu, scump popor român, ce-ai făurit o țară
Unind între hotare trei inimi de români,
Ridică-te! Privește și nu lăsa să piară
Valorile, purtate prin veacuri, de străbuni.
Tu, scump popor român, ce ni l-ai dat pe Cuza
Și pe atâția alții mânați de-al țării dor
Nu vezi? N-auzi? Nu suferi simțind cumplit acuza
De-a fi lăsat hoția să sece-acest popor?
Tu, scump popor român, revino-ți în simțire!
Prostia nu-i virtute, minciuna nu-i altar,
Nu construiești o țară prin furt și nesimțire,
Și nu calci în picioare nici steag, nici ideal.
Tu, scump popor român, aflat în amorțire,
Ridică-te din somnul în care ai căzut!
Bucăți din tine pleacă, plângând, în pribegire,
Smulse din trupul țării în care s-au născut.
Tu, scump popor român, urmează-ți calea dreaptă
Și nu te-ntoarce-n timp, istoria s-o repeți
Adu-ți copiii-acasă și ce-ai stricat, îndreaptă
Și din greșeli, încearcă, popor român, să-nveți!
Tu, scump popor român, la ceas de centenar
Privește, cumpănește și vezi ce-ai devenit.
Transform-acum prezentul acesta ordinar
În viitor frumos, poporul meu iubit!
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străbunii n-au dormit...!
Românu-i deșteptat din zori,
Și zorii-i sunt prieteni daci...
Îndemnul deșteptării îmi dă fiori,
De parcă am fii de veacuri prostănaci!
Mai bine iar să dăm mână cu mână,
Cum am făcut de-atâtea multe ori...
Iar nația de daci, acum română
Să ne-o cinstim pe veci în trei culori!
Roșu-i jertfa seculară sub pământ,
Spicul galben, este dincolo de Prut...
Albastru-i cerul nostru drag și sfânt,
Sub care ne- am trezit și ne- a durut!
Cum poți să-mi spui să mă deștept!?
În somn au murit străbunii mei?
Ei n-au dormit și nu mai este drept,
Să-ți cânți prin imn, masonice idei...
poezie de Emilian Oniciuc (23 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria-i tot mai rară
În vara asta norii-au plâns
Cu prea puține lacrimi.
Cât a plouat, n-a fost de-ajuns
Să stingă-a noastre patimi.
Tristețea mai greu ne apasă.
Bucuria-i tot mai rară.
Lipsește pâinea pe masă,
Viața noastră-i mai amară.
Speranța pentru viitor
E din ce în ce mai sumbră.
E blestemat acest popor
Să rămână doar o umbră.
Mai marii țării au orbit.
Nu văd cum nația dispare,
Cum tot românul e sortit
Să meargă peste hotare.
Natura nu ne ajută,
Ei de noi nu au habar,
România e pierdută.
Rămâne fără hotar.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt mândru că sunt român
N-am călcat pământ străin.
Vă jur că nu voi călca.
La pământul meu mă-închin,
Câte zile voi avea.
Vă jur că aici rămân.
Pe pământul meu străbun.
Sunt stejar și sunt gorun,
Sunt mândru că sunt român.
poezie de Dumitru Delcă (5 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi parlamentari
Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți să furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut român
pe pământul meu străbun
și rămân român.
haiku de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romul (pentru uz extern)
La-nceput a fost în "pom",
Nu vedea în largul zării,
Dar, tratându-se cu rom,
A ajuns la cârma Țării!
epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăpânii să fim NOI!
Sunt neam de-al lui,, opincă''
Cu talpa în pământ
Am sânge de româncă,
Un dar curat și sfânt.
Sunt neam de-al lui,, căciulă''
Din piei de miel țurcan
Și-mi dăinuie-n celulă
Nucleul de țăran
Pășesc sfios pe glie
Prin lanurile de grâu
În tril de ciocârlie
Prin spice pân' la brâu,
Mi-aplec spre țărnă fruntea
Și-o scald în flori de mac
Gândind că eu sunt puntea
Strămoșilor ce zac
În lutul sfânt al țării
Spre-un viitor mai bun
Mă-nclin în miezul verii
Spre neamul meu străbun
Care-a frământat huma
Cu sânge și pelin
Eu caut să-i calc urma,
La crucea-i să mă închin....
Aud jelind străbunii
Pământul părăsit
Că suntem prada lumii,
Poporu-i sărăcit...
Veniți, ne cheamă glia,
Ne cheamă înapoi,
Acasă-i România,
Stăpânii să fim NOI!....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte de învățătură
Cuvinte de învățătură
Am scris celor ce rămân,
Să facă lumea mai bună
Pe pământul meu străbun.
O lume mai înțeleaptă,
Fără oameni necăjiți.
Cu o viziune dreaptă,
Cu ani frumoși, fericiți.
Tot ce-i român să grăiască
În limba neamului străbun.
În lume să răspândească
Mândria de a fi român.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stema țării
Ca un zimbru-ntărâtat
Când a prins pământu-n coarne,
Tot ce-n drumul lui a stat
Gata să răstoarne
Ca un zimbru-ntărâtat
Moldovenii s-au luptat
Cu potop de litve.
Ca un leu sfâșietor
Când cuprins de-arcași se vede,
Prin mulțimea de popor
Trăsnet se repede
Ca un leu sfâșietor
Sar oltenii-n munții lor
Într-un iad de latini.
Iar muntenii ce-au avut
Cuib pe apa Dâmboviței,
Ca vulturu-n munți crescut
Apărând răpiții
Pui ai săi făcut-au scut
Țării lor și-au abătut
Negrul nor de hoarde.
Zimbru și vultur și leu
Fui când mi-a călcat păgânul
Patria și dreptul meu.
Și va fi românul
Și de-acum român mereu,
Zimbru și vultur și leu
Și viteazul lumii.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul "aurului negru"
Ne vindem averea țării,
Ca să ne plătim consumul
Și privind în largul zării
Mâine ne rămâne fumul...
Că de nu schimbăm macazul,
Pe bani grei... vom "arde gazul"...
hexagramă de Constantin Enescu (23 iulie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel tricolor
Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru,
Încercat în lupte grele
Cu tărie de sihastru.
El privește către stele
Luminos, ca mândru astru;
Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru.
Luptătorii-n vremuri grele
Adunați în vechiul castru,
Învățați de Zoroastru,
Tot răul știu să-l spele
De pe steagul țării mele.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutându-și perechea
Tânără neliniștită
A bătut la multe uși,
Dar coloana infinită
Esta brandul lui Brâncuși.
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastorală
tradiții străvechi sunt țesute în ie
gospodarii țării sunt și buni creștini
timpul păstrează splendorile în glie
elixirul fericirii e stors din ciorchini
cântul și hora vibrează în călcâie
nunți alungă nori avari și străini
tradiții străvechi sunt țesute în ie
gospodarii țării sunt și buni creștini
roadele bogate se culeg din câmpie
la mese se cinstesc prieteni vecini
nația se-ndreaptă către veșnicie
văi și munți atrag mii de pelerini
tradiții străvechi sunt țesute în ie
gospodarii țării sunt și buni creștini
rondel de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!