Plouă-n freamătul pădurii
Pașii mei miros a verde, a străfunduri de pădure,
Și-aș rămâne-n primăvară pe sub poalele-i obscure,
Să mă-mbăt cu glăsuirea păsărilor cântătoare,
Să mă spăl cu roua rece și să mă usuc la soare.
Și-n desimea neatinsă de securile hulpave,
Mângâi scoarța crăpăcioasă fredonând domol octave,
Ascult freamătul când boarea trece prin frunzișul care
Își mai schimbă din nuață cerând ploi spre vindecare.
Calc ușor ca să nu sperii nicio gâză adormită,
Și să nu strivesc absurdă, melci, gândaci sau vreo termită,
Urmăresc o veveriță cum se zbenguie-n șiroaie,
Și-aș sălta pădurea-n brațe de-ar veni apa-n puhoaie.
Cade ploaia, bate vântul și apleacă în vocale
Ramuri care strigă-n verde versurile-mi muzicale.
sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre veverițe
- poezii despre verde
- poezii despre sperieturi
- poezii despre somn
- poezii despre schimbare
Citate similare
Nu țipa toamnă în mine...
Nu țipa toamnă în mine că nu e sfârșit de lume,
Sperii frunza de aramă, trezești vântul să le-ndrume,
Și-n foșniri și rotocoale spre un sol sărac de verde,
Le aduni să lâncezească până vlaga li se pierde.
Hai, fii calmă și docilă c-o să te ridezi devreme,
Și ogoarele te-or plânge printre brazde lungi, supreme,
Codrul își va pierde umbra, păsările migratoare,
Și-l va consola frunzișul învelindu-l la picioare.
Nu striga toamnă că bolta-i gata, gata-i ca să plângă,
Și-a-ngustat în gri privirea, bâjbâind cu mâna stângă,
Ține mantia brodată doar cu fir de ploi mărunte,
Nu striga toamnă c-o superi, doar nu vrei să se încrunte?
Nu țipa... că-n primăvară, într-un demodat buiac,
O să strâng doar pentru tine un buchet de liliac...
buiac/ (reg) pieptar de postav
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre toamnă, poezii despre sărăcie, poezii despre supărare, poezii despre sfârșit sau poezii despre păsările călătoare
Feerie
Sub bolțile de trandafiri,
Am îngropat tristeți trecute,
În ochi mi-am înflorit uimiri
Și în priviri iubiri tăcute.
Sub tot seninul prins în ramuri,
Magia verdelui urzește,
Făcându-i inimii balsamuri
În clipa care frunzărește.
Sub cer senin miroase-a cânt,
Pământu-și cântă simfonia,
Beau aerul curat din vânt
Și-n palme curge armonia.
Când viața trece și rănește,
Din verde crud eu scot zvâcnirea,
Iar când privirea-mi ofilește,
Prin trandafiri găsesc iubirea.
Sub bolta verde de smarald,
Mă regăsesc printre petale
Și-, n suflet, fiecare fald
Croiește drum printre vocale.
În liniștea din raza blândă,
Ascult tăceri, văd mări de visuri
Și-n viața aspră și flămândă
Pun versuri calde-n paradisuri.
poezie de Mirela Grigore din Pelerin pe cărările iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre tristețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Șoaptele vântului
Îmi șoptește vântul,
îmi surâde în drum
sub freamătul de frunze
trece cu pași mărunți
aminte să-mi aduc,
de primăvara de altădată
când călcam pe iarba verde
desculță și fără griji
îndreptam ochii spre soare
să prind curcubeul
din aerul parfumat
cu miresme de floare
din cireșii inforiți
azi iubesc ploaia caldă
ador primăvara și simt că renasc
te întreb, spune-mi cine te-a trimis?
al cui gând de primăvară
se întoarce iar la mine,
într-un dans efemer al destinului
mi-e dor de susur de izvor
și doina din timpul trecut
de ziua-n care te-am văzut
sub cerul care lumina
pământul drag din țara mea.
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre lumină, poezii despre țări, poezii despre trecut, poezii despre timp sau poezii despre prezent
Primăvara
silită, primăvara pe tonuri de crengi revine
și-n emfaza aglomerărilor de verde
caste legănări va petrece.
și nu mă pot abține a nu vedea
blajina cruzime a ierbii
ce-și poartă capul înfipt în broboadă de rouă
si tălpile târâș pe obrajii țărânei.
din când în când, primăvara ascunde soarele
sub dansuri de ploi
din care zidurile lucitor se adapă
și roiuri de sentimente trec în semnificația oarbă
de gălăgioși fiori.
e primăvară...
într-o preferință emoțională eu apar
cotrobăind brândușe și brebenei.
e vreme când o gnoză trece prin cosmetizatele grădini,
fumul își alege rodul
de sură lene pe spirale aventuri;
din unghiuri și curbe se aud
strigăte pe mai multe voci în triluri date
ale păsărilor cu pofte de împerechere
și învățând pașii pentru nupțialele dansuri.
suspendat de univers
obișnuiesc la fiecare oră exactă să strig
spre efervescența verdelui haotic organizat
că afară e primăvară iar.
deloc deranjabil,
îmi las ochii să-mi cânte și mie spre izvoare
și la urmă,
îmi curăț omoplații de mecanica crisalidelor
cu savoarea antitezelor în pluralități.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre păsări, poezii despre poftă sau poezii despre ore
Pelin verde
cu râșnița de piatră
prin măruntaiele pământului
deschid peșteri
mucegaiul crește la umbră
îmi spăl ochii
usuc pelin verde
morții sunt
curați
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre speologie, poezii despre ochi, poezii despre moarte, poezii despre curățenie sau poezii despre creștere
Îmi cresc din brațe ramuri
Din nou e verde, îmi cresc din brațe ramuri,
Mă simt ca un copac, vântul mă îndoaie,
Crengile mi-s desfrunzite, îmi apar muguri.
Pe fruntea dezmorțită așteapt o nouă ploaie.
Din depărtare venit-au păsări călătoare,
S-au așezat, atâtea, pe-al meu creștet,
Mă clatină anotimpuri, zburătoare,
Am atâtea de spus, brațele-s încărcate, de alunet
Anotimpul pe umeri mă bate, cu raze de soare,
Cu muguri cerul a țesut, vual de primăvară,
Rădăcinile sau trezit și zvâcnesc cu putere,
Prin măduva tulpinei, seva se-nvioară
Părul meu galben se împletește cu faine frunze,
Din cosițele dalbe, păsările fac cuiburi, iscusite.
Din fiecare cuib renasc visuri, punându-se pe buze,
De la Dumnezeu, putere cer, să fie împlinite.
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre crengi, poezii despre anotimpuri, poezii despre zbor sau poezii despre religie
De-ar fi
De-ar fi să-mi umpli ochiul gol
Și gândul doar cu tine,
Spre tine aș veni în zbor
Și toată aș fi cu tine.
De-ar fi să fie iarăși verde
Și dorul să m-aștepte în poartă,
Printre culori nu m-aș mai pierde,
Uitând de lacrima sărată.
Rotund m-aș face acoperit,
Cu ochi și mâini de-a valma,
Spre tine aș trece prin zenit,
Prin vânt și frig chiar iarna.
Aș ține-n brațe orice frunză
Și umbra pietrei mi-ar fi dragă,
Desculță aș dansa prin iarbă,
Doar eu să-ți fiu mereu cea dragă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre iarnă, poezii despre gânduri, poezii despre frunze, poezii despre dor sau poezii despre dans
De n-ar începe mierlele să cânte
Pendula roade timp, fără-ncetare,
Ca inima ce ritmul încă-l ține
Și-aș adormi, trecând în nepăsare,
De nu mi-ar fi așa de dor de tine.
Un freamăt monoton mângâie ramuri,
Un țârâit de greieri reîncepe,
Și-aș adormi, de n-ar veni la geamuri,
Cu cornu-i galben, luna să mă-nțepe.
Arare, câte-un fulger, ca o pată,
Se scurge - râu de foc pe cer, departe
Și-aș adormi, de-ar înceta odată
Ecoul unui tren ce ne desparte.
Vin stoluri negre - tainicele gânduri,
Tăciuni luați de soartă să-mi descânte,
Și-aș adormi, scriind aceste rânduri,
De n-ar începe mierlele să cânte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre râuri, poezii despre ritm, poezii despre negru, poezii despre muzică sau poezii despre inimă
Vocale și consoane
Curg consoanele întruna
Cavaleri pentru vocale
Limpezind în vechi pocale
Vinul ce-ncălzește struna
Punct și virgulă. În parte,
Semn mirarea lasă-n urmă
Ca mioarele-ntr-o turmă
Când ciobanul le desparte
Un zig-zag mărunt de slove
Lanțul de silabe trece
O pădure verde, rece
Orizontul que si muove
Și văzută și ascunsă
Ne rămâne numai cheia
Un mister cum e femeia
Ce te pune în derută
Cin'le paște, nu-și mai frânge
Vag dorințele de zbor
Semnele ce înfior
Întunericul din sânge
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vin, poezii despre sânge, poezii despre oi sau poezii despre femei
Nu trebuia să mă întoc să văd cine era - era o voce pe care aș fi recunoscut-o oriunde - aș fi recunoscut-o și i-aș fi răspuns indiferent dacă eram trează sau adormită... sau chiar moartă, pariez. Vocea pentru care aș trece prin foc, sau, mai puțin dramatic, aș trece prin bălți în fiecare zi, prin ploaia rece și neîncetată.
Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre voce, citate despre somn, citate despre ploaie, citate despre moarte sau citate despre foc
Îți scriu la o răscruce, mamă
Eu ți-am mai scris măicuță dragă, pe mirosuri ce-ți aparțin,
Pe-un colț de pâine din cuptoare, pe un ștergar, pe-un spic... puțin,
Da nu mă vezi că-n vânt, pădurea și-a risipit frunzișul tot,
Și tu mă strigi stârnind ecouri, și aș veni, da nu mai pot.
Am gleznele zidite-n luturi care mă țin, mă strâng și dor,
Și simt miros de mere coapte și de gutui... și-aș vrea să zbor,
Da aripile-mi sunt furate, ba nu, le-am dat cu împrumut
Cuiva care s-a dus departe, și când le-a smult, mult m-a durut!
Îți scriu din nou măicuță bună, pe tivul toamnei ruginii,
Și când te-ai duce spre ponoare, spre arături, sau printre vii,
Citește... să citești măicuță să vezi ce chin m-a perpelit,
Când tu, cu mirosul de mamă, m-ai tot strigat, și n-am venit...
Da poate vin... mă smulg din luturi și m-oi spăla pe prispa ta,
Acolo unde o fetiță cu ochi de cer, râdea, zburda,
Și își ținea o mână mică pe două pete din cireș,
Și-și legăna o păpușică și o culca pe sub măceș.
Acu îți scriu la o răscruce că nu mai știu pe un* s-o iau,
Fă-mi semne, mamă, că o cruce mă închircește și nu vreau,
Te văd și vin, îți leg năframa ce ți-a căzut de-ngrijorare,
Și îți absorb mireasma dulce a pâinii calde din cuptoare.
N-o să-ți mai scriu... te voi picta și-oi sta cu tine să n-am teamă,
Statornică, și-n alte lumi, cu capu-n poala ta de mamă...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre lectură, poezii despre păpuși, poezii despre pictură sau poezii despre mere
Ploaia primăverii
Plouă!-n geamuri bate ploaia...
Trece iar baba Vrâncioaia.
Se apleacă gânduri, ramuri,
Trece viața valuri-valuri.
Ceru-ndoliat se-arată.
Trec bătrâni sărmani prin sloată.
Floarea-i scuturată-n vânt,
Anii vieții numărând.
Trec prin viață și prin noapte
Anii un sobor de șoapte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre bătrânețe
Sunt un copac rămas fără pădure
Sunt un copac rămas fără pădure,
Și-am căutat-o pân* am obosit,
Ori s-a ascuns de drujbe și secure,
Sau a jelit până s-a irosit...
Mă plimb ducându-mi crengile în brațe,
Și mă lovesc mâhnit de vânt uscat,
Și două ramuri groase, antebrațe,
Văzând un tăietor și le-a mascat.
Și ocolesc salcâmii încă tineri,
Și m-aș opri în miez, doar un minut,
În zi de târg, sau poate-n zi de vineri,
Da m-aș simți închis, un deținut.
Mărșăluiesc, mă plec ca muribundul,
M-agăț de viață, parcă-s dirijat,
Îmi cert prin rădăcini întreg străfundul,
Mă dor trei ramuri, trunchiu-i bandajat...
Călătoresc... Eu vreau pădurea unde
Aveam și frați, și veri, pe mama mea,
Sub poala sa, - că are un* m-ascunde -
Aș mângâia un frasin ce jelea...
Mă depărtez spre primăveri călduțe,
Să-mi crescă muguri că îmi e urât,
Și n-am pădure, merg pe câmp, străduțe,
Și-n brațe duc coroana, hotărât.
De nu-mi găsesc pădurea, în ierni voi pribegi,
Cu ramurile-n brațe până voi rebegi...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre tinerețe
Cade gheață peste flori
Ziua cerul se-norează
Într -o galaxie mare
Soarele doarme visează
Printre stele lucitoare
Pletele sunt așezate
Sub un nor pufos
A lăsat vântul să bată
Vântul aprig furios
Norii negrii se adună
Vântul suflă rece
În nori fulgeră și tună
Ziua fără soare trece
Pică lacrimi înghețate
Plânge norul cel rebel
Fie-i greșelile iertate
Se va-împrăștiea și el
Eu îl rog pe soare iară
Să se uite printre nori
Amintind că vine vara
Iarba-i verde în zăvoi
Timpul e să se trezească
Avem nevoie de ploi
Aerul să-l încălzească
Cade gheață peste flori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre gheață sau poezii despre Soare
Zambete de iarba verde
Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.
Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.
ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!
Haotice ganduri ma fac sa tresar,
din somnul meu de verde pal,
de verde crud si singuratic
verde de suflet, verde de eu,
verzi ganduri ce-mi zambesc mereu.
poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre frică, poezii despre culori sau poezii despre copaci
Nevoia noastră de verde
Nimeni nu scrie
despre nevoia noastră de verde
ce ne face curat prin sertare,
despre cum se pun flori pe răni
despre sufletul ce devine foare repede fruct
nimeni nu scrie
despre cum se oprește ființa din plâns
când înveți să frămânți vindecare...
cu gândul acesta din viață mă-nfrupt
despre primăvară mai pot scrie
dar până-ntr-o zi, într-o singură zi/ când
nevoia noastră de verde/devine
mormânt
pentru un fir de iarbă subțire...
27.02.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (27 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre fructe sau poezii despre flori
Când ploua pe afară
Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine și pe dragi.
Și îmi e rece fără tine,
Și tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi ești durerea cât mai sunt.
Și plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Și simt în mine cum mă plouă,
Anunță ploi un mic herald.
E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile și se crapă
Din ochii mei și din cuvânt.
Când ploua rece pe afară
Să te gândești, să mă privești,
Din când în când, iară și iară,
Să te întrebi, mă mă iubești?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre cuvinte sau poezii despre apă
Requiescat
Aseară iubirea mea a plecat dintre vii
Unde nimeni nu trece și nimeni n-o vede.
Din trup îi vor răsări garoafe sângerii
Și iarba verii va crește pururea verde.
Prin frunze, la cap, îi plânge vântul când trece
Și-i nivelează groapa ploaia care cerne.
Iubirea mea astăzi e tăcută și rece.
Ține-o în criptă, Doamne! Regrete eterne.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu
Iubita mea, crudă pădure
Iubita mea, crudă pădure,
Cu ramuri degete spre cer,
Ascunzi în umbre ochi de mure
Și-n frunze pete de mister.
În tine note muzicale
Se nasc în tril de ciocârlii,
Prin tine șerpuiesc spre vale
Izvoare dulci cu ape vii.
Prin tine trec săgeți în fugă
Chemându-și puii, căprioare,
Prin tine ne-ndulcesc în rugă
Frăguțele coapte în soare.
În tine înnoptează șoapte,
Săruturi dulci, îmbrățișări
Și stelele scăldate-n lapte
Trecând cu roua-n alte zări.
Pădurea mea, crudă pădure,
Cu ramuri prelungite-n hău,
Roagă-mi iubita să mă fure,
Să ne pitim în sânul tău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre prăpăstii, poezii despre naștere sau poezii despre lactate
Primăvară
Ghicește-se prin strai de ceață
Un fir de aur surâzând...
Cu barba-i strălucind de gheață
S-a trezit streșina plângând.
Se simte miros de pădure
Mireasmă reavănă de lut -
Și plâng și dealurile sure,
Iar muguri mustăcesc tăcut.
Se azvârl din cuiburi vrăbii calde
Prin ceața deasă chicotind
Veni-va vremea să se scalde
În praf de țărnă dogorind.
E un soi de tandră veselie
Prin curțile mustind de glod...
Iar s-aud triluri pe câmpie
Și vântul suflă mai slobod.
În inimă tresar imbolduri
Uitate, parcă, de-un văleat
Și înghițind cu grele noduri,
Mi-e dor să fiu de soare beat.
Mi-e dor de verde și de soare
Mi-e dor să mă mai simt copil,
Să sorb din ochi albastra zare
Țărâna s-o sărut umil.
.. Din cer coboară primăvara
Golașă dar cu trainic rost
Și va goni, domol, răceala
Și pâcla iernilor ce-au fost...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii sau poezii despre uitare