Luceafăr,nume i s-a pus
Cel de Dumnezeu creat să strălucească în zori,
din Ipotești s-a ridicat până dincolo de nori.
Cu voia Celui de sus un loc de cinste i-a fost dat.
Luceafăr, nume i s-a pus și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează întreg cerul și pământul,
omenirii luminează viața, calea, dar și gândul.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre nori, poezii despre gânduri, poezii despre Pământ sau poezii despre Dumnezeu
Citate similare
Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ
Din Ipotești s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
să strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul și pământul.
Omenirii-i luminează
și calea, dar și cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei românești
în cultura mondială,
mereu să strălucești.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre relații internaționale, poezii despre poezie, poezii despre cuvinte sau poezii despre cultură
Timpul eminescian
Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".
Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.
Am stat de strajă țării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.
Dar, când Luceafărul s-a stins,
În țară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Și tot ce-am creat, s-a dus.
Astăzi nici măcar o rază,
Mintea nu ne luminează.
În zadar privim în zare,
Alt Luceafăr nu apare.
În cultura românească
Avem și minți luminate.
Ar putea să strălucească.
Să dea țării nestemate.
Să nu mai avem sfială!
Să arătăm lumii ce știm!
Și-n cultura mondială
Cu opere să ne mândrim.
Pe cerul artei românești,
Noi "luceferi" să apară.
Luceferi ca la Ipotești
De peste tot să răsară.
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre mândrie sau poezii despre minciună
Dumnezeu face minuni
Doar Dumnezeu face oricând
din întuneric lumină.
Din liniște stârnește vânt,
din pustiu face grădină.
Schimbă ura-n bunătate,
din boală-ți dă sănătate.
Din tristețe, bucurie,
din urât, o feerie.
Acolo unde nu-i apă,
Dumnezeu scutură nor.
Întreg pământul adapă
făcând dintr-un nor, izvor.
În pustiul fără margini,
din nisipul ars de soare,
Dumnezeu pune imagini
cu grădini înfloritoare.
Dumnezeu atotputernic,
pentru oameni, a creat,
Lumină din întuneric
și viață lumii a dat.
Pentru tot ce a creat,
pentru că azi existăm,
Celui ce ne-a luminat,
Imn de Slavă-i înălțăm.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre sănătate sau poezii despre schimbare
Am aflat misterul
Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.
Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.
Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.
Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înțeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.
În măr se rumenesc mere,
Pe boltă se aprind stele.
Așadar, mărul și cerul
Mi-au dezvăluit misterul.
Mărul, colier cu mărgele
Numai bune de mâncat.
Cerul, policandru cu stele,
Lumânări de luminat
poezie de Dumitru Delcă (20 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre vară, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre mâncare sau poezii despre lumânări
Din cer a coborât o stea
În liniștea care domnea,
Văzduhul s-a luminat.
Din cer a coborât o stea
Și omului i-a dat un sfat:
Dacă vrei să râdă soarele la tine,
Împrumută ceva din strălucirea lui!
Dacă vrei să-i fie omenirii bine,
Învață să sporești rodul pământului!
poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, citate de Dumitru Delcă despre învățătură, poezii despre sfaturi, citate de Dumitru Delcă despre sfaturi, citate de Dumitru Delcă despre lumină, poezii despre Soare sau citate de Dumitru Delcă despre Soare
Dumnezeu a creat Universul,
Dumnezeu ne-a dăruit pământul.
Isus ne călăuzește mersul,
Maica fecioară Maria, gândul.
catren de Dumitru Delcă (10 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre creștinism, poezii despre creaționism, poezii despre cadouri, poezii despre Maria sau poezii despre Iisus Hristos
Eminescu este cel mai mare trezitor de conștiință națională. Asemenea luminător de grai s-a ridicat cu toată ființa sa în fața zeilor, la învierea vieții din pământ. Și astfel a rămas în marele neam al geților. I-a fost dat să trăiască și să moară ca un izvor de mântuire pentru acest neam din care el s-a ridicat.
Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate de Ștefan Radu Mușat despre viață
- citate despre țări
- citate de Ștefan Radu Mușat despre țări
- citate despre superlative
- citate de Ștefan Radu Mușat despre superlative
- citate despre mântuire
- citate de Ștefan Radu Mușat despre mântuire
- citate despre moarte
- citate de Ștefan Radu Mușat despre moarte
- citate despre conștiință
- citate despre Mihai Eminescu
- citate de Ștefan Radu Mușat despre Mihai Eminescu
Din Cuvântul Tău
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Ești acolo, Doamne, în Cuvânt.
Dincolo de ce-aș putea eu crede
Dincolo de ce-aș putea eu ști
Dincolo de tot ce nu se vede
Ești doar Cuvântul și a fi.
Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârșit zidirea
Și prin el la Tine ne-ai adus.
Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip și nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...
poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre prăpăstii, poezii despre naștere, poezii despre Crăciun sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dumnezeu ne-a dat cuvântul
Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat și gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.
Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Și ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.
Dumnezeu ne-a făcut și cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înțeles misterul
Și l-am închis ca pe o fereastră.
Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naștem și să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.
Dumnezeu ne-a dat de toate
Și putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.
poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre vorbire sau poezii despre moarte
Când orizontul e senin
Pe cerul fără nori,
În lungul drum al vieții,
Am văzut de multe ori
Zorii dimineții.
Și tot de atâtea ori
Soarele a răsărit,
Poleind frumoșii zori
De când pe lume-am venit.
Când orizontul e senin,
O splendoare-i dimineața.
Cerul vieții e sublim.
Ți se luminează fața.
Cu asemenea trăiri
Viața mi-a fost luminată.
Am avut multe-împliniri.
Așa mi-a curs viața toată.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață sau poezii despre frumusețe
Eminescu
Luceafăr al poeziei românești,
până la altarul de unde ne privești,
Șapte vieți dacă-am avea, tot nu ne-ar fi de ajuns,
să urcăm până la tine, într-atâta ești de sus.
Strălucirea ta astrală, luminează-întreg pământul,
pentru noi rămâi un geniu, preamărit de Dumnezeu Sfântul.
Ești steaua nepieritoare a neamului românesc,
ești mândrie, ești onoare, pe pământul strămoșesc.
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre onoare sau poezii despre genialitate
Cel ce vine
Cel ce vine
Un
singur fiu
Dumnezeu a născut
conform
Psalmului 2 versetul 7
și
acest Fiu
despică veșnicia
și-o
înflorește cu Numele Său
Cuvântul
Cel de la-nceput
ce singur
era cu Dumnezeu
și
El Însuși
era Dumnezeu
acest Fiu
Cuvântul
primind denumirea
și prin care
toate lucrurile au fost create
căci Dumnezeu Tatăl cel Sfânt
a spus
să fie o întindere-ntre ape
și ea
să despartă apele de sus
de cele de jos
cerul
astfel să apară
Dumnezeu
a poruncit
iar
Cuvântul
a trecut la îndeplinire
căci
în Coloseni 1 cu 16 ni
se spune
prin El au fost făcute toate lucrurile
care sunt
în ceruri și pe pământ
deci
Cuvântul
e singurul Creator
Tatăl
Cel Prea Înalt doar
A întocmit în Sine Însuși
Planul de creație
al Universului
cu toate legile sale date de Tatăl
pe care
prin Cuvântul Său
prin Fiul Său
l-a
dus la îndeplinire
căci El
era Meșterul Lui Dumnezeu
din Proverbe 8 cu 30 și 31
Dumnezeu a zis
să
se strîngă la un loc apele
care
sunt dedesuptul cerului
și
să se arate uscatul
Dumnezeu a zis
Dar Fiul
El Cuvântul
a creat totul
totului tot
căci
un copil ni s-a nascut
un Fiu ni s-a dat
și
domnia va fi
pe umerii Lui
îl
vor numi
Minunat
-vezi Judecători 13 cu 18-
Sfetnic
Dumnezeu tare
-Vezi Psalmul 45 cu 7 și Tit 2:13-
Cuvântul
e
Lumina popoarelor
El
e
Adevărul și Viața
și
El vine pe nori și
orice ochi îl va vedea
căci El
Fiul Lui Dumnezeu
s-a
jertfit pe Sine Însuși
murind
răstignit
pe Golgota
ascultând astfel
până dincolo de dincolo
de
Cel Prea Înalt
devenid astfel
nu
numai Lumina popoarelelor
ci
Lumina ce îmbracă Universul întreg arătând
Chipul
Celui Prea Înalt
al
Tatălui din ceruri
Isus
a murit
transformând omenirea
pe cei ce se încred în Sine
și
au primit Evanghelia
și nu Legea poruncilor
de
care se agață atâția
căci
Legea
deși e Sfântă și dreaptă
Ea ucide
Legea ucide
căci sub acoperământul Ei
mulți au fost uciși cu pietre
dar
Evenghelia
dă viață
căci Hristos s-a jertfit
murind El
pentru
păcatele întregii omeniri
ferice
dar de cine
crede
căci Însuși Hristos Mesia
Singurul Creator al Universului
și
Fiul cel Sfânt al Lui Dumnezeu
ne-a spus
Adevărat adevărat vă spun
că cine
crede în Mine
are viața veșnică
și
nu vine la judecată
ci a trecut din moarte la viață
Eu sunt
Lumina lumii
Pâinea vieții
Calea Adevărul și Viața
Ușa oilor
Păstorul cel Bun
Învierea și Viața
Vița - cea adevărată
ce vrem
mai mult
Hristos
e
totul totului tot
El
e
singura Cale ce duce la Tatăl
altă cale
nu există
ferice de cine înțelege
și
se încrede în El
în
singurul Fiu al Celui Prea Înalt
văzut
de Daniel
pe norii cerului
-Daniel 7:13,14-
Căci
Lui i se vor închina popoarele
așa
cum i se închină și îngerii din ceruri
și cele patru făpturi vii
și
cei douăzeci și patru de bătrîni în Apoc 5 cu 8
El
e
Cuvântul
Mesia
Isus Hristos Domnul
ce va stăpâni
cu
un toiag de fier
pe
întregă planeta
pe tot pământul
nu
va mai veni
să fie scuipat
și pălmuit
biciuit
ci
va veni
ca
un Dumnezeu adevărat
ce-și
supune popoarele
similar
cu
ce a scris Pavel în
-Tit 2 cu 13-
Hristos
va veni
să-și ia domnia
și
se va împlini Cuvântul
din pilda polilor
Luca 19 cu 11
și
Cuvintele atât de scumpe din Psalmul 72
unde
ni se spune
că Fiul Împăratului va domni
și
"că se vor teme de Tine
cât va fi soarele
și
cât se va arăta luna
din neam în neam
va fi
ca o ploaie care cade pe un pământ cosit
ca o ploie repede care udă câmpia
în zilele Lui
va înflori cel neprihănit"
iată
ce cuvinte frumose i s-au închinat
Celui
ce are să vină
să transforme și
să stăpânească pământul o mie de ani
căutați deci
mai întâi
Împărăția cerurilor
și
prin credința în Hristos Mesia
încredințați-vă ființele
în
mâna Celui ce a zidit
și cerul și pământul
și stâncile și marea
și mersul și zborul
privirea
și gândul
și chipul fecioarei ce umblă în sfințenie
căci
Cel ce vine
va veni
să-și
ia mireasa
și
El va domni
o mie de ani aici
pe
pământ
împlinind pe deplin cuvintele Celui Prea Înalt
27-12-2022 Mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr sau poezii despre încredere
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre suflet, poezii despre protecție sau poezii despre ocrotire
Liniște
Când briza mării vine,
Când seara lin coboară,
E liniște și-i bine.
Nici pescărușii nu zboară.
Doarme Dunărea bătrână,
Doarme marea-ntunecată,
Toate dorm sub clar de lună
Și sub bolta înstelată.
O linște adâncă
A cuprins întreg pământul.
Vântul nu lovește-n stâncă...
S-a astâmpărat și vântul.
Doar astrul nopții luminează
Cuprinsul nemărginit.
De-o veșnicie veghează
Peste tot ce-a adormit.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre zbor, poezii despre stânci, poezii despre noapte sau poezii despre bătrânețe
S-a trezit
S-a trezit conștiința adormită
Datorită iubirii ce i-a fost dăruită;
S-a trezit cu ea și înțelepciunea,
Pentru că a fost dulce rugăciunea.
Rugăciunea celor dragi pentru noi,
Observând c-avem griji și nevoi,
Chiar de am fost cândva oi rătăcite,
Pe calea cea bună suntem acum venite.
Doamne cu fapta, adesea am greșit,
Cu vorba și cu gândul am păcătuit,
Dar tu ne-ai iertat făr să gândești,
Și în niciun caz să tăgăduiești.
Mândria ne-a fost călăuză-n viață,
Doar prin ea văzând o urmă de speranță,
Crezându-ne puternici, atotștiutori,
Capabili să zburăm de aici până la nori.
poezie de Oana Alexandra Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune sau poezii despre iertare
Să plângă în zori lăcrămioare...
Cu lacrimi am plâns pe mormânt,
Cu boabe de rouă la soare
Și-apoi am sădit în pământ,
Să plângă în zori... lăcrămioare...
Eu știu cât de mult m-ai iubit
Și poate am dat cu măsură,
Apusul cu noi s-a grăbit...
Mi-am pus peste suflet armură!
Și viața-mi s-a scurs printre valuri
Cu pierderi dar și cu-mpliniri...
Au vrut să mă înece talazuri
Mi-au pus doar tritețe-n priviri!...
O ancoră mi-a-ntins Cel de Sus
Corabia de ea să-mi agăț,
E Ana,... dar parcă ți-am spus,
E darul din Cer făr' de preț!
În inimă-mi cântă-o vioară
Și simt uneori că mă-nalț
De n-ar năvăli ca la moară
Gânduri... să macin în valț!
Mă-ntreb de-or mai fi lăcrămioare
Să-mi plângă și mie în zori
Când sufletul meu va fi boare
Să-l suie deasupra de nori!....
poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieții mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre vioară, poezii despre vals, poezii despre rouă sau poezii despre marină
Moartea Mădălinei
Pe crucea de piatră au fost încrustate,
cuvinte cu care tu pleci din cetate.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfrunzesc gorunii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfloresc salcâmii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai zboară nici lăstunii.
Pentru tine, Mădălina,
a venit sfârșitul lumii.
Pentru tine, Mădălina,
florile n-au înflorit.
Pentru tine, Mădălina,
timpul în loc s-a oprit.
Pentru tine, Mădălina,
soarele în zori s-a stins.
Pentu tine, Mădălina,
doar lumânări s-au aprins.
Pentru tine, Mădălina,
cerul senin s-a deschis.
Pentru tine, Mădălina,
viața a fost doar un vis.
Fără tine, Mădălina,
cetatea e mult mai tristă.
Flori ca tine, Mădălina,
pe pământ nu mai există.
Noaptea, cerul își aprinde candelambrul plin cu stele,
"Fata cu părul de foc" strălucește printre ele.
poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre visare, poezii despre stejari sau poezii despre sfârșitul lumii
Mi-ai dat, Doamne
Ca să fiu ce-am fost în viață,
mi-ai dat primăveri și toamne.
Mi-ai dat zori în dimineață,
mi-ai dat flori, mi-ai dat și poame.
Mi-ai dat cer senin și nor,
așa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat și multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar și chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar și chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat și înțelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat și încercări.
Plecat îți fac mulțumire
și urc dincolo de zări.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre primăvară sau poezii despre mulțumire
Capitalism de cumetrie
Capitalism de cumetrie.
Asta da democrație.
Ca Emil Constantinescu
a pățit-o și Băsescu.
Romii îi cântă prohodul
și Traian înghite nodul.
Isaura i-a dat blestem
să fie învins, tot de sistem.
Sistemul de el creat
imaginea i-a afectat.
În zadar a lăcrimat.
Bricul lui s-a scufundat.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre imagine, poezii despre democrație sau poezii despre capitalism
Dumnezeu mi-a dat...
Dumnezeu mi-a dat cuvântul,
mi-a dat lacrima și gândul.
Mi-a dat zâmbetul copilăriei
și puterea bărbăției.
Mi-a dat avântul tinereții
și liniștea bătrâneții.
Mi-a dat visul înălțării
și măreția afirmării.
Mi-a dat aripi ca să zbor,
curajos, cutezător.
Cu zâmbetul m-a înzestrat
și chipul mi-a luminat.
Pentru fapta-i nobilă, măreață,
smerit, acum, îi mulțumesc!
De la El am primit viață,
porunca Lui împlinesc.
poezie de Dumitru Delcă (3 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tinerețe sau poezii despre smerenie