Ne-ar trebui

Natura-n dragoste plezneşte,
Purtând preaplinu-i de iubire
Prin firul ierbii care creşte,
Duc timpuri vechi, spre nemurire.

Şi-atâta dragoste-adună
Natura-n picurul de rouă,
Dac-am avea simţirea bună,
Ne-ar trebui, puţin, şi nouă.

Atâta dragoste striga
Pamântu-n scoarţa-i încreţită,
Iubirea-n ea şi-o scrijelea,
Şi-n ramuri şi-o purta, smerită.

Din mugurul care plezneşte
Hrănit din picurul de rouă,
Din verdele care ţâşneşte,
Ne-ar trebui puţin şi nouă.

Atâtea lacrimi de iubire,
Din ceruri curg, atunci când plouă,
Şi din preaplinul de simţire,
Ne-ar trebui, mereu, şi nouă!

poezie de Florentina Mitrică (2 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sărac

Şi plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi creşte în odaie,
De rouă şi de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,

Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Şi plouă, plouă, plouă,

Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,

Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Şi plouă, plouă, plouă...

rondel de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori mai mult decât o lume nouă ne-ar trebui ochi noi cu care să o privim pe aceasta.

citat din Jose Saramago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă topesc

Te-am căutat în bobul de rouă
În picurul ploilor de vară
Despic şi cascada în două
Ne regăsim până deseară

Strigă-n ropot de cascadă
Izvorul ce curge din munţi
Lacrimi scăldate -ntr -o cadă
Cad gemând pe stîncile muţi

Dintr-un vartej chip îngeresc
Cu plete ude şi piele măsline
Valuri din cascadă -l învelesc
Pe lespede el doarme bine

Iar din senin peste el plouă
Cerul îl strigă tunetul urlă
Apare pe cer Luna cea nouă
Norii cu lacrimi curg gîrlă

Cât te-am iubit n-am obosit
Am străbătut munţi şi câmpii
Acum pe stâncă -am poposit
Mă topesc iubire de nu vii

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea, dragostea

Ce e mai frumos pe lume?
Dragostea!
Ce căutăm în toate?
Dragoste!
Cine ne-ar schimba?
Dragostea!
Cine ne-ar lumina?
Dragostea!
Cine ne-ar îmbuna?
Dragostea!
Ce ne lipseşte?
Dragoste!

Pământul întreg tresări,
Din inima sa
Toată dragostea
Ne dărui!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să mergem la Domnul Isus şi să-I spunem toate nevoile noastre. Putem aduce la El micile noastre griji şi nedumeriri, precum şi marile noastre necazuri. Orice probleme s-ar ivi, care ne-ar tulbura sau ne-ar întrista, ar trebui să venim cu ele la Domnul, în rugăciune.

Ellen G. White în Rugăciunea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea

Eu am venit la viaţă prin iubire
Şi fac iubind tot ce trăiesc,
În astă nobilă simţire
Eu tot iubind vreau să sfârşesc.

Iubesc surâsul dimineţii,
În lacrimi de iubire-l strâng!
Spun bună dimineaţa vieţii
Şi din iubire-ncep să plâng.

Iubesc şi simt cu pasiune,
Simt clocotind în mine-o lavă,
Ştiu că iubirea-i o minune,
Deci, eu iubiri-i aduc slavă!

Îmi deschid braţele spre soare
Şi cu căldura-i mă încarc,
Apoi, iubirea-mi arzătoare,
Pe unde trec, vreau s-o descarc.

Tot ce ating vreau să-ncălzesc
Cu dragoste şi cu simţire,
Şi ştiu că-n urma mea sfinţesc
Dac-aduc peste tot iubire.

Vreau ca iubirea să răzbată
Ca un parfum rămas în urmă,
Când inima n-o să-mi mai bată,
Ea să se simtă şi din urnă.

M-am încărcat dintr-o divină
Scânteie, asta am simţit,
Rămân iubire şi lumină
De la-nceput pan' la sfârşit.

Flori M. Flori (Florentina Mitrică)

poezie de Florentina Mitrică (2 aprilie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Din suflet cad rare cristale
prin cerul şi-n cerul din mine,
în vuiet adună... cascade,
în salturi... simţiri libertine.

Cresc pomii mustind iar a verde
cu-nfipte în cer rădăcini,
pe ramuri purtând oseminte
de stele-martir şi lumini.

Cad picuri de timp îngheţat
prin ploi colorate cu rouă,
la altarul cel alb, cu vise udat,
tăcută aşteaptă Viaţa cea Nouă.

Dansează acum toţi macii în floare
să bucure câmpul cu pace,
s-aplaude îngeri - luminii de strajă -
nisip mişcător pe o filă de carte.

Ape şi văi forfotind neîncetat,
şi zei, şi demiurgi, pe-a cerului cale,
fărâme de spaţiu, munţii de timp
ce curg în astrale spirale.

O nouă Lumină se naşte tăcută
din Astrul spre ziuă pierdut,
o nouă Speranţă, o nouă Credinţă
în Omul cel nou, un nou Început!

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puf de argint

Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă,
Melopee-n poezie,
Luna-a scuturat prin rouă!

Picătură de magie,
Râde lacrima când plouă,
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!

Cântă vântul, legănându-l
Argintat sub clar de Lună,
Puf de vată clătinându-l...
O să-ţi spună, "Noapte bună"!

Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!

poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

Poate am trăi mai cu folos,
Ţelul de ne-ar fi doar fericirea,
Şi avutul cel mai valoros,
De pe lume, de ne-ar fi iubirea...

Viaţa noastră poate-ar înflori,
De-am putea răpune lăcomia,
Şi tezaur luminos ne-ar fi,
In această lume, omenia,

Zilnic dacă nu ne-am implica,
În cumplit răzbel pentru putere,
Şi-n străfund de suflet de-am avea,
Dărnicia, maximă avere...

Poate am muri mai liniştiţi,
Lumea asta dac-ar fi mai bună,
Dac-am fi cu toţii mai cinstiţi,
Hărnicia de ne-ar fi cunună...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ăncercat

Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Şi printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.

Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Şi-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.

Apoi m-am desfăcut la piept
Şi inima bătând ţi-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înţelept
Să mi-o-ngrijeşti..., măcar am năzuit.

Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri şi-n eternitate...,
N-ai auzit şi-am început să ţip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.

Şi din adânca mea simţire
Adesea, când mă emoţionez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă ruşinez.

Am râs şi-am plâns şi am iubit
Profund, fierbinte şi curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...

Din vise am creat realitate
Şi în realitate am visat!
Ştiu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!

Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care şi-o dorea orice bărbat,
Tu ţi-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.

Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumuseţe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...

poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inside

&

iarnă dependentă de vânt şi zăpadă
când încerci să scrii asta inseamna ca te-ai gândit deja
prea mult la un sentiment
compulsiv

care îţi creşte în creier — un gheizer din
care ţâşneşte apa fierbinte în plină iarnă

cand scrii asta pe pământ oamenii curg / aceeaşi apă
nestavilită î n s p r e mormintele lor

nu astăzi, nu mâine zăpada se va topi
şi vei vedea cum prin fumul de ţigară
reclamele luminoase ne vor striga de pe străzi

ca în nişte filme vechi în alb - negru

"ar trebui să vă fie frică de noaptea care vine",
dar atât. liniştea obsesivă ne va amorţi
durerea si truda ne va împinge la marginea somnului
ca într-o prăpastie
în care nu ne veghează nimic. sfârşitul e întotdeauna acelaşi,

laşi corpul moale
să poată zbura / pentru că ştii

asta se întâmplă de fiecare dată când vrei să visezi.
şi când încerci să scrii asta înseamnă că te-ai gândit prea mult la un sentiment obsesiv
de exemplu / moartea ar trebui să nu existe / moartea ar trebui să fie
o mângâiere pe care o vezi în filmele vechi
o iubire care se consumă ca o flacără de chibrit.

o secundă care nu doare / o iarnă nesfârşită îngropată
în zăpadă şi vânt.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Ştiu, totul este relativ! Totdeauna m-a preocupat dimensiunea raţională a visului. Dar ne-ar trebui şi nouă nişte mobilă... Viaţa aceasta în parc devine imposibilă!

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acestei femei despre care ea ...

... dacă o întrebi a cui e
va spune că-i a mea,
îi creşte părul mai degrabă
gros şi negru purtat în coadă
peste umărul stâng,
din timp în timp
preotul plăteşte părul ei
şi fabrică funie din el
pentru clopotul cel mare.

pielea ei argintie de pe pulpe
din timp în timp se decojeşte
şi se pierde şi alta nouă creşte
iar pescarii din oraş o adună
şi din toată fac năluci
să prindă peştele spadă.

tot ea are ochii negri pierduţi,
şi din timp în timp din neguri
creste pentru mine dragoste,
ea, mereu nouă, mirositoare, răcoroasă.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O opinie agreabilă este acceptată ca adevărată: aceasta este dovada prin plăcere (sau, după cum spune biserica, dovada prin putere), de care toate religiile sunt atât de mândre, când ar trebui să le fie ruşine. Dacă religia nu ne-ar face fericiţi, n-ar fi crezută: cât de puţin trebuie, atunci, să valoreze!

citat clasic din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

2

Nu te grăbi, muritori suntem!, nu te grăbi:
sângele-apus în lumina de stele nu are,
beat de trăirea din zi,
conture de floare!...

Către pacea din lacrimă nu te grabi:
ne-ar trebui nenăscutul chilim
pe care alţii din noi s-ar iubi...;
şi până la ziua cât timp mai avem a muri!

poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că din ceruri cu iubire plouă ...

Te-am căutat sufletul meu pereche,
O viaţă-ntreagă şi-ncă tot mai sper
Să ne-ntâlnim, urmând acel reper,
Ce va vărsa iubirea-n matca veche.

Şopotul ei să-mi cânte la ureche,
Un cald refren ce mi l-ai fredonat,
În ritmul său grăbit şi sincopat,
În visu-mi arzător, fără pereche.

Din două inimi doar un glas va spune,
Urcând pe puntea unui curcubeu:
Ne vom iubi cu-acelaşi dor mereu,
Până ce viaţa noastră va apune!...

Te-am regăsit în lacrima de rouă
Şi-azi, când te ţin la pieptul meu şi-ascult,
Al inimilor noastre drag tumult,
Ştiu că din ceruri cu iubire plouă.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea! azi fulgeră şi plouă,
Cerul e prins în falduri sidefii
Şi-n dimineaţa clipelor de rouă,
Peniţa-mi împleteşte... poezii.

Pot scrie ne-mplinirile-n poeme,
O nouă carte-i gata... de tipar,
Eliberând păcatele din scheme
Cu pasiune, dragoste şi har.

Prin întuneric, dezgolesc lumina
Cuvintelor... nespuse de tăceri
Şi-o dăruiesc privirilor... pe INA,
Necunoscuta marilor plăceri.

Iubita mea! seducător de dulce,
Închin sonete buzelor de foc,
Ce vor a ispiti... şi a seduce
Trupul ferit de patimi şi noroc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-nceapă înflorirea nouă

Din roua florilor celeste,
Căzut din Cer, într-o poveste,
Cu Eva într-o-mbrăţişare
Am adunat lumini solare,

Şi-n roua florii, pe Pământul
Ce-mi cere să îi fiu eu Sfântul,
Chem azi albinele şi fluturi
Să-mi fie în iubire scuturi

Să pot, să lupt, pentru-nviere
Cum Cerul din iubire-mi cere,
Să pot, să lupt pentru-amintire,
Cât este Cerul doar iubire,

Să pot, să lupt pentru o floare
Ce-aşteaptă razele de soare,
Să pot, să lupt, ca-n stropi de rouă
Să-nceapă înflorirea nouă!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă, lună nouă

Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive şi când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.

Către mine tinzi podeţe
Moleşite de blândeţe...

Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.

Lună nouă, lună plină,
Nopţile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...

Smulge-mă pană cu pană
Şi întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poţi să mori
Şi să mă iveşti din zori.

Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toţi în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ţi-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.

Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.

Luna curge,
Luna-i sus
Şi eu tocmai la Apus.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!