Poem rescris cu stele căzătoare
Să nu te uit mi-ai lăsat o piatră,
adusă de mare și căzută din stele.
Ai plecat, eu pierzându-ți adresele.
Mi-am colorat inima albastră;
dar am iubit mult piatra de la tine,
zi de zi frântă, doar cu ochii pe ea.
Apoi era mare...
îi crescuseră aripile,
înlăcrimată și obosită
am aruncat-o spre tine,
în valurile mării chiar,
pentru că stelele
căzuseră
iar.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre culori
- poezii despre aripi
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Despre tine
Mi-am dorit doar să ating fericirea
Dar tu ai insistat că merit mai mult.
Am crezut că e simplu sa fii tată,
Și-atunci mi-ai arătat că pot să și zbor.
Și câte și mai câte am ânvățat cu tine
De când îndeplinesc acest rol.
Îmi doream o viaƫă simplă, fără mari emoƫii
Și m-am trezit cu tine în războiul stelelor.
Trebuie să recunosc, am avut mult noroc
Și o inima mare alături de mine, mare cât inima ta.
Am să cer o dispensă pentru mai multe vieƫi
Ca să-ƫi pot mulƫumi pentru că ești.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre dorințe
- poezii despre tată
- poezii despre stele
- poezii despre război
- poezii despre noroc
- poezii despre fericire
- poezii despre Războiul stelelor
Rondelul mării
Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De țărmul ce-ți îmbrățișează valul,
Steluțe să așterni în calea noastră,
Aș vrea să te revăd călcându-ți malul.
Luna cu strălucirea ei măiastră
Se-nalță și ridică nopții voalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De țărmul ce-ți îmbrățișează valul.
Tandră, aduci iubirii ritualul,
Ușor deschizi a inimii fereastră,
Tu faci să râdă florile în glastră,
Azurul tău deschide-n larg regalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre flori sau poezii despre dor
Pentru tine
Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...
Și cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiți,
Pentru mine zâmbești,
Pentru mine înveți să iubești
Pentru mine cânți,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000
Tu ÎNGER MINUNAT...
Viața tu mi-ai colorat...
Sărutul tău amețitor,
Mă face să simt cum zbor,
Deasupra miilor de stele,
Ce-ți spun mereu să crezi în ele!
Ca o eternitate eu te voi iubi,
Și chiar și-atunci...
Când eu nu voi mai fi!
poezie de Răzvan Crihan
Adăugat de Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri, poezii despre sărut sau poezii despre suflet
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre palate, poezii despre realitate, poezii despre munți, poezii despre monarhie, poezii despre jocuri sau poezii despre declarații de dragoste
În mâini am infinitul - Sacrificiu de înger
Astăzi am surprins infinitul
Își prindea largul în hora gândurilor,
Mi-am scufundat ochii în nemurire
Și mi-am stropit buzele cu sânge de înger.
Am căutat mult,
Alături de tine fără a-ți număra glasul.
Am pășit același cer pe care tu l-ai zburat
Și am băut aceleași lacrimi pe care tu le-ai vărsat.
Am cercetat cosmosul
Fără să te cred când îmi spuneai că nu e bine,
Am violat, atingând doar, fiecare entitate,
Iar tu mă implorai să mă opresc.
Am stat la masă cu Dumnezeu
Și în loc să-I mulțumesc L-am interogat.
Mi-am judecat intuiția
Jurând să n-o mai folosesc.
Te-am judecat pe tine neascultându-te.
M-am întors acasă vorbind,
Dar fără să mă aud, iar tu, fără să mă auzi.
Mi-am prelungit ființa, dându-mi vocea.
Mă uitam în oglindă și te-am văzut:
Erai lângă mine, erai rănit
Și mi-ai șoptit că vei ajunge-n Rai.
Te-am luat în brațe,
Iar tu mi-ai acoperit ochii cu aripile.
Te-am strâns tare,
Dorind să mă dizolv în tine,
Și am simțit pe buze sângele-ți.
Am simțit cum pleci...
M-am uitat la mâinile-mi goale
Apoi am știut: infinitul era la mine!
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre voce, poezii despre sânge, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre sacrificiu, poezii despre rai sau poezii despre prezent
Trezește-te inimă!
m-aș fi lăsat să plutesc pe norii de iubire,
pe unde calătoare să vibrez ușor...
dar a pluti, înseamnă rătăcire
și m-am trezit, alungând din dor.
m-aș fi lăsat purtată de iubire,
dar unde e iubire... nu poți ști.
mai mult eu mi-am dorit o regăsire
a sinelui de-a exista și de a fi.
și luptă aprigă în mine...
te-aș fi iubit până la stele...!
tu te-ai iubit mai mult pe tine,
iar eu, rămasă-n firi rebele.
ce trist când cineva iubeste
și numai el e în poveste!...
și inima se-mbolnăvește
și rațiunea te orbește!
m-aș fi lăsat să plutesc pe norii de iubire,
pe straturi de visări și cărări noi...
dar, am ales în schimb o despărțire,
decât s-ajung cumva-n noroi!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre schimbare, poezii despre nori sau poezii despre existență
La început...
Cândva, demult, demult,
Mai pe când lumea era încă la început,
In Universul mare, dar prea plin cu stele,
Multe stele n-au mai încăput,
Așa că s-au apucat
Să-si construiască o planetă primitoare
Și Gingașă și Albastră
Cu o inimă mare, ca de foc
Pe care si stelele să poată avea câte un loc
Și un pic mai mult noroc.
S-au îmbrăcat apoi cu haine noi, de lut
Devenind oameni, miliarde,
Dar sufletul lor de stele
mai departe strălucește
Și cândva se vor intoarce
Intr-un Univers acum mult mai mare
In care loc vor avea și stele și suflete...
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vestimentație, poezii despre planete, poezii despre lut sau poezii despre foc
Medic de recuperare
am plecat la marea mare...
cu un geamantan de haine
și cu inima în palme!
dar surpriză... marea nu-i...
a-ncuiat-o dumnealui...
medic de recuperare...
și mi-a dat.. bazin cu sare...
tens... magnetodiaflux
cadă cu namol și plus
o kinetoterapie...
și curenți galvanici scrie
pe o foaie de hârtie!!
ce să fac? Mă uit pe geam
de pe patul din spital!
și mă uit... mă uit la mare...
Doamne... cum sclipește-n soare...
când e verde... când albastră...
și eu stau într-o fereastră!
pescărușii au zburat...
valurile-n mal s-au spart!!!
lăcrimez... mă uit la soare...
medic de recuperare
lasă-mă să-not în mare!
și-am zburat de la fereastră
în rochița mea albastră!!!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre verde, poezii despre surprize, poezii despre rochii, poezii despre medici sau poezii despre hârtie
O Dunăre albastră
O Dunăre albastră,
Tu... ești mereu splendoare,
Ești dulce alinare,
Din viața-mi ce-a trecut.
Ești sâmbure de viață,
Ești crudă desfătare,
Dar mi-ai răpit in taină
Tot ce-am iubit mai mult.
Mă întorc... mereu la tine,
Pe malurile- ți stinse
Și mă întreb de ce...
Nu te-ai oprit?
Mereu... tu curgi la vale,
Și-mi duci zilele triste,
Te rog dă-mi alinare...
Că m-am îndrăgostit.
Sub strălucirea lunii,
Străbați mereu câmpia,
Dar lași în urmă ta
Teroare și plăceri.
Fii Dunăre albastră,
Te rog fi-mi împlinirea,
Al visului cel dulce
Cu strat de primăverii.
Nesăbuit și-n taină,
Aprind o lumânare.
Și mă gândesc adesea
De ce te-oi fi pierdut?
Aveam și frumusețea,
Aveam și tinerețea...
Dar... Dunăre albastră
Pe toate tu le-ai vrut.
Se... înalță către stele,
Fior răpus din mine,
Și bolta ce-a cerească
Pe loc a strălucit.
Tu... Dunăre albastră,
Ești zâna vieții mele
Pe care niciodată,
Nu pot ca să o uit.
Tu Dunăre albastră
Fior și încântare.
Ești dulce alinare
La tot ce-a fost trecut.
Tu... Dunăre albastră,
Mă închin acum la tine.
Știi că nu mi-e bine
Dar nu pot să te uit.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre văi, poezii despre trecut sau poezii despre tinerețe
Să uit
Mi-am propus să uit de tine,
Însă tu nu mi-ai greșit,
M-am gândit c-ar fi mai bine,
Nu știu cum, doar am simțit...
Nu mi-ai spus nici vorbe grele,
Nu mi-ai spus nici vorbe dulci,
Dar visam să se-mplinească
Gânduri ce-ai șoptit atunci...
Nu mi-ai dat priviri de bine,
Însă nici priviri de rău,
Mi-as dori să îmi plimb ochii
O secunda-n gândul tău...
Nu m-ai lovit niciodată,
Dar nici nu m-ai mângâiat,
Mi-ai fost doar o simpla fată,
Ți-am fost un simplu băiat?
Ori m-agăț de-acele vorbe,
Ori tu încă simți ceva,
Nu m-ai săruta pe buze
Dacă n-ai simți ceva.
De-am fi puși față în față,
N-ai putea mărturisi,
Sentimente, gânduri, vise,
Niciodată nu le-om ști.
Mi-am propus să uit de tine,
Pentru că nu am de-ales,
Ai fost mereu lângă mine,
Însă nu te-am înțeles..
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre plimbare, poezii despre greșeli sau poezii despre bine și rău
Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții
în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor
picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângăiere adusă
de pe înălțimi
alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt sau poezii despre lumină
Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții
în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor
picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângâiere adusă
de pe înălțimi
alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic...
Trecut-au anii, fără sens și rost,
Sărutul tău... s-a șters, cum nu a existat...
Nimic am înțeles, că de fapt a fost,
Rămâi o amintire, care a expirat.
Fost-ai mult iubit, cum nu poți înțelege...
Dar ai tratat povestea ca nimic!
Știu că în iubire, nu există lege,
Iar timpul te-a făcut din mare, să fii mic!
Totul se divide, nimic nu dăinuiește!
Timpul pentru mine... este un dușman...
Inima mai speră, deși se-mpotrivește,
Mintea e lucidă, dar totul e în van!
Dragoste și ură, simt eu pentru tine,
Ai rănit zâmbind, un suflet ce te-a vrut!
Inima zvâcnește în cioburi de suspine,
Nimic este acum... ca tine: gol și mut.
Și învăț să uit! Să uit să iubesc!...
Lecții mult amare, mi-au schimbat cărarea.
Învăț să ignor tot ce îmi doresc,
Învăț zilnic... exersând iertarea...
Totul și nimic... totul despre tine,
Se va pierde-n timp, ca și un tren pierdut...
Pierzându-te pe tine, m-am regăsit pe mine,
Și am înțeles... nimic nu am avut!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre legi sau lecții de engleză
Pe malul mării
Stau pe malul mării, valurile ascult
Mă-ncălzesc la soare, însă vreau mai mult
Cerul e albastru, pescărușii zboară
Roiuri de albine acum mă-nconjoară
Briza răcoroasă spulberă nisipul
Văd și două stele ce-și arată chipul
Pacea mă cuprinde, cerul sus se ține
Dar cât de plăcut e când te văd pe tine.
Fiindcă ceru-albastru pare că pălește
Când a mea privire ochii-ți întâlnește
Și deși e soare toată dimineața
Eu prefer să plouă, dar să îți văd fața
Ce încerc să spun cu mintea haihui
E că îmi doresc ca tu să rămâi
Mare, soare, stele, roiuri de albine
Eu renunț la toate, dar nu și la tine.
poezie de L. Kimberley Simpson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre pace, poezii despre nisip, poezii despre dimineață, poezii despre briză sau poezii despre apicultură
Suflet drag
Noaptea eu am adunat
Praful din stele colorat
Eu ti-l dau de dimineață
Să îți lumineze o viață
Sufletul cu tine mi-ai luat
Când de la mine ai plecat
Stai tristi singur in pustiu
De tine vreau eu ca sa stiu
Găsesti la tine-n buzunar
Praf de stele albastru clar
De spargi un bob de praf
Ajungi un cântec de taraf
Esti singur într-un pustiu
Aruncă praf de stele-n rău
Gândul te aduce în prag
Condus de sufletul cel drag
Îmbracă-mi sufletul in stele
Să pot să zbor si eu cu ele
Împrastie praful acum de zor
Caută lumina până nu mor
Zboară praf de stele colorat
Semn că sufletul ai eliberat
Simt imbrătisare si un sărut
Iubesc mai mult ca l-am ceput
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre moarte
12
o scârbă
ca și cum ți-ai scoate inima și ai șterge oglinda cu ea
un burete ce îți pulsează în mână
te privești
unde
în ce
de ce
oglinda era doar un plan ce reflecta o imagine
poezia tot o oglindă
îmi scot ochii și șterg cu ei foaia
cum aș șterge cu radiera
toată poezia mea
... o scârbă
bobocii de păpădii habar nu au de icter
chiar dacă au sânge galben
întinde-te spre mine cu soare
cu lumină
chiar dacă
nu mai am inimă
nu mai am ochi
sunt doar un pumn de carne în palmă de hipopotam
cerul mă învelește în aer ca într-o placentă comună
cu tine
cu tine
cu blecher
cu poe
cu toate sarcofagele lumii
cu apolodor
e o scârbă ca un ficat
o aglomerație de oameni reci
de care mă lipesc ca de cearșaful ud al unui tuberculos
o scârbă vie
să scriem deci
poezie
din vise ce se spală cu leșie
dar... nu toți sparg placenta cerului
eu una
nu
întinde mâna sparge-mi oglinda
ca și cum mi-ai sparge inima caldă
să înflorească păpădii
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine, poezii despre galben, poezii despre aer sau poezii despre Soare
Vise plecate cu muntele la mare
Am pus inima nopții în palme,
Am conectat-o prin două raze stelare
Viselor mele aburind de iubire,
Tu mi-ai răspuns că ești la mare.
Dorul a pogorât de pe muntele vrăjit
Cu privirea albastră ca cerul,
În valurile mării te-am zărit
Izgonind din inimă misterul.
Umbrele noastre sortează nisip
Clepsidrei pătrunse de timp,
Noi, gâtuiți de aburii iubirii,
Uităm să pășim în alt anotimp.
Rămânem conectați
Prin două raze stelare
Din visele plecate
Cu muntele la mare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mare sângerie
Mare învolburată
Sângeriu spumată,
Stau la malul tău
Plâng ce-a fost al meu,
Că s-a dus în tine,
De-napoi nu vine.
A plecat departe,
În laguri spre moarte.
Lași lacrimi vărsate
În tine scăldate
Și inima pierdută-n zare
În veșnică așteptare.
Sufletul pustiu și gol
Se izbește de-un ecou,
Ochii plânși voi ridica
Chipul său îl voi vedea,
Oglindit pe cerul mare
Nu pe-o bancă de salvare.
poezie de Camelia Natalia Ignat (iunie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre plâns sau poezii despre salvare
Marea
M-am abandonat din nou
ție mare,
pentru a uita câta ură e
pe pământ,
m-am lăsat îmbrățișata
de tine Soare,
pentru a nu mă simți
singura,
m-am lăsat mângâiata
de razele tale,
pentru a putea privi
la un mâine.
*
M-am lăsat mângâiata
de tine mare,
pentru a-mi spăla mintea
de tot
ceea ce-mi face atât de rău,
m-am abandonat în valuri
pentru a nu uita de tine
unica mea iubire.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor
Annabel Lee
Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo unde trăia o fată, cine-a mai ști,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât să fie iubită de mine.
Am fost un copil și ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,
cu mult mai mare decât o dragoste mare
Și a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripați,
Jinduită de ea și de mine.
Și așa, nu vitregiile, ci Îngerii,
într-atât de fericiți în Ceruri,
Pe ea și pe mine au prins invidie -
Da! dintr-aceasta (pe atunci,
toți oamenii au știut,
În regatul de lângă mare),
Cum s-a pornit un ger, născocit din norul nopții,
Și a ucis-o pe-a mea Annabel Lee.
Fiind pricină invidia,
În regatul de lângă mare de-atunci, dintr-odat'
A suflat un vânt ucigaș din ceața înghețului spre ea,
Frumoasa mea Annabel Lee.
Și-ale ei rude înalte au sosit și au luat-o
Pe un val uriaș și au dus-o departe
S-o-nchidă sus într-un mormânt între ape
N-Apus de-acel regat de lângă mare.
Dar dragostea noastră era mai puternică
decât dragostea însăși,
Chiar mai puternică decât a celor bătrâni -
Cei din trecut, cu mult mai înțelepți
Și nici îngerii din Ceruri de sus
Nici demonii de jos de sub mare
N-or să poată vreodată-niciodată
să rupă din sufletul meu
Sufletul frumoasei Annabel Lee;
Pentru tine, lună din grinzi,
nu-i important să îmi prinzi visul meu despre
Ea, frumoasa Annabel Lee;
Dar eu simt cum mă dor ochii ei luminoși,
dintre stelele niciodată ascunse de nor,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Și așa, toate nopțile-n val, mă amăgesc lângă ea...
Oh! Draga mea - dragă, a mea - viață, iubită mireasă,
În mormântu-i lângă mare -
În cavou-i scufundat în mare.
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Horia Muntenus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre invidie, poezii despre frumusețe sau poezii despre înțelepciune