Bună dimineaţa, Camelia

Pentru ce mi-ai zis pe nume, că se întâmplă să vorbesc mai repede pe limba ta?
Sau pentru că eşti foarte mirositoare de parcă cineva a vărsat peste tine paradisul?
Cred că dacă mi-aş lăsa păpuşa din mână s-ar adăposti
sub tine ca să n-o fure vântul.

Să nu te sperie copacii că tremură,
ei vestec vântul şi nu e interesat de păpuşi.
E aducător de nori şi ploaie.
Avem nevoie de prospeţime, deci spălare...

Mai rămân o vreme.
E tot ce îmi doresc la câte bogăţii mi-ai dezvăluit;
pun şi păpuşa lângă tine că s-o fi săturat de când merge pe deasupra pământului
Uite...
Dar câtă prospeţime se amestecă cu ierburile şi copacii!

Bună dimineaţa, Camelia!
Ţi-am spus pe nume pentru că devii mai înţeleaptă pe clipă ce trece.
Preţul prospeţimii mele este înţelepciunea omului de a mă avea împrejurul lui.
Aha! Stai să mă scarpin un pic în frunte ca să pricep cât de preţios e acest lucru.
... Şi să ştii că nu sunt supărată că eşti mai frumoasă ca mine,
poate într-o zi stropii de ploaie vor fi albaştri şi...

Eşti la fel de frumoasă cum eram şi eu în vremurile vechi...
Ce sunt vremurile vechi?
Vremurile vechi sunt poveştile.
camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com (5 mai 2019)
Adăugat de IoanAIonut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, Camelia!

Ţi-am spus pe nume pentru că devii mai înţeleaptă pe clipă ce trece.
Preţul prospeţimii mele este înţelepciunea omului de a mă avea împrejurul lui.
Aha! Stai să mă scarpin un pic în frunte ca să pricep cât de preţios e acest lucru.
... Şi să ştii că nu sunt supărată că eşti mai frumoasă ca mine,
poate într-o zi stropii de ploaie vor fi albaştri şi...

Eşti la fel de frumoasă cum eram şi eu în vremurile vechi...
Ce sunt vremurile vechi?
Vremurile vechi sunt poveştile.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt vremurile vechi? Vremurile vechi sunt poveştile.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un poem neterminat

Timpul insista să trec în vremurile următoare...
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărţire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinţi.
Nu ştiu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinţilor mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea braţele însângerate de maci şi spice.
În palmele lui creştea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morţilor noştri.
Era la fel ca mai ‘nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu crezi că totul se va termina cu tine: nu eşti aici pentru a lua sau a lăsa, ci pentru a face lumea un pic mai bună în fiecare zi chiar şi cu o simplă carte.

citat din Camelia Opriţa (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de la tata

Când ziua de mâine va veni fără mine,
aş vrea să nu plângi.
Ştiu cât mă iubeşti,
că te gândeşti la mine,
mie îmi va fi dor de lume.

Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
vă rog să întelegeţi,
că nu m-am risipit în vânt.

Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârşit
şi trebuie să-l urmez,
să las aici tot ce iubesc.

Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine că totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.

M-am gândit la voi, copiii mei cum aţi crescut,
la tot ce v-am împărtăşit;
cred că o să-mi crească aripi în necunoscut
şi o să mă văd în umbra voastră,
de-atât cât v-am iubit.

M-aş întoarce pentr-o clipă
să-mi iau rămas bun,
lacrima să mi-o ridic din lume,
fie cât o bătaie de aripă.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din BOEMA - Revistă de Literatură şi Artă Nr. 147 (mai 2021)
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un poem neterminat

Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărţire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinţi.
Nu ştiu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinţilor mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea braţele însângerate de maci şi spice.
În palmele lui creştea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morţilor noştri.
Era la fel ca mai ‘nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme ai bani, nu ai nevoie de lume: lumea are nevoie de tine. Dar în lumea asta sunt şi oameni care nu se măsoară cu bani. Ei reprezintă adevărata lume de care ai nevoie atunci când ţi se clatină pământul de sub picioare.

camelia opriţa

Camelia Opriţa în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că este mai bun decât tine. Dacă Dumnezeu ar fi hotărât că toţi trebuie să fim la fel, ne-ar fi dat tuturor aceleaşi cuvinte, acelaşi chip, aceleaşi vise; Lumea este frumoasă pentru că nu toţi sunt la fel.

Camelia Opriţa în Aventurile păpuşii de turtă dulce (2020)
Adăugat de Georgiana Luciana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine dragul meu...

Lângă tine am învăţat ce-nseamnă să iubeşti
Căci tu eşti totul pentru mine şi nimic mai mult
Şi vreau mereu să-ţi spun cât de drag imi eşti
Căci tu eşti unicul meu sprijin pe acest pământ,

Lângă tine am învăţat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viaţa mea,
Când toţi mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine şi în iubirea ta.

Lângă tine am învăţat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulţi nu le-nţeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu eşti fericirea ce nu vreau s-o pierd.

Lângă tine am renăscut ţinându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi şi prin furtună
Şi nimic nu poate sta, în calea fericirii.

Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu eşti talisman ce viaţa-mi ocroteşti
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poţi să-mi dăruieşti.

Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viaţă,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul şi zămbetul pe faţă.

poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sută

Cum tinereţea mi-e pierdută,
Îmi amintesc mai vechi idile:
Pe alte timpuri, cu O SUTĂ,
Stăteai la mare două zile.

Dar astea-au devenit poveşti
Şi vremurile sunt trecute,
Acuma stai la Costineşti
O zi, cu douăzeci de SUTE.

Când eşti un mare demnitar
Şi ai în buzunar valută,
Fetiţele de la solar,
Vor năvăli pe tine,-o SUTĂ.

Dar şi când eşti sărac lipit
Şi schimbi total a vieţii rută,
Nici popii nu te mai admit,
De laşi "deasupra"... doar O SUTĂ.
...............................................
Eu am să plec acum, de-aici,
Pe veci la ceruri, Doamnea-ajută!
Şi vreau, la crăşmă, pe amici,
Să îi trataţi cu câte-o "SUTĂ".

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te întreba!

Nu te întreba de te iubesc, ori ba.
Eşti permanent în inima mea,
De parcă Universul te-a sădit în ea,
Iar eu, nu te mai pot uita.

Nu te întreba dacă dorinţa mai există,
Dacă sunt veselă sau tristă,
Dacă gânduri bune îţi mai trimit,
Sau dacă azi, numele ţi l-am pomenit.

Nu te întreba dacă azi m-am rugat pentru tine,
Dacă îmi doresc să-ţi fie bine,
Chiar dacă nu eşti lângă mine,
Dacă mai cred în tine.

Întreabă-te, mai bine,
Dacă azi te-ai gândit la mine,
Dacă mi-ai trimis un zâmbet luminos,
Dacă m-ai privit drăgăstos.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul cel bun

Eşti înalt şi sexy, dup-al tău chip mor
Simt că te vreau mult, nu îmi e uşor
Îţi zâmbesc, căci uite cât arăţi de bine
Simt c-o să leşin aici lângă tine.
Eşti un bărbat bun, după cum constat
Cu parfumul tău mintea mi-ai luat
Şi mi-ai spus: iertare, pot să îţi vorbesc?
Eu am zis, OK, e ceva firesc.
Te-am văzut pe-aici, vreau să te salut
Dar eu m-am scuzat că timidă sunt.
Tu ai spus, nu-i bai, doar te-am salutat
Şi voiam să ştiu de m-ai observat.
Recunosc, am zis, te-am văzut şi eu
Şi stau să mă-ntreb de eşti genul meu.
Sunt un tip de treabă, pot să te-ocrotesc
Nu perfecţiunea e ce îmi doresc.
Dacă nu vrei asta este foarte bine,
Dar mă-ntreb îţi place să vorbeşti cu mine?
Ai zâmbit şi sigur pe tine mi-ai spus
Îmi place ce văd şi mă simt sedus
Cine-i norocosul să îi fii iubită?
Nimeni, deocamdată, că sunt despărţită.
Cine să te lase, să fie-aşa bleg?
Mă întreb şi eu, dar nu înţeleg.
Eu o fată bună sper să întâlnesc
Să vin noaptea-acasă, în prag s-o găsesc.
Da, aud ce spui, pare cunoscut
Ştiu, te-ai prezentat, dar n-am reţinut...
Telefonul sună, fix la el privesc
Şi mă scuz spunându-ţi că vreau să vorbesc.
Îmi dai al tău număr ca pe un trofeu
Şi cred că e bine să ţi-l dau şi eu.

poezie de Amiah Mosley, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se văd diamantele pe obraji după furtună...

Sunt umbra care stă lipită de tine şi aud
soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
sunt melancolia vie în care doarme
îngerul născut din ploi.
Albastru de izvor ţi-e numele,
tremură ca aerul bătut de vânt când îl şoptesc,
întorcându-se în ecouri
cu floare ninsă din aripile îngerului adormit.

Mă priveşti şi mă descânţi ca pe o floare
să rămân până îmi alunecă dorul din ochi
pe buzele albite, să mă pierd, să nu mai ştiu ce sunt.
Dacă sunt sau nu pasăre scăpată din moarte,
s-a umplut cu viaţa ta pentru că n-a mai încăput
în somnul îngerului.

Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuşi suflet.
I-au crescut braţele precum fulgerului să te lumineze,
Dragoste.
Adorm copilă în somnul tău şi încolţesc în tine ramuri.

camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa din poetii-nostri.ro
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie fără anotimp precis

- Reverie, reverie, primăvara a venit
Eşti frumoasa-mi poezie, dar nu m-ai primit?
- Vino dacă vrei la vară, când soarele străluceşte
Este cald până pe seară, şi bădiţa mă iubeşte.
- Reverie, reverie, poate mă topesc
Iubirea-mi doresc să fie: un lucru firesc.
- Eşti foarte grăbit băiete, du-te, nu mai sta
Fiecare dintre fete, se vor mărita.
- Aş vrea să îmi fii iubită, să ne-nveselim
Reveria mea dorită, şi să ne iubim.
- Aşteaptă-mă cum ţi-am spus, este primăvară
Anotimpul s-a cam dus, şi-ţi sosesc în vară.
- N-am încredere în tine, sunt prevăzător
O urgie dacă vine, cred că am să mor.
- Trec atunci la sărutat, pregăteşte-te că vin
Iubeşte-mă ne-ncetat, legănată lin.
- Mi-ai venit, da, mi-ai venit, şi ai buze dulci
Pentru ce m-ai chinuit, dorind să te culci?
- Pentru că, nu am ştiut, că iubeşti aşa de bine
Reveria, n-a putut, să sosească pân' la tine.
- Eu iubesc, eşti poezie, eşti fată frumoasă
Cu numele Reverie, şi eşti drăgăstoasă.
- Iubeşti foarte minunat, plutesc parcă în abis
Sărutul ţi-e fermecat, şi nu cred că-i vis...?
- Sărut o prinţesă vie, o dansez neîncetat
Ascunsă în poezie, şi cu mersul legănat.
- Să nu mă trezesc aş vrea, cu tine aş vrea să mor
Cu tine în braţe-aş sta, căci mult te ador.
- Reverie, te iubesc, te rog să-mi "Mai" vii
Iubire să dăruiesc: versurilor mii.
- "Mai" vin, fără să mă chemi, vin imediat!
Aş vrea ca să nu te temi, vin la sărutat.
- "Mai", e luna când dispar, am geloşi omie
Dau în mine cu un par: adoi, Reverie.
- Este strigător la cer, ceea ce-mi vorbeşti;
Cum de ştii acest mister, şi nu îl stârpeşti?
- Iubirea, e trecătoare, rămâne ucisă
Şi va fi, nemuritoare, dacă, va fi: scrisă.

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (25 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini şi soare

Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viaţă şi moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.

Ţineam cu o mână
păpuşa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă muşca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
când copil...
Ce timpuri călătoare,
mamă, rădăcini
şi soare.

Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care şi pământul.
Erau timpuri călătoare
şi-aveam frunze-degetare,
mamă, rădăcini
şi soare.

camelia opriţa / 19 / octombrie / 2019

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau lângă tine

Văd că stai lângă mine clipă de clipă,
Iar tot ce-i mai pur, în mine se-nfiripă
Eşti lumina, visul, dorinţa şi iubirea,
Eşti căldura, nădejdea şi chiar simţirea,
Eşti liniştea, calmul, eşti flacăra vieţii,
Eşti raza de soare, prinos a dimineţii,
Eşti valul, limanul ce-mi dă siguranţă,
Eşti sprijinul meu, eşti vis şi speranţă,
Eşti crezul ce-atestă arzătoare credinţă,
Eşti freamătul viu ce-mi stârneşte dorinţă,
Eşti murmurul blând adus de departe,
Şi totuşi, în tot, eşti doar vorbe deşarte,
Şi cum timpul trece atunci când sunt cu tine,
De parcă mâine e azi şi azi nu e mâine,
Voi reuşi vreodată să pătrund în lumea de har,
Sau stau lângă tine şi privesc în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aş putea înţelege Universul fără tine

Când te pierdeam o clipă din ochi, te căutam la gura râului.
Nu ca să mă salvez de lacrimi sau de durere
pentru că toată copilăria mi-am petrecut-o printre flori;
era una mai slabă de inimă
şi aproape stinsă printre alte lucruri.
Aveam sentimentul că suferinţa ei trecuse de ierburile uscate
ca să sfârşească într-o dimineaţă rece sub o frunză îngălbenită.

Era deja toamnă la prima mea durere
într-o lume născută numai pentru mine,
Îmi spuneai că nu pot fi copil dacă n-am gust de lacrimă, mă ştergeai cu fruntea.
Cântecul tău era pornit să umble pe apele pământului.
Nu aş putea înţelege centrul universului fără tine
cum nu aş fi în stare să mă privesc
în oglindă cu ochii închişi.

Mi-ai spus odată să-i închid la suferinţă, nu ca să mă salvez de lacrimile
care vin din zona cea mai adâncă a spiritului,
ci să îndur orice rană a vieţii.
Ştiu că apele pământului se unesc
şi dorul meu poate urca în valuri până la Olt.

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri (19 octombrie 2009)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graham: Mai am un scenariu pentru tine.
Amanda: Ce bine.
Graham: Te iubesc. Îmi cer scuze pentru dezvăluirea foarte directă, dar oricât de complicat ar fi acest lucru, sunt îndrăgostit. De tine. Şi nu simt asta doar pentru că pleci, şi nici pentru că e un sentiment plăcut – care, că veni vorba, chiar este, sau era înainte să te înfurii aşa. Nu-mi pot da seama de logica acestui lucru, ştiu doar că te iubesc. Nu-mi vine să cred de câte ori spun asta. N-am crezut că voi mai simţi asta vreodată, aşa că e aproape incredibil. Dar îmi dau seama că vin cu o ofertă – 3 la preţ de 1. Şi poate că la lumina zilei ambalajul meu nu este chiar aşa de minunat, dar, în final, ştiu ce îmi doresc, iar asta e un miracol în sine. Şi tu eşti ceea ce îmi doresc.
Amanda: Nu mă aşteptam la "te iubesc". Poţi să nu mă mai priveşti aşa? Încerc să găsesc cuvintele potrivite.
Graham: Cred că dacă răspunsul evident nu îţi vine imediat în minte, atunci am putea vorbi despre altceva. Cum ar fi despre cât sunt eu de ridicol. Îmi aduc aminte faptul că mi-ai promis că nu te vei îndrăgosti de mine. Ar fi trebuit să fiu mai atent.
Amanda: Nu am mai întâlnit până acum un tip care să vorbească la fel de mult ca mine. Dar pentru moment, nu mai vorbi.

replici din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii ce cred eu? Că nu te cruţi destul. Vîrsta îşi cere, însă, drepturile ei. îmi eşti indispensabil la magazin, o ştii foarte bine, dar dacă magazinul ţi-ar ameninţa sănătatea, l-aş închide chiar mîine pentru totdeauna. Aşa nu mai merge. Trebuie să introducem un alt fel de viaţă pentru tine. Dar radical. Stai aici în întuneric, cînd în hol ai avea o lumină frumoasă.

Franz Kafka în Verdictul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu vremurilor vechi

Mi-e dor de vremurile vechi,
Cu miturile creatoare,
Cu tauri albi şi pezevenchi,
Care răpeau nişte fecioare

Azi Zeus stă pe telefon,
Iar nimfele sunt plictisite,
Au formele de silicon,
Şi "numai fani", dar nu-s răpite

E plin de zi şi de zeiţe,
De influenceri şi actriţe,
Caut un om, dar nu-l găsesc
-Doar urecheaţi şi măgăriţe

M-am săturat şi de pipiţe,
Şi de orgolii expandate,
Mă obosesc atâtea fiţe,
Şi-nchin pentru normalitate

În timpurile astea triste,
De care râd pân' la urechi,
Şi tot mai suprarealiste,
Mi-e dor de vremurile vechi.

iunie 2023, la Páfos

poezie de Teodor Burnar (1 iulie 2023)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!