Batterton Dobyns

Şi-a fluturat văduva mea fustele
Din Mackinac până în Los Angeles,
Odihnindu-se, îmbăindu-se şi stând câte o oră
Sau mai mult la masă, delectându-se cu supe şi fripturi,
Cu dulciuri savuroase şi cafele?
Eu am fost doborât de tânăr
Din cauza muncii în exces şi a anxietăţii.
Dar chibzuisem totul din timp, caz că se întâmplă ceva,
Plătind conştiincios asigurarea la zi;
Mai erau nişte bani la bancă
Şi un teren în Manitoba.
Dar chiar înainte de-a trece hotarul dintre lumi,
În ultimul meu delir am avut o viziune:
M-am văzut pe mine însumi întins într-o cutie bătută-n cuie
Cu cravată albă de batist şi cu o floare la butonieră,
Nevastă-mea şedea lângă o fereastră
Undeva departe, într-un loc cu vedere la mare;
Părea, în pofida părului alb,
Bine odihnită, rumenă şi grasuţă.
Zâmbea şi-i spunea ospătarului negru:
" Încă o felie de biftec, George.
Poftim, o monedă pentru efortul tău."

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna aceea

Era toamnă
Erau şi nişte castani
Şi o bancă.

Eu şedeam
Eram palid şi poate frumos
Şi mă gândeam.

Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.

Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Şi-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Şi pe urmă mai sus
Foarte sus.

Avea nişte pulpe rotunde, frumoase
Şi ciorapi eleganţi de mătasă
A stat mult până şi i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Şi ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Şi m-a văzut.

Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roşu
Şi eu simţeam cum mă înroşesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.

Şi a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei şi fete frumoase.

Şi eu şedeam mai departe pe bancă
Şi mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Şi mai erau şi nişte castani.

poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugene Carman

Sluga lui Rhodes! Vânzând încălţăminte şi stambă,
Făină şi şuncă, salopete şi rochii, zi de zi,
Câte paisprezece ore pe zi, timp de trei sute şi treisprezece zile pe an
Pentru mai mult de douăzeci de ani;
Îngăimând "Yes ma'm" şi "Yes, sir", şi "Thank you"
De o mie de ori pe zi, şi asta pentru cincizeci de dolari pe lună;
Locuind într-o cameră împuţită din secţia de vechituri de la "Commercial"
Şi obligat să merg la Sunday School şi să ascult
Mai mult de o oră
Predica preotului Abner Peet de o sută patru ori pe an –
Pentru că Thomas Rhodes, pe lângă magazin şi bancă,
Administra şi biserica.
Aşa că în dimineaţa aceea, în timp ce îmi legam cravata la gât,
Brusc, m-am văzut în oglindă:
Părul îmi era tot alb, faţa arăta ca o coajă de pâine uitată în ploaie.
Am blestemat şi-am tot blestemat: "Tu, hodorog bun de nimic,
Javră fricoasă! Tu, sărăntoc nenorocit!
Scalvul lui Rhodes!" Până când Roger Baughman,
Crezând ca mă bat cu cineva,
A privit pe fereastră tocmai la timp
Ca să mă vadă prăbuşindu-mă grămadă la podea
Din pricina unei artere care îmi plesnise în cap.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am născut într-o familie modestă, cu patru copii. Tatăl meu, un actor cu mai puţin noroc decât mine, şi-a încheiat prematur viaţa teatrală în urma unui diferend avut cu Mihail Sadoveanu. Mama era casnică, ţinea din toate punctele de vedere casa singură; până şi hainele de pe noi erau croite şi cusute de ea. În plus, ştiind foarte bine limba franceză, ne-a învăţat şi pe noi. Eu am fost favorizat pentru că şi-au dat seama că îmi place cartea. Părinţii mei au investit tot ce puteau, ca să ajung undeva departe.

citat din Radu Beligan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roscoe Purkapile

Mă iubea.
Oh, cum mă iubea –
N-am avut o şansă să scap
Din prima zi când m-a văzut.
După ce ne-am căsătorit, am sperat
Că-şi va dezvălui partea muritoare şi mă va elibera
Sau va divorţa de mine. Dar... puţini mor şi nimeni nu renunţă.
Apoi, într-o nebunie, am fugit de-acasă şi dus am fost pentru un an.
Dar ea niciodată nu s-a plâns. A spus ca totul o să fie bine acum,
Că m-am întors. Şi mă întorsesem.
I-am spus că în timp ce făceam o cursă cu barca
Am fost capturat lângă Van Buren Street
De piraţii de pe lacul Michigan,
Ţinut în lanţuri, aşa ca nu am putut să-i scriu.
A plâns şi m-a sărutat spunând că a fost îngrozitor,
Şocant, inuman.
Atunci am înţeles că, de fapt, căsătoria noastră
Era un privilegiu divin
Şi că nimic nu o putea desface
În afară de moarte.
Am avut dreptate.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Josiah Tompkins

Am fost cunoscut de toată lumea şi foarte mult iubit,
Bogat, conform standardelor recunoscute
În Spoon River, unde am trăit şi muncit.
Aici eram acasă,
În pofida faptului că toţi copii mei au plecat departe –
Căci acesta este rostul vieţii – toţi, mai puţin unul.
Băiatul cel mic a rămas acasă
Pentru a fi sprijinul meu la bătrâneţe,
Şi cosolarea mamei sale.
Apoi, eu am început sa devin tot neputincios, iar el tot mai puternic;
Şi nu mai era de acord cu mine in privinţa afacerilor,
Şi soţia lui spunea că sunt o piedică pentru el;
Şi şi-a convins mama să fie de partea lui,
Şi tot aşa până când mi-au dat lovitura finală, încercând să mă mute
În casa unde copilărise ea, în Missouri.
Astfel o bună parte din averea mea s-a pierdut –
Oricum, îmi făcusem testamentul chiar înainte să se fi întâmplat asta,
Aşa ca n-a putut profita prea mult.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tom Merrit

Chiar de la început am suspectat ceva –
Ea era atât de calmă, şi mai mereu cu mintea în altă parte.
Într-o zi, am auzit uşa din spate închizându-se,
În timp ce intram prin faţă; l-am văzut strecurându-se
Prin spatele afumătorii în gradină
Şi alergând peste câmp.
În acea clipă aş fi fost în stare să-l ucid.
Apoi, în ziua când, plimbându-mă lângă Al Patrulea Pod,
Fără un băţ sau o piatră în mână,
Deodată l-am văzut stând acolo,
Speriat de moarte, încercând să-şi stăpânească iepurii,
Şi tot ce am putut să spun a fost: "Nu, nu, nu,"
În timp ce el a ţintit şi a tras drept în inimă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Willie Pennington

Mă numeau sleampătul, bătutul în cap,
Pentru că fraţii mei erau puternici şi frumoşi,
În vreme ce eu, copilul din urmă al unor părinţi îmbătrâniţi,
Moştenisem doar firimituri din fosta lor putere, acum secătuită.
Dar ei, fraţii mei, au fost devastaţi
De furiile cărnii, pe care eu nu le cunoşteam,
Măcinaţi de activităţile necesităţii imediate, pe care eu nu le cunoşteam
Mâncaţi de pofte mereu mai mari, pe care eu nu le cunoşteam –
Şi asta în pofida faptului că îşi făcuseră un nume şi stăpâneau averi.
Apoi, eu, cel slab, bătutul în cap,
Zăbovind într-un micuţ colţ de viaţă,
Am avut o viziune şi, prin mine, fără să o ştie,
Mulţi au trăit acea revelaţie;
Astfel, a ţâşnit un copac
Din mine, grăuntele de muştar.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimis în vacanţă

Întins pe spate, stă înjunghiat
Zace întins pe masă,
Bărbat frumos, dar ce folos
Tăiat de-a sa nevastă.

Şi lângă el stă farfuria
Plină şi încă aburindă,
Pâinea tare stă alături
De mucegai acoperită.

Soţia stă calmă, liniştită
Mănâncă lângă el la masă,
Priveşte gânditoare pe fereastră
La trecătorii de pe stradă.

A găsit singură soluţia
Nimeni nu va şti vreodată,
Dragul ei şi-a luat concediu...
În frumoasa ei fântână.

poezie de Edmond Ioan Siladie (3 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barry Holden

În ziua când sora mea, Nancy Knapp,
Şi-a dat foc la casă,
Îl judecau pe doctorul Duval
Pentru moartea Zorei Clemens;
Stătusem în tribunal două săptămâni
Urmărind procesul, ascultând fiecare martor.
Era clar că el o lăsase însărcinată după ce o adusese în familie
Şi că nu avea cum să lase
Copilul să se nască.
Well, atunci ce să spunem despre mine, cu opt copii,
Plus unul pe drum şi cu ferma
Ipotecată lui Thomas Rhodes?
Când am ajuns acasă în noaptea aceea
(După ce ascultasem povestea călătoriei cu maşina
Şi descoperirea Zorei în şanţ),
Primul lucru pe care l-am văzut, chiar lângă trepte,
Unde băieţii săpaseră căutând viermi pentru momeală,
A fost securea!
Şi, cum intram, am dat peste nevastă-mea,
Stând înaintea mea, mare, gravidă.
A început discuţia despre fermă şi ipoteci –
Şi am omorât-o.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesiguritate

m-am trezit într-o dimineaţă
cum îmi mângâiam hainele
îmbrăcate peste zi
erau întinse lângă mine în pat
învelite cu grijă le-am şi sărutat
blugii un pulover şapca în carouri
şi o eşarfă albă de catifea

cineva îmi spunea că există
un timp pentru toate
un timp pentru îndrăzneală
curajul nebun
un altul pentru laşitate
doar pentru moarte
nu prea avem timp

îţi mai aduci aminte de
pantofii maro
cum refuzau să mai păşească
ori de câte ori te întâlneam?
au plecat de-acasă
mai bine de un an
de atunci umblu
în picioarele goale
şi mă doare fiecare pas
făcut către tine

doctorul mi-a spus
că m-a durut sufletul
toată viaţa
şi nu am ştiut

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Bloome: La 29 de ani am avut un accident de maşină şi am murit. Nu, nu-mi amintesc vreun tunel. Nu am văzut vreo rudă moartă sau vreun înger. Nimic de genul ăsta. Doar că atunci când m-am trezit, totul era altfel. Eu eram altfel. L-am întrebat pe doctor şi mi-a zis că nu e ceva neobişnuit pentru cei care au văzut moartea cu ochii. Şi, la scurt timp după asta, am început să am vise care se adevereau. Şi viziuni ciudate. Era ca şi cum aş fi auzit gândurile oamenilor. Nu ştiu motivul, dar m-am hotărât că, atâta vreme cât aveam abilitatea asta bizară, puteam la fel de bine s-o folosesc ca să ajut oamenii.
Will: Şi să primeşti bani pentru asta. Să-i ajuţi pe oameni contra unui preţ.
Doamna Bloome: Da, oameni ca tine. E oare din cauza tragediei? Adică din cauza asta eşti atât de furios şi de încăpăţânat. Ai avut parte de-o tragedie.
Will: Cine nu a avut parte de aşa ceva?

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elijah Browning

Eram în mulţimea copiilor
Care dansau la poalele muntelui.
A suflat o briză dinspre est şi i-a măturat ca pe nişte frunze
Dincolo de versanţi...
Totul s-a schimbat.
Aici erau lumini zburătoare şi luni magice, şi se auzeau muzici nepământeane.
A căzut peste noi un nor.
Când s-a ridicat, totul era schimbat.
Acum eram printre mulţimi aflate în conflict.
Apoi o figură din aur strălucitor, şi cineva cu o trompetă,
Şi încă cineva purtând sceptru au stat în faţa mea,
M-au luat în râs, au dansat rigadoon şi pe urmă au dispărut...
Iarăşi s-a schimbat totul.
Ieşind dintr-un lan de maci,
O femeie şi-a dezgolit sânii şi şi-a ridicat gura întredeschisă spre mine.
Am sărutat-o.
Gustul buzelor ei era sărat.
M-am prăbuşit extenuat.
M-am ridicat şi m-am înălţat mai sus, dar o ceaţă ca aceea însoţind un iceberg
Mi-a acoperit paşii.
Îmi era frig şi simţeam dureri.
Deodată, a apărut din nou soarele
Şi am văzut cum ceţurile de sub mine acopereau vederii tot ce era dedesupt.
Iar eu, aplecat peste tot ce era al meu,
Mi-am văzut umbra siluetei reflectată pe zăpadă.
Desupra mea aerul nemişcat era străpuns de un ţurţure subţire de gheaţă
De care atârna o stea solitară!
Un tremur de extaz, un fior de teamă
Au trecut prin mine;
Dar nu mă mai putem întoarce pe partea cealaltă a versanţilor —
Şi nici nu mai doream să mă întorc.
Subtile unde desprinse din simfonia libertăţii
Îmbrăţişau imateriale stânci deasupra mea,
De aceea trebuia să urc spre pisc.
Am aruncat departe tot ce -mi mai aparţinea.
Cu braţul întins
Am atins steaua.
Am dispărut complet.
Muntele restituie
Adevărului Infinit
Pe oricine atinge acea stea.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se făcea că eram într-o grădină, frumoasă, frumoasă, cum n-am mai văzut. Erau nişte pomi înalţi, stufoşi şi bine potriviţi de părea că erau scrişi, şi aşezaţi în trâmbă pe drumul pe care mergeam. În dreapta şi în stânga era o pădure tot cu de astfel de pomi de îţi plăcea să-i priveşti. Tot mergând şi minunându-mă, m-am pomenit către mijlocul grădinei. Aici era, ce să-ţi spui? frumuseţea de pe lume. Nişte cărări sucite şi cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunţică, de părea că erau nişte covoare aşternute.

Petre Ispirescu în Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam Weirauch

Am fost strivit între Altgeld şi Armour.
Am pierdut mulţi prieteni, mult timp şi mulţi bani
Luptând pentru Altgeld, pe care Editor Whedon
Îl denunţa ca fiind candidatul aventurierilor şi al anarhiştilor.
Pe urmă, Armour a început să aducă în Spoon River carne ambalată,
Forţându-mă să închid abatorul,
Astfel că s-a ales praful de măcelaria mea.
Noile forţe ale lui Altgeld şi Armour m-au lovit
În acelaşi timp.
Am crezut că mi se cuvine, pentru a recupera banii pierduţi
Şi pentru a recâştiga prietenii care mă părăsiseră,
Să fiu numit Administratorul Canalului.
Însă Guvernatorul l-a nominalizat pe Whedon de la Spoon River Argus,
Aşa că m-am înscris în cursa pentru consiliu şi am fost ales.
M-am hotărat să dau dracului principiile şi mi-am vândut votul
Lui Charles T. Yerkes pentru achiziţionarea de tramvaie.
Bineînţeles, am fost unul dintre puţinii pe care i-au prins.
Acum, cine a fost cel care m-a ruinat,
Armour, Altgeld sau eu însumi?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând pe o banca goală

Te-am aşteptat acolo,
stând pe banca aia goală.
Te-am aşteptat în zori,
într-o zi, n-am ajuns niciodată
şi în apus de soare
într-o zi s-a terminat,
înainte de-a începe.
Te-am aşteptat pe tine,
atâta timp cât mâinile mele
au avut puterea de a strânge
imaginea ta.
Te-am aşteptat pe tine,
atâta timp cât am hrănit
sufletul meu,
cu culorile speranţei
şi mintea mea,
cu durerea de memorie.
Te-am aşteptat pe tine,
în dimineţile proaspete
de primăvară,
cu cântatul păsărilor
în fundal de iarbă proaspătă
şi rouă parfumată de flori.
Te-am aşteptat acolo,
stând pe o bancă goală,
până a venit întunericul.

poezie de Eugenia Calancea (5 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt musafirul zilei

Sunt musafirul zilei de azi
Sub învelişul unei logici întoarse
Am mentalitatea unei prăzi
Dar nimeni nu mă miroase.
Am fost chiar invitat la masă
La limita dintre viaţă şi moarte
De nişte clipe arţăgoase
Dar mi-am văzut de drum mai departe
Într-un timp ce se înghesuie-n gamele
Pentru a mai fi turnat încă odată
Gânduri oferite sub formă de acadele
Într-o societate atât de abrutizată
Unde tot ce există, de fapt nu există
Un ochi dezvelit de zorii dimineţii
Aşteptând primul fir de lumină suprarealistă
Reflectat în pleoapa greoaie a nopţii.

poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând la masă şi ciopârţind un gustos biftec, tânărul călător Adrian se întreba, cu drept cuvânt: "Ce renume poate câştiga un birt, împrumutând numele unui monument minunat, pe când dacă şi-ar fi zis, de pildă, "Locanda la biftecul fraged" trecătorul ar înţelege că "aici se poare mânca bine"". Şi cum era din fire vorbăreţ, Adrian îşi ţinti ochii pe un vecin de masă, care şi el părea nedumerit de legătura între un "biftec fraged" şi o minune a vremurilor de mult apuse -dar vecinul acesta avea o înfăţişare suferindă, netrădând deloc dorinţa de a intra în vorbă.

Panait Istrati în Pescuitorul de bureţi (1924)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thomas Ross, Jr

Am văzut asta chiar cu ochii mei:
O rândunică de stâncă
Şi-a făcut cuib într-o gaură pe malul înalt şi argilos
De lângă Vadul lui Miller.
Dar abia ieşiseră din ouă,
Că un şarpe s-a târât până sus la cuib
Să-înghită puişorii.
Rândunica mamă cu fluturări de aripi rapide
Şi cu ţipete ascuţite
A luptat cu reptila,
Orbindu-o cu bătăile ei de aripi,
Până când şarpele, zvârcolindu-se şi ferindu-şi capul,
A căzut de pe mal
În Spoon River şi s-a înecat.
Nu a trecut nicio oră
Până când un sfrâncioc
A străpuns-o pe mamă cu pliscul.
Cât despre mine, am reuşit să-mi depăşesc condiţia inferioară
Doar pentru a fi distrus de ambiţiile fratelui meu.

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am cunoscut demult

Mi-aduc aminte când te-am văzut întâia oară
Era o vară caniculară, iar tu erai cu ai tăi la mare
O zi superbă, vântul nu bătea, era soare
Aşa plăcut, mai adia uşor o boare

M-am aşezat pe plajă lângă voi aproape
Vorbeai cu fraţii şi mama ta în şoapte
Pe doamna am salutat-o şi mai târziu am şi vorbit
Mi-a explicat succint cum ea de soţ s-a despărţit

La ce mi-a relatat atunci nu prea eram atent
Ce pot să-ţi spun, iubito, eram adolescent
Am înţeles din ce am discutat
Că viaţa ei şi-a ta au fost un chin lângă acel bărbat

Te-am mai văzut câteodată în anii care s-au mai scurs
Erai de mână cu-n băiat, era îmbrăcat ciudat şi cam netuns
Mi-ai spus în trecere, cumva mai mult şoptit
Că acest băiat, ce de mână îl ţii, e al tău iubit

Sincer să fiu chiar dacă anii ca vântul au trecut
În minte şi în suflet doar pe tine te-am avut
Mi-aş fi dorit să ne întâlnim, să ne plimbăm mereu
Băiatul a cărui mână o strângeai, doream să fiu chiar eu 
Iar mai târziu te-am revăzut întâmplător
Erai foarte grăbită, aveai o programare la coafor
Te-am întrebat cu-n glas înfrigurat, cum eşti?
Tu mi-ai răspuns pe un ton trist că... te căsătoreşti

M-ai surprins cu ce mi-ai zis, am fost dezamăgit
Speram ca într-o zi, să fi dorit, să fiu al tău iubit
Când ai plecat am plâns şi am simţit speranţa ce dispare
În anii ce-au urmat am fost pe culmi de disperare

Şi-a venit acum un an şi clipa revederii
Erai aşa frumoasă, iubito, erau în floare merii
Ţineai de mână un băieţel, era frumos ca tine
Mi-ai zis că nu eşti fericită, că nu e totul bine
 
Din clipa în care te-am revăzut m-am tot gândit
La anii care prea repede au trecut
Şi vreau să-ţi spun acum, iubito, când mi-apari
Nu vreau în nici un chip să mai dispari

Te-am cunoscut de mult e adevărat
Şi tocmai de aceea te rog neapărat
Să crezi că încă te iubesc şi-ţi spun în şoapte
Te-am cunoscut de mult, chiar înainte de a te naşte

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am fost un mizantrop şi nici un misogin, însă mi-a plăcut să fiu singur. M-am simţit bine stând singur într-un spaţiu mic, fumând şi bând, am fost întodeauna o companie plăcută pentru mine însumi.

citat clasic din Charles Bukowski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!